Netichetă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Neticheta este un cuvânt artificial compus din cuvintele net (în engleză: reţea de calculatoare) şi etichetă. El se referă la regulile de conduită propuse sau recomandate internauţilor, ca una din formele valorii culturale a Internetului. Primele propuneri şi recomandări de comportare de gen netichetă au apărut în reţeaua Usenet, dar între timp termenul este folosit în toate domeniile reţelelor de date şi calculatoare unde oamenii comunică nu numai cu maşinile respective, dar şi între ei.
Neticheta nu este un termen bine definit, existând simultan o multitudine de documente pe această temă, documente care sunt deseori neconsolidate, inconsistente, nesistematizate, neunitare sau chiar contradictorii între ele. De asemenea, nu există o netichetă unică universal recomandabilă în toate situaţiile din Internet, multiplele netichete concurând între ele. Deoarece de obicei netichetele nu au aspecte sau consecinţe legale, fiind vorba doar de recomandări binevoitoare, unii utilizatori ori nu le cunosc suficient, iar alţii chiar refuză explicit să se conformeze, discuţiile în contradictoriu despre diversele faţete ale netichetelor fiind încă foarte aprinse.
Cum Internetul se află în continuă expansiune[1], netichetele trebuie şi ele neapărat să ţină pasul, şi anume prin permanenta adaptare la noutăţi.
Termenul se referă în special la situaţia când participanţii la comunicare nu se pot vedea sau auzi direct unii pe alţii, şi comunică numai prin scris, de multe ori fiind vorba de persoane care nici măcar nu se cunosc personal. De obicei în asemenea situaţii nu se aşteaptă răspunsuri imediate, ci abia în decurs de câteva ore sau zile, mai ales atunci când documentele postate sunt mai cuprinzătoare.
Din punctul de vedere al numărului de participanţi la o conversaţie se pot face unele deosebiri:
- Dialog (2 persoane) sau conferinţă interactivă (câteva persoane): Pe măsură ce comunicaţia prin Internet devine din ce în ce mai multimedială (de exemplu aplicaţia gratuită Skype), acum (în anul 2008) se poate comunica cu uşurinţă interactiv, prin vorbire directă, inclusiv imagine video şi ton. În aceste cazuri importanţa netichetelor a început oarecum să scadă, aplicându-se practic recomandările generale de conduită şi comportare.
- Spre deosebire de aceasta, comunicarea în masă cu foarte mulţi parteneri (ca de exemplu în foruri de discuţii) se limitează la folosirea textelor şi a clipurilor video, fără a fi cu adevărat interactivă. În astfel de situaţii netichetele au o importanţă şi relevanţă cu atât mai mare.
Cuprins |
[modifică] Teme
Intenţia netichetelor, întotdeauna formulate în scris, este de a oferi utilizatorilor diverselor domenii ale Internetului recomandaţii şi ajutoare de comportare care pot crea o comunicaţie prin Internet plăcută, simplă şi în acelaşi timp eficientă. Pentru a fi acceptată şi urmată, fiecare netichetă trebuie să fie foarte bine adaptată la domeniul de aplicaţie pentru care este alcătuită. Astfel, neticheta recomandată angajaţilor firmei comerciale „A” poate diferi mult de neticheta unei reţele universitare „B”, de neticheta unui oficiu de administarţie publică „C” în relaţiile sale cu publicul şi de neticheta unui grup „D” de utilizatori Internet cu interese comune.
Teme des întâlnite ale netichetelor sunt de exemplu:
- Relaţiile prieteneşti dintre utilizatori. Tonul şi conţinutul celor spuse trebuie să corespundă cu adresatul sau adresaţii participanţi la comunicaţie. În comunicaţia prin scris (text), care de obicei este şi aşa legată de probleme subtile, trebuiesc evitate expresiile echivoce sau jignitoare. Participanţilor la diversele foruri de discuţii din Internet li se recomandă să se prezinte în mod „cinstit”, de exemplu cu privire la vârstă, sex etc.
- Technica de comunicare. Printre multe altele se recomandă de exemplu acurateţea semnelor tipografice folosite la scrierea textelor, cu scopul de a uşura citirea lor de către adresat. Unele aplicaţii de comunicare includ simboluri speciale (numite emoticonuri) menite să sugereze în scris, dar foarte pe scurt, emoţiile şi limbajul corpului, care altfel sunt mai greu de formulat. Câteva exemple de emoticonuri:
- dispoziţia bună se poate semnaliza prin semnele :-) interpretate pe vertical se văd ochi, nas şi o gură zâmbitoare;
- pentru sublinierea unei formulări glumeţe se pot folosi semnele ;-| (face cu ochiul);
- o dispoziţie proastă sau tristeţea se pot semnaliza prin :-( etc.
- Lizibilitatea. În aceste netichete se recomandă de exemplu respectarea ortografiei şi a legilor gramaticale, citările corecte şi clar delimitate, punerea în pagină plăcută - cu rânduri nu prea lungi -, evitarea supraîncărcării cu informaţii inutile, folosirea unui stil coerent şi plăcut, structurarea celor de spus, precum şi multe altele.
- Discreţia. Se recomandă depunerea de eforturi pentru ca textele şi documentele de transmis să nu cadă în mâini străine, şi chiar trecerea sub tăcere a amănuntelor care nu sunt destinate unor terţe persoane.
- Aspectele legale. Aceste netichete se ocupă de modul cum se pot respecta legile cu privire la drepturile de autor asupra textelor proprii sau străine.
Există desigur şi netichete specifice pentru folosirea e-mail-ului, a ştirilor electronice, a listelor de e-mail-uri şi a altor servicii Internet electronice.
[modifică] Foruri
Prima şi cea mai de bază recomandare în cadrul reţelei Usenet a fost: „Nu uitaţi niciodată că şi la celălalt capăt al firului se află o persoană”. Tot acolo se recomandă ca la postarea de contribuţii să folosim numele nostru adevărat, deci nu un pseudonim sau cod. Desigur însă că în Internetul de azi există din ce în ce mai puţine foruri şi situaţii când această regulă se poate respecta întocmai. Este din ce în ce mai acceptat când un participant la un for de discuţii doreşte să rămână anonim.
Metodele de postare simultană în mai multe foruri numite Crossposting şi Multiposting trebuie folosite cât mai rar, ca să nu deranjeze comunitatea participanţilor cu teme necerute sau nedorite (Spam).
Există exagerări şi în direcţia contrarie, când se găsesc persoane care încearcă să forţeze respectarea strictă a unei anume netichete şi de către ceilalţi participanţi la discuţii. Acest gen de persoane sunt poreclite „netcops” (poliţişti din Internet).
O întrebare des întâlnită este dacă se recomandă sau nu tutuirea între membrii forului. De exemplu, în forurile franceze tutuirea este întotdeauna rău văzută, în timp ce în cele germane tutuirea este acceptată din ce în ce mai larg.
[modifică] Exemplu de netichetă
În acest exemplu în engleză [2] sunt definite zece reguli de comportare de bază care vizează printre altele următoarele aspecte:
- Comunicarea electronică prin Internet a devenit un mod de comunicare uzual, însă cu specificul că de obicei, chiar dacă ne adresăm şi discutăm cu persoane reale, nu le putem vedea şi auzi; aceasta însă nu are voie să reducă politeţea şi respectul faţă de ceilalţi.
- Şi în Internet trebuie respectat timpul necesar adresantului pentru a citi mesajul, altfel spus, exprimarea trebuie să fie în general concisă, clară, neredundantă, la obiect şi bine formulată. Lista adresanţilor trebuie să fie cât mai scurtă şi cât mai adecvată la subiectul discuţiei;
- Conţinutul şi formulările prezintă întotdeauna şi pericolul de a fi înţelese greşit, de aceea e bine să ne întrebăm încă din primele rânduri cum facem ca să evităm neînţelegerile şi eventualele conflicte ce pot rezulta din mesajul sau documentul pe care îl scriem;
- Trebuie să avem în vedere şi că adresanţii au aproape întotdeauna niveluri de cunoştinţe diferite, unii din ei fiind mai puţin informaţi, având nevoie eventual de explicaţii suplimentare;
- În general în acest exemplu de netichetă se cere toleranţă faţă de cei cu care intrăm în contact precum şi asumarea responsabilităţii pentru propriile acţiuni.
