Negrești-Oaș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Negrești-Oaș
—  Oraș  —
Muzeul Satului din Negrești-Oaș
Muzeul Satului din Negrești-Oaș
Stema Negrești-Oaș
Stemă
Negrești-Oaș se află în România
{{{alt}}}
Negrești-Oaș
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°52′10″N 23°25′27″E / 47.86944°N 23.42417°E / 47.86944; 23.4241747°52′10″N 23°25′27″E / 47.86944°N 23.42417°E / 47.86944; 23.42417

Țară  România
Județ Satu Mare county CoA.png Satu Mare

SIRUTA 136599
Atestare documentară 1270

Localități componente Luna, Tur

Guvernare
 - Primar Aurelia Fedorca (USL,02012)

Suprafață
 - Total 130  km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 11.867 locuitori
 - Densitate 115 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 13.871 locuitori

Site: Primăria Negrești-Oaș

Poziția localității Negrești-Oaș

Negrești-Oaș (în maghiară Avasfelsőfalu) este un oraș în județul Satu Mare, România, centru tradițional al regiunii istorico-etnografice numite Țara Oașului. Localitatea are o populație de 11.867 locuitori (2011), fiind din punct de vedere demografic al treilea cel mai mare centru urban al județului (după municipiile Satu Mare și Carei).

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Orașul Negrești-Oaș este așezat în extremitatea nord-estică a județului Satu Mare, la o distanță de 50 km de municipiul Satu Mare și la aceeași distanță de municipiul Baia Mare, la 55 km de municipiul Sighetul Marmației, având legături cu toate aceste localități pe șoselele asfaltate, iar cu municipiul Satu Mare și pe cale ferată initial ingusta si acum cu ecartament normal. Se învecinează la nord de zona centrală a Țării Oașului cu comuna Certeze, la nord-vest cu Bixadul, la sud cu comuna Vama și la vest cu localitatea Tur care face parte integrantă din acesta.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Vechea așezare își are începuturile pe malul stâng al Văii Albe între actuala așezare și comuna Bixad. Asupra etimologiei Țării Oașului au existat și există diverse păreri : Gustav Weigand presupune că este vorba de numele unui voievod local, Oașu ; Alexandru Doboș îl pune pe seama cuvântului Avaș, care înseamnă „păduri vechi, seculare”; alții că ar deriva de la cuvântul maghiar Havas, care tradus înseamnă munte înzăpezit ; alții îl derivă din Ovas, care se traduce prin cuvântul românesc „curătură”, despădurire, „posadă” termen întâlnit și în alte lucrări.[3]

Actul din 17 Noiembrie 1270 face cunoscut că „prin scrisoarea regelui Ștefan dată în anul Domnului o mie douăsute șaptezeci, în ziua de 15, înainte de calendele lui Decembrie, iar în al domniei sale în anul întâi, se arată că moșiile Livada, Orașu Nou, Vama, Prilog și Ovaș care au fost odinioară ale lui Benedict numit Ur., mort fără moștenitor, care au fost date pentru totdeauna, de către acel rege Ștefan, suzeranului Nicolae fiul lui Maurițiu pentru serviciile sale credincioase”.[4]

În 1452, când cetatea Satului-Mare era a familiei Huniazilor, Negreștiul este pomenit ca aparținător al acestei familii. Pe la 1490 este citat ca fiind încadrat în domeniul Medieșului Aurit. În următoarele secole până în secolul al XVIII-lea domeniul Oașului, deci și Negreștiul trec din stăpânirea habsburgilor, în a principiilor Transilvaniei.[5]

Documentele din sec. XIX, vorbesc despre Negrești, ca fiind cel mai mare sat din „Țara Oașului”. Din acest secol găsim mențiuni importante despre viața locuitorilor, așezarea având 600 de case cu 2.725 locuitori.

În 1918 prin Unirea proclamată la Alba-Iulia, Negreștii împreună cu Oașul trec în componența României, având de acum încolo și o școală primară de stat în limba locuitorilor, pe lângă dăscălirea popească dinainte. În anii 1930 apare și primul dispensar rural. În 1940 școala de stat trece la limba maghiară odată cu cedarea Transilvaniei de Nord către Ungaria, dar în toamna anului 1944 Negreștiul revine înapoi României de fapt (și de drept în 1946 la Tratatul de Pace de la Paris). În 1952 devine reședința raionului Negrești-Oaș din Regiunea Maramureș, deci un centru administrativ cu o circă financiară, o judecătorie, o secție de Partid, Miliția, o formațiune de pompieri[6] ș.a.m.d. Apar și primele ateliere industriale odată cu electrificarea. La 31 decembrie 1964, este declarat oraș. În componența orașului au intrat localitatea propriu-zisă, satul Tur și cătunul Luna.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Negrești-Oaș

     Români (77.99%)

     Maghiari (2.34%)

     Romi (1.56%)

     Nedeclarată (17.86%)

     Altă etnie (0.22%)

Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Negrești-Oaș

     Ortodocși (58.61%)

     Romano-catolici (3.0%)

     Protestanți (1.29%)

     Penticostali (3.62%)

     Greco-catolici (Uniți) (2.78%)

     Martori ai lui Iehova (10.21%)

     Fără religie (19.07%)

     Alte religii (1.37%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Negrești-Oaș se ridică la 11.867 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 13.871 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (78%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (2,34%) și romi (1,57%). Pentru 17,86% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2]

Structură confesională[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (58,62%), dar există și minorități de Martori ai lui Iehova (10,21%), de Penticostali (3,62%), de Romano-catolici (3,01%), de Uniți (2,79%) și de Protestanți (1,3%). Ceilanți 19,08% din populație s-au declarat agnostici, fără religie sau atei.[7]

Evoluția populației la recensăminte:


Cultură[modificare | modificare sursă]

În orașul Negrești Oaș își are sediul Ansamblul folcloric Oașul, cel mai prestigios ansamblu al Țării Oașului. Ansamblul se află în subordinea Casei de Cultură Negrești Oaș, director prof. dr. Natalia Lazăr.[8]

În oraș se găsește și Muzeul Țării Oașului.

Personalități[modificare | modificare sursă]

E.S. Ionuț Silaghi de Oaș
  • Dr. Pop Mihai (n. 12 noiembrie 1936 în localitatea Chiuzbaia, sat aparținător orașului Baia Sprie - d. 2004), medic, directorul Spitalului Orășenesc Negrești, peste două decenii[9]
  • Prot. Mihai FEHER, protopop al Țării Oașului, preot paroh al Parohiei Ort. Negrești Oaș II, Catedrala "Duminica Tuturor Sfinților" (cunoscută și ca „Catedrala Țării Oașului”) și membru în adunarea eparhială a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului.[9]
  • Prof. Maria Tripon (n. 14 iulie 1962, orașul Negrești-Oaș, Țara Oașului, jud. Satu Mare, România) - profesor, interpret și ambasador al muzicii populare oșenești[9]
  • E.S. Ionuț Silaghi de Oaș (născut în localitatea Negrești-Oaș, Țara Oașului, Județul Satu Mare, România) - nobil, artist român, secretar general al Ansamblului Folcloric Oașul Negrești Oaș[9]
  • Vasile Pop-Negreșteanu (n. 28 Decembrie 1955 in Negresti-Oas, Țara Oașului, judetul Satu Mare) - pictor [9]
  • Prof. dr. Natalia Lazăr - director al Casei de Cultură din orașul Negrești Oaș și al Ansamblului Folcloric Oașul Negrești Oaș[9]
  • Ion Țânțaș (n. 5 iulie 1909, Tur, actualul cartier al orașului Negrești Oaș, Țara Oașului, România - 15 iulie 1973, Vama) - pictor[9]
  • Finta Floare (n. în orașul Negrești Oaș, Țara Oașului, România)- „Tezaur Uman Viu”[9]
  • Floarea Hotcă (n. 2 iulie 1940 în orașul Negrești Oaș, Țara Oașului, România) - rapsod și meșter popular [9]

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Negrești-Oaș
  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ I. Velcea – Țara Oașului – Editura Academiei R.P.R. – 1964: pag. 14-15.
  4. ^ Documente privind istoria României, seria C. Transilvania, veacul al XIII-lea, volumul II, Edit. Academiei R.P.R., 1952, pag. 132.
  5. ^ „Pagini din istoria Maramureșului, Baia Mare – 1967, pag. 74.
  6. ^ Deși mijloacele pompierilor erau rudimentare, totuși formația din „plasa Oaș” a fost dotată în 1947 cu o pompă manuală, cu o hipocisternă cu un bazin de 0,5 mc. și ulterior cu său primul utilaj de intervenție „Praga” primit prin donație de la Grupul de pompieri al Regiunii Maramureș, pentru rezultatele obținute la Concursurile pompierilor între raioane. Cu acest utilaj s-a intervenit după 4 zile în comuna Certeze, satul Huta, obținându-se rezultate deosebite în stingerea focului, spre marea satisfacție a locuitorilor care l-au felicitat pe șeful de formație Ioan Hotcă, acum veteran. În urma unor rezultate bune obținute la o serie de intervenții și concursuri pompieristice, formația civică de pompieri a obținut steagul de fruntaș în paza contra incendiilor în anul 1947. Obținându-l de trei ori consecutiv, a rămas în patrimoniul formației în anul 1961 -vezi remiza F.C.P. Menționăm că în această perioadă formațiile civile din raionul Oaș au fost coordonate de către căpitanul Constantin Ieremia - vezi anexa nr. 2. Mai dispunem de documente de la pregătirea formației - vezi anexele nr. 3 și 4. În anul 1965 clasându-se mașina „Praga” formația a fost dotată cu un SR. 114, utilaj cu performanțe deosebite la aceea vreme - vezi anexa nr. 5. Cu acest prilej viața formației se transformă (este dotată cu echipament adecvat – brâie, costume, accesorii de bună calitate și echipament de protecție; se îmbunătățesc intervențiile, apar o serie de manifestări cu caracter emulativ între formații - vezi anexa nr. 6 și 7. În anul 1967 formația civilă de pompieri Negrești obține locul I pe raionul Oaș în întrecerea organizată între formațiile civile - vezi Diploma remiză F.C.P.). După trecerea la noua structură administrativ-teritorială pe județe, Negreștiul trece la județul Satu Mare iar în anul 1970 formația de pompieri ocupă locul I pe județ la „întrecerea patriotică” - vezi cupa și diploma remiză F.C.P.
  7. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  8. ^ ȚARA OAȘULUI. Capitală culturală fără așezământ cultural , accesat 10.03.2014
  9. ^ a b c d e f g h i Personalități ale Țării Oașului, accesat 10.03.2014