Necip Fazıl Kısakürek

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ahmet Necip Fazıl Kısakürek

Naștere 26 mai 1904
Istanbul, Turcia
Deces 25 mai 1983 (la 79 de ani)
Istanbul
Ocupație scriitor, filozof, activist
Naționalitate turcă Turcia
Căsătorit(ă) cu Fatma Neslihan Balaban
Copii Mehmed,Omer,Ayșe,Osman și Zeynep
Activitatea literară
Activ ca scriitor secolul XX
Mișcare/curent literar Büyük Doğu
Subiecte islamic, mistic
Specie literară poezie, teatru
Operă de debut Örümcek Ağı-Pânză de păianjen (1925)
Opere semnificative Çile

Note
Website [http://[1] [2]]

Ahmet Necip Fazıl Kısakürek (n. 26 Mai 1904, Istanbul[1] d. 25 Mai 1983, Istanbul) a fost un poet scriitor și gânditor turc.

N. Fazıl s-a remarcat la vârsta de 24 de ani după publicarea celui de al doilea volum de poezie ”Kaldırımlar” (Caldârâmurile)[2] Până în anul 1934 este cunoscut doar ca poet și ziarist în special în centrul de presă de la Sublima Poartă. În anul 1934 se cunoaște cu Abdulhâkim Arvasi, un șeic maestru nakși, această prietenie îl va schimba total pe Necip Fazıl. Cu ajutorul revistei Büyük Doğu- Marele Răsărit- el își va prezenta ideile islamice.

Viața[modificare | modificare sursă]

Familia și copilăria[modificare | modificare sursă]

N. Fazil s-a născut la Istanbul într-o familie venıtă din Maraș, sud-estul Anatoliei. Tatăl său, Abdulbaki Fazil Bey, în acea perioadă era student la drept, a deținut numeroase funcții ca procuror de Gebze și judecator în Kadıkoy. Mama sa este Mediha Hanim fiica unor emigranți din insula Creta[3]. Necip este unicul copil al familiei, numele Necip este pus în memoria străbunicului patern Necip Efendi. Copilăria și-a petrecut-o în conacul bunicului din Çemberlitaș. A fost un copil bolnăvicios. La vărsta de 5 ani cu ajutorul bunicului învață să citească și bunica Zafer îi insuflă plăcerea pentru a citi. Educația primară o începe la Școala franceză, dar în 1912 este transferat la Colegiul Robert, dar de aici este exmatriculat din cauza indisciplinei. Este înscris la Școala de mahala Emin Efendi din Bűyűkdere, iar apoi la școala internat „Rehber-i Ittihat”. Aici se cunoaște cu Peyami Safa cu care va lega o strânsă prietenie. După moartea surorii Sema familia se va muta pe insula Heybeli din Marea Marmara.

Școala de Marină Militară[modificare | modificare sursă]

În anul 1916 intră cu examen la Academia Navală. A studiat cinci ani la această școală la care predau cei mai străluciți profesori ai vremii Yahya Kemal Beyatlı, Ahmet Hamdi Haseki și Hamdullah S. Tanrıöver. La aceeași școală studia și Nazim Hikmet Ran fiind cu doua clase mai mare decât el. La școală Necip începe să fie interesat de poezie și învață limba engleză. Redactează o revistă sâptămânală într-un singur exemplar și scrisă de mână ”Nihal”. În timpul ocupației de după Primul Război Mondial se refugiază împreună cu familia la unchiul său dın Erzurum.

Universitatea[modificare | modificare sursă]

În anul 1921 se înscrie la secția de filosofie a viitoarei Universități Istanbul „Darűlfűnun”. La universitate se împrietenește cu Ahmet Hașim, Yakup Kadri și Ahmet Kutsi. În revista lui Yakup Kadri îi sunt tipărite primele poezii. În anul 1924 Ministerul Educației face un concurs pentru a trimite studenți la studiu în Europa. În urma rezultatului de la examen Necip Fazıl este declarat absolvent și obține o bursă la Paris.

Viața de la Paris[modificare | modificare sursă]

N. Fazıl se înscrie la Secția de Filosofie a Universități Sorbonna, aici se cunoaște cu Henri Bergson. La Paris duce o viață boemă și este atras de jocurile de noroc. După un an îi este anulată bursa fiind obligat să se reîntoarcă în țară.[4]

Perioada până în 1934[modificare | modificare sursă]

N. Fazıl și-a continuat modul de viață boem și la Istanbul. În anul 1925 a tipărit primul volum de poezie Pânza de păianjen. S-a angajat în domeniul bancar la o bancă olandeză apoi trecând la Banca Otomană. În 1928 lansează cel de–al doilea volum de poezie „Caldârâmurile”, un adevărat succes. În vara lui 1929 se mută la Ankara obținând un post de contabil șef la Tűrkiye Iș Bankası. A lucrat 9 ani la această bancă ajungând chiar inspector bancar. În această perioadă reușeste să stabilească legături cu elita politică de la Ankara. Între 1931 și 1933 a efectuat stagiul militar în diferite zone ale Turciei după care a revenit la Ankara. Lansează cel de al treilea volum de poezie „Eu și dincolo”.

1934-1943[modificare | modificare sursă]

Anul 1934 pentru Necip este turnată în acel an el se cunoaște cu seyhul nakși Abdulhâkim Arvasi. Acesta ținea predici în Moscheea Kașgari de lăngâ cimitirul Eyup. În urma predicilor Necip cunoaște o transformare a gândirii. După acesta poeziile lui Necip încep să aibă o tentă de mistică. Prima operă este piesa de teatru„ Tohum- Sămânța având ca subiect ideii islamice și turcice. Piesa a fost pusă în scenă de Muhsin Ertuğrul la Teatrul Orășenesc din Istanbul.[5] Critica a primit cu bine opera, dar publicul larg nu a fost încântat de ea.[6] În anul 1936 cu finațare din partea Băncii Turkiye Iș începe să scoată revista Agac Mecmuasi la Ankara, dar după șase numere se mută la Istanbul. Revista apare doar pentru 16 numere. În 1937 scrie piesa „Să creez un om” care este pusă în scena la Teatru Orășenesc din Istanbul. Piesa este primită bine de public.[7] În 1938 renunță la slujba din sectorul bancar și se angajează ca ziarist la ziarul Haber Gazetesi. Mai primește o slujbă la Conservatorul din Ankara, dar renunță cerând o slujbă la Istanbul. Predă literatură la Academia de Arte Mimar Sinan și Colegiul Robert. În 1941 se căsătorește cu Fatma Neslihan Balaban cu care are cinci copii Mehmed,Omer,Ayșe,Osman și Zeynep. În 1942 este înrolat pentru 45 de zile din cauza războiului. În timpul acesta scrie un articol politic pentru care este condamnat la închisoare. Este închis pentru prima dată în închisoarea Sultanahmet.

1943-1949[modificare | modificare sursă]

După 1943 Necip Fazıl începe să critice situația politică și modelul ales de modernizare al Turciei. Își începe opozitia cu primul număr al revistei Bűyűk Doğu- Marele Răsărit. Acestă revistă este unica revistă cu subiect islamic. În prima perioadă mare parte a scriitorilor islamici au publicat în ea, dar cu timpul Necip Fazıl începe să domine conținutul sub diferite pseudonime. Revista este închisă pentru prima dată în decembrie 1943 pentru că avea conținut religios și nu îi plăcea regimul în același timp Necip este dat afără de la Academia de Arte Mimar Sinan. Revista își reia activitatea în februarie 1944, dar este închisă iar în luna mai cu o hotărâre de guvern pe motivul că îndruma poporul spre nesupunere. Necip Fazıl este înrolat în armată pentru a doua oară și este trimis în surghiun. Pe 2 noiembrie 1945 revista își reia apariția și începe sa aibă în mare parte un cuprins religios. Pe 13 decembrie 1947 revista este iar închisă pe motivul că instiga poporul la revoltă sângeroasă și Necip Fazıl este arestat. În primăvara lui 1947 revista își reia apariția, dar pe 6 Iunie din cauza unui articol revista este iar închisă. Necip și soția, proprietara legală a revistei, sunt arestați și judecați sub acuzația de propagandă pentru restaurarea sultanatului. Este arestat pentru o lună și 3 zile și este achitat de acuzații. În 1947 în perioada când a fost închisă revista Bűyűk Doğu Necip Fazıl scoate o revistă umoristică Borazan-Trompeta. În 1948 în urma recursului de la Curtea de Casație care a anulat achitarea. Necip este obligat să își vândă toate obiectele din casă pentru a supraviețui.

Asociația Bűyűk Doğu[modificare | modificare sursă]

Pe 28 Iunie 1949 a inaugurat Asociația Bűyűk Doğu. În timp ce se întorcea de la inaugurarea primei filiale de la Kayseri Necip Fazil este arestat din cauza unui articol. În luna mai 1950 Curtea de Casație anulează achitarea legătă de înjosirea poporului turc. Este arestat și încarcerat împreună cu soția sa. După victoria Partidului Democrat este prima persoană eliberată din închisoare. A fost eliberat pe 15 iulie iar pe 18 august a reînceput tipărirea revistei.[8] În revistă apare o scrisoare deschisă adresată lui Aydın Menderes, căruia îi propune să își organizeze partidul după modelul islamic. Pe 22 martie 1951 Necip Fazil este arestat într-un cazinou și este arestat pentru 19 ore. Necip a susținut în prima fază că dorea să facă un reportaj, dar peste ani își va schimba declarația spunând că se afla acolo în căutarea unui bodyguard. Pe 30 martie 1951 înainte ca revista să ajungă la vânzare printr-o hotărâre judecătărească sunt adunate toate exemplarele. Necip este arestat pentru 19 zile și primește o pedeapsă de 9 luni și 12 zile. Necip Fazil desființează asociația pe data de 26 Mai 1951. Au existat zvonuri că a desființat-o pentru că a primit bani din partea statului. Pe 15 Iunie 1951 a tipărit programul partidului pe care plănuia să-l înființeze Partidul Bűyűk Doğu. În numarul din iunie 1951 al revistei Necip anunța închiderea ei cu scopul de a scoate un ziar zilnic al turcilor musulmani. Ziarul Bűyűk Doğu a început să apară pe data de 16 noiembrie 1951. Din cauza unor procese mai vechi Necip Fazıl a petrecut în 1957 8 luni și 14 zile la închisoare. În 1958 la cererea Clubului Jockey din Turcia a scris opera „Simfonia Calului”. După lovitura de stat din 1960 Necip Fazil este închis 4,5 luni în cazarma Balmumcu iar în ziua când urma să fie eliberat este arestat și transferat la închisoarea Topkapı unde petrece un an și 65 de zile după care este eliberat pe data de 18 decembrie 1961.

Viața după 1960[modificare | modificare sursă]

După ce a fost eliberat a început să scrie în diferite ziare și a început să susțină conferințe în toată Turcia. În 1973 a fost în pelerinaj la Mecca și l-a pus pe fiul său Memed să înființeze Editura Bűyűk Doğu prin care a început să reediteze o parte din scrierile sale. În 1980 a primit din partea Fundației de Literatură Turcă titlul de Sultan al Poeților. În 1981 s-a retras în casa sa din Erenköy pentru a scrie„ Atlasul de credintă și Islam”. A mai fost o dată condamnat pentru înjosirea personalitații lui Ataturk chiar dacă comisia care a studiat cazul s-a opus pentru motivul că in opera sa nu exista această înjosire. Motivarea condamnarii a fost că Necip Fazıl are înclinație spre înjosire. În această perioadă l-a sfătuit pe Turgut Őzal care începea să fondeze un nou partid. A murit în casa sa pe data de 25 Mai 1983 și este înhumat în cimitirul Eyüp.

Ideile politice[modificare | modificare sursă]

În special după 1934 a început să fie interesat de viața politică a Turciei, a susținut unele acțiuni precum evenimentele din 5-7 Septembrie. În această perioadă ideile sale au fost acceptate de Asociația Națională a Studenților Turci.[9] În perioada Razboiului Rece a fost dintre autorii anticomuniști. A încercat să rescrie istoria recentă a Turciei prin perspectiva ideilor sale.

Criticile[modificare | modificare sursă]

Necip Fazıl pentru a susține ideile sale a încercat să creeze propria rețea media pentru acest lucru a încercat sa influențeze Partidul Democrat în speranța ca acesta să îi asigure partea finaciară. A scris o scrisoare lui Aydin Menderes în care îi cere ajutor finaciar. În procesul intentat lui Aydın Menderes după lovitura de stat din 1960 Necip Fazil apare cu o sumă de 147.000 de lire plățiti din bugetul secret al primului ministru[10] [11].

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Örümcek Ağı- Pânză de păianjen (1925)
  • Kaldırımlar- Caldârâmurile (1928)
  • Ben ve Ötesi- Eu și dincolo (1932)
  • Birkaç Hikaye Birkaç Tahlil- Câteva poezi, câteva analize (1933
  • Tohum- Sămânța (1935)
  • Beklenen- Așteptarea (1937)
  • Bir Adam Yaratmak- A creea un om (1938)
  • Künye- Etiketa (1938)
  • Sabır Tașı- Piatra răbdării (1940)
  • Namık Kemâl- (1940)
  • Çerçeve- Rama (1940)
  • Para- Banul (1942)
  • Vatan Șairi Nâmık Kemâl- Poetul național Namik Kemal (1944)
  • Müdafaa- Apărarea (1946)
  • Halkadan Pırıltılar (Veliler Ordusundan)- Sclipirii ale poporului (1948)
  • Nam- Renume (1949)
  • Çöle İnen Nur (İzinsiz Baskı)- Lumina coborătâ în deșert (1950)
  • 101 Hadis (Büyük Doğu'nun 1951'de verdiği ek)- 101 Hadithuri (1951)
  • Maskenizi Yırtıyorum - Demascarea(1953)
  • Sonsuzluk Kervanı- Caravana infinitului (1955)
  • Cinnet Mustatili (Yılanlı Kuyudan) (1955)
  • Mektubat'tan Seçmeler- Srisori alese (1956)
  • At'a Senfoni- Sinfinia calului (1958)
  • Büyük Doğu'ya DOĞRU (İdeolocya Örgüsü)- Spre Marele răsărit (1959)
  • Altun Halka (Silsile)= Zaua de aur (1960)
  • O ki O Yüzden Varız (Çöle İnen Nur) Din cauza Sa suntem (1961)
  • Çile- (1962)
  • Her Cephesiyle Komünizm - Cu toate fețele comunismul(1962)
  • Türkiye'de Komünizm ve Köy Enstitüleri- Comunismul ăn Turcia și Institutele sătești(1962)
  • Ahșap Konak (Büyük Doğu'nun 1964'te verdiği ek)- Conacul de lemn (1964)
  • Reis Bey= Căpitanul (1964)
  • Siyah Pelerinli Adam (Büyük Doğu'nun 1964'te verdiği ek- Omul cu pelerina neagră(1964)
  • Hazret- Domnul (1964)
  • İman ve Aksiyon- Credință și acțiune (1964)
  • Ruh Burkuntularından Hikayeler- Povești din întorsăturile sufletului (1965)
  • Büyük Kapı (O ve Ben)- Poarta cea mare (1965)
  • Ulu Hakan II. Abdülhamid Han- Abdulhamit -Conducătorul suprem (1965)
  • Bir Pırıltı Binbir Ișık- O sclipire și o mie și una de lumini (1965)
  • Tarih Boyunca Büyük Mazlumlar I- Marii oropsiți dea lungul istoriei I (1966)
  • Tarih Boyunca Büyük Mazlumlar II- Marii oropsiți dea lungul istoriei II (1966)
  • Büyük Kapı'ya ek (Bașbuğ Velilerden)- Anexă la poarta cea mare (1966)
  • İki Hitabe: Ayasofya / Mehmetçik- Două prelegeri: Hagia Sofya și Soldatul (1966)
  • El Mevahibü'l Ledüniyye (1967)
  • Vahidüddin (1968)
  • İdeolocya Örgüsü (1968)
  • Türkiye'nin Manzarası- Peisaj din Turcia (1968)
  • Tanrı Kulundan Dinlediklerim I (1968)
  • Tanrı Kulundan Dinlediklerim II (1968)
  • Peygamber Halkası (1968)
  • 1001 Çerçeve 1 (1968)
  • 1001 Çerçeve 2 (1968)
  • 1001 Çerçeve 3 (1968)
  • 1001 Çerçeve 4 (1968)
  • 1001 Çerçeve 5 (1968)
  • Piyeslerim(Ulu Hakan/Yunus Emre/S. P. Adam) (1969)
  • Müdafaalarım (1969)
  • Son Devrin Din Mazlumları (1969)
  • Sosyalizm Komünizm ve İnsanlık (1969)
  • Șiirlerim (1969)
  • Benim Gözümde Menderes (1970)
  • Yeniçeri (1970)
  • Kanlı Sarık (1970)
  • Hikayelerim (1970)
  • Nur Harmanı (1970)
  • Reșahat (1971)
  • Senaryo Romanları (1972)
  • Moskof (1973)
  • Hazret (1973)
  • Esselâm (1973)
  • Hac (1973)
  • Çile (Nihaî Tertib) (1974)
  • Rabıta (1974)
  • Bașbuğ Velilerden 33 (Altun Silsile) (1974)
  • O ve Ben (1974)
  • Bâbıâli (1975)
  • Hitabeler (1975)
  • Mukaddes Emanet (1976)
  • İhtilal (1976)
  • Sahte Kahramanlar (1976)
  • Veliler Ordusundan 333 (Halkadan Pırıltılar) (1976)
  • Rapor 1 (1976)
  • Rapor 2 (1976)
  • Yolumuz, Halimiz, Çaremiz (1977)
  • Rapor 3 (1977)
  • İbrahim Ethem (1978)
  • DOĞRU Yolun Sapık Kolları (1978)
  • Rapor 4 (1979)
  • Rapor 5 (1979)
  • Rapor 6 (1979)
  • Aynadaki Yalan (1980)
  • Rapor 7 (1980)
  • Rapor 8 (1980)
  • Rapor 9 (1980)
  • Rapor 10 (1980)
  • Rapor 11 (1980)
  • Rapor 12 (1980)
  • Rapor 13 (1980)
  • İman ve İslâm Atlası (1981)
  • Batı Tefekkürü ve İslâm Tasavvufu (1982)
  • Tasavvuf Bahçeleri (1983)
  • Kafa Kâğıdı (1984)
  • Hesaplașma (1985)
  • Dünya Bir İnkılâp Bekliyor (1985)
  • Mümin (1986)
  • Öfke Ve Hiciv (1988)
  • Çerçeve 2 (1990)
  • Konușmalar (1990)
  • Bașmakalelerim 1 (1990)
  • Çerçeve 3 (1991)
  • Hücum Ve Polemik (1992)
  • Bașmakalelerim 2 (1995)
  • Bașmakalelerim 3 (1995)
  • Çerçeve 4 (1996)
  • Edebiyat Mahkemeleri (1997)
  • Çerçeve 5 (1998)
  • Hâdiselerin Muhasebesi 1 (1999)
  • Püf Noktası (2000)
  • Hâdiselerin Muhasebesi 1 (1999)
  • Püf Noktası (2000)

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]