Nanga Parbat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nanga Parbat
نانگا پربت
Nanga-Parbat.jpg
Altitudine 8.125 m
Localizare Kașmir, Pakistan
Lanț muntos Himalaya
Coordonate 35_14_21_N_74_35_24_E
Prima ascensiune 3 iulie 1953 de Hermann Buhl

Nanga Parbat (Muntele pleșuv) sau Diamir (Regele munților) este al nouălea vârf ca înălțime de pe Pământ și al doilea ca înălțime din Pakistan. Nanga Parbat înseamnă "Muntele Golaș", în hindi parbat derivă din parvata "munte".

Muntele a fost descoperit de frații germani Schlagintweit. Este considerat între alpiniști ca unul dintre piscurile de peste 8.000 de metri altitudine ca unul cele mai grele de escaladat. În contrast cu Muntele Everest, chiar "ruta convențională Kinshofer" este foarte dificilă din cauza pantelor mari și pericolului avalanșelor, care au dus la 61 de accidente mortale. Posibilitatea de a muri la escaladarea acestui munte este considerată de trei ori mai mare decăt cea a urcării Everestului.

Vârful Nanga Parbat are o înălțime de 8.125 de metri și trei versanți principali: Ra Kot, Diamir și Rupal.

Descriere geografică[modificare | modificare sursă]

La capătul vestic al munților Himalaya se află cel mai proeminent masiv muntos de pe glob. Datorită faptului că pe o rază de 25 km se află Valea Indului și nu se află asemenea înălțimi deosebite, fiind o diferență de nivel de 7000 m față de regiunea înconjurătoare. In sudul masivului se află peretele vertical „Flancul-Rupal” care cu înălțimea sa de 4500 de m este cel mai înalt perete (din granit și gneis) din lume. Din punct de vedere climatic regiunea are o climă cu caracter dublu, uneori muntele apărând de culoare albastră.

Vârfurile muntelui Nanga Parbat[modificare | modificare sursă]

Vârful Inălțime
Nanga Parbat 8.125 m
Nanga Parbat, Schulter 8.070 m
Nanga Parbat Vârful sudic 8.042 m
Nanga Parbat Vârful de nord-est 7.910 m
Nanga Parbat Vârful nordic 7.815 m
Nanga Parbat Vîrful nordic II 7.785 m
Nanga Parbat Țancul de Argint 7.597 m
Nanga Parbat Vârful Estic 7.530 m
Vârful Rakhiot 7.070 m

Istoricul ascensiunilor[modificare | modificare sursă]

În 1895 Albert F. Mummery a condus o expediție și a reușit să ajungă până la 7.000 de metri, escaladând versantul vestic al muntelui, Diamir. Ulterior, într-o expediție pe Ra Kot, Mummerey și doi șerpași au dispărut.

Șase expediții germane au eșuat în tentativele de escaladare a muntelui în anii 1930 și doisprezece alpiniști au murit surprinși de furtuni și avalanșe. Totuși altitudinea de 7.700 m a fost atinsă pe versantul Ra Kot.

Nanga Parbat a fost cucerit prima oară pe data de 3 iulie 1953 de alpinistul austriac Hermann Buhl, membru al unei echipe germano-austriece. Până în acel moment, 31 de alpiniști muriseră deja în încercarea de a cuceri vârful. Buhl a rămas în istoria alpinismului ca fiind primul om care a reușit să cucerească un vârf de peste 8000 m altitudine, de unul singur și fără oxigen, după ce final colegii săi se retrăseseră în timpul asaltului final.

A doua ascensiune a vârfului Nanga Parbat s-a făcut pe versantul Diamir, în 1962 de germanii Toni Kinshofer, S. Löw și A. Mannhardt. În prezent, această rută este "ruta standard" pentru escaladarea muntelui.

În 1970, italienii Reinhold și Günther Messner au atins vârful alegând un traseu deosebit de dificil, prin versantul Rupal; aceasta a fost cea de-a treia expediție reușită pe Nanga Parbat. Din păcate, la coborârea pe ruta Diamir, Günther Messner a murit surprins de o avalanșă, în timp ce fratele său, Reinhold, a pierdut mai multe degete de la mâini (trei) și de la picioare (șapte) din cauza degerăturilor.

În august 2005, alpinistul sloven Tomaž Humar a fost salvat de armata pakistaneză după ce rămăsese blocat timp de șase zile la 5.900 de metri. În septembrie, Vince Anderson și Steve House au reușit o ascensiune rapidă pe o rută nouă, directă.

În iulie 2006, José Antonio Delgado Sucre, un alpinst din Venezuela a murit la câteva zile după ascensiune, după ce a rămas blocat timp de șase zile.

În anul 1997, ca parte dintr-o expediţie internaţională, regretatul Mihai Cioroianu a reusit ascensiunea în premieră românească a vârfului Nanga Parbat, de 8125 metri. Victoria a fost dedicată celor căzuţi în anul 1996 pe acest munte - Răzvan Petcu şi Gabi Stana, membrii ai primei expediţii în întregime românească care a atacat vârful Nanga Parbat.

În data de 19 Iulie 2013, echipa integral romaneasca formata din Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salaşan, Teo Vlad şi Bruno Adamcsek , a reusit în PREMIERĂ ROMÂNEASCĂ ascensiunea lui Nanga Parbat, faţa Rupal, pe ruta Schell. NU s-a folosit oxigen suplimentar sau serpaşi, baieţii echipând ei singuri integral ruta. Cucerirea celui de-al nouălea optmiar al lumii s-a realizat pe un traseu care a durat mai bine de o lună de la data plecării din Bucureşti spre Pakistan. Echipa românească a fost şi singura care a rămas pe munte în ultima parte a traseului, ca urmare a tragediei din 23 iunie, în care 11 alpinişti străini au fost ucişi într-un atac terorist asupra taberei Diamir, situată pe celălalt versant al muntelui.

Fotografiei a muntelui Nanga Parbat luată din apropierea taberei de bază
Fotografiei a muntelui Nanga Parbat luată din apropierea taberei de bază

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nanga Parbat