Munţii Scandinaviei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Munţii Scandinaviei sunt un lanţ muntos din Europa, care se întinde pe tot parcursul peninsulei Scandinave, trecând prin Norvegia şi Suedia. Lungimea lanţului muntos este de 1700 km. Cel mai înalt vârf este Galdhøpiggen, cu 2469 m altitudine. Partea de nord-vest a Munţilor Scandinaviei sunt erodate masiv anual de Marea Norvegiei, formându-se astfel fiordurile.

Cuprins

[modifică] Geografia

[modifică] Orogeneza

S-au format în orogeneza Caledoniană.

[modifică] Hidrografia

Sunt prezente un număr mare de lacuri glaciare, de dimensiuni mici. Majoritatea râuilor sunt mici, şi se revarsă în Golful Botnic. Printe rauri amintim urmatoarele: Otra, Dal, Ume, Pite, Lule, Kemi. Lacuri: Lacul Vanem, Lacul Siljan, lacul Storsjon, Lacul Inari.

[modifică] Clima

Clima este temperat-oceanică, rece, caracterizată prin precipitaţii destul de dese. Clima oceanica cu un plus de umiditate datorita circulaţiei vestice, sud-vestice asociată cu influenţa curentului cald al Golfului, introduce una din importantele anomalii pozitive ale latitudinii, încât temperaturile medii în luna ianuarie se menţin la 0°C. Acest fenomen face posibil prin neinhetarea apelor, un trasport maritim chiar în nordul Mării Norvegiei. Clima blândă a unor fiorduri, o urmare a influenţei aceluiaşi curent cald, influenţează favorabil producţia unor pomi fructiferi. Valorile sunt moderate, temperaturile lunii iulie netrecând de 15°C. Munţii Scandinaviei introduc o asimetrie climatică separând vestul umed de estul din ce în ce mai continental. În aceste condiţii vom avea în vest ploi bogate de toamnă şi iarna din ce în ce mai mult către sud.

[modifică] Fauna

[modifică] Flora

În Munţii Scandinavi este prezentă vegetaţia până la 2000 m altitudine. Cea mai des întâlnită formă de vegetaţie este pădurea mixtă. Alte forme sunt tundra şi câmpiile, formate prin erodarea munţilor.

[modifică] Vezi şi

Unelte personale