Mugiliforme

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
MugiliformesAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Liza ramada.jpg
Platarinul (Liza ramado)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
(neclasificat): Pisces
Superclasă: Osteichthyes
Clasă: Actinopterygii
Subclasă: Neopterygii
Infraclasă: Teleostei
Supraordin: Acanthopterygii
Ordin: Mugiliformes
L. S. Berg, 1940
Familii

Ordinul mugiliforme (Mugiliformes) cuprinde pești marini cu corp fusiform alungit, acoperit cu solzi cicloizi sau ctenoizi, solzii cicloizi acoperă și capul și operculul. Au două înotătoare dorsale de regulă mult îndepărtate una de alta, spinii din cea anterioară fiind slabi. Înotătoarele ventrale au o poziția abdominală și sunt deplasate în mod secundar mult înapoia celor pectorale, dar centurile mai stau de regulă în legătură printr-un ligament elastic; acesta arată că poziția abdominală derivă în mod secundar din cea pectorală. Mugiliformele sunt numite și Percesoces și au multe asemănări cu seranidele din ordinul perciforme, de care diferă, în primul rând, prin poziția abdominală a înotătoarelor ventrale. Vezica aeriană este mare și închisă (pești fizocliști).

Mugiliformele cuprinde pești marini care trăiesc mai ales în apele litorale ale mărilor tropicale și subtropicale; numai puține specii sunt răspândite în ape dulci. Au o importanță mare din punct de vedere economic. Acest ordin este cunoscut începând din eocen.

Ordinul mugiliforme cuprinde o singură familie, mugilide (Mugilidae), cu circa 72 de specii. În clasificările mai vechi ordinul mugiliformelor cuprindea 3 familii: Atherinidae, Mugilidae și Sphyraenidae. În prezent familia Atherinidae este inclusă în ordinul Atheriniformes, iar familia Sphyraenidae în ordinul Perciformes.[1]

Pe litoralul românesc al Mării Negre se întâlnesc 4 specii:

  1. Mugil cephalus — laban sau chefal mare
  2. Liza aurata (Mugil auratus) — chefal sau singhil
  3. Liza saliens (Mugil saliens) — ostreinos
  4. Liza ramada (Mugil ramada) — platarin

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Joseph S. Nelson. Fishes of the World. Fourth Edition. John Wiley & Sons, Inc. 2006

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  • George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București : Edit. Științifică, 1959.
  • Gr . Antipa. Fauna ichtiologică a României. București, 1909.
  • Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, București 1952, 804 p.
  • S. Stancioiu. Curs de ihtiologie sistematica. Galați, 1987.