Motor cu ardere externă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un motor cu ardere externă (sau motor cu combustie externă) este o maşină termică motoare în care energia internă a agentului termic, încălzit în prealabil într-un generator extern (generator de abur, cameră de combustie) sau de o sursă externă prin peretele motorului sau printr-un schimbător de căldură, este transformată în lucru mecanic. [1]
Din categoria motoarelor cu ardere externă fac parte:
Tot ca motor cu ardere externă poate fi considerată turbina cu abur, însă în terminologia folosită în România niciodată turbinei cu abur nu i s-a spus „motor”.[2]
[modifică] Bibliografie
- ^ Răduleţ, R. şi colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, Bucureşti, 1957-1966.
- ^ Bazil Popa ş.a. Manualul inginerului termotehnician, Editura Tehnică, Bucureşti, 1984
[modifică] Vezi şi
 |
Acest articol din domeniul tehnologiei este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
