Mircea Iorgulescu
| Mircea Iorgulescu | |
| Naștere | 23 august 1943 Valea Călugărească, județul Prahova, România |
|---|---|
| Deces | 7 iunie 2011 (67 ani) Paris, Franța |
| Profesie | critic literar, istoric literar, jurnalist |
| Naționalitate | român |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Rondul de noapte |
modifică  |
|
Mircea Iorgulescu (n. 23 august 1943, Valea Călugărească, județul Prahova – d. 7 iunie 2011, Paris, Franța[1]) a fost un critic, istoric literar, comentator politic și eseist român.
Cuprins |
Biografie [modificare]
S-a născut la 22 august 1943 (înregistrat în registrul Stării Civile pe 23 august), în cătunul Scheau, comuna Valea Călugărească, județul Prahova.
Este fiul podgorenilor cu origini elene Nicolae Iorgulescu, nepot, după spusele lui Mircea Iorgulescu, al unui Iorgos, venit înainte de 1800 să îngrijească de podgoriile boierești din zonă și Zoe (născută tot într-o familie de greci, Stavri). Urmează școala primară la Scheau, clasele a V-a și a VI-a, la Școala generală nr. 1 Valea Călugărească, iar din clasa a VII-a, la Școala Medie nr. 1 din Urlați, unde absolvă, în 1961, cursurile liceale. A absolvit Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București în 1966.
Între 1968 și 1970, este redactor la ziarul Munca, iar între 1971 și 1989 (18 ani), este redactor la România literară. În 1989 cere azil politic în Franța,[2] stabilindu-se la Paris. În 1991, scrie prietenului Ioan Groșescu: „Am, în sfârșit, toată familia aici. Am o locuință convenabilă, într-un fel de Otopeni parizian. […] Fac o teză de doctorat, pe care vreau s-o susțin la anul. Muncesc în draci. Strâng din dinți de efort, ca un mărșăluitor care știe că ținta e departe.”[necesită citare]
Debutează publicistic în 1964, în revista Albina, literar, în 1966, în Revista nouă din Ploiești, iar editorial, în 1974, cu Rondul de noapte (Editura Cartea Românească, București). Până la plecarea din țară a mai publicat: Al doilea rond (Editura Cartea Românească, București, 1976), Scriitori tineri contemporani (Editura Eminescu, București, 1978; pentru care primește premiul Uniunii Scriitorilor), Firescul ca excepție (Editura Cartea Românească, București, 1979), Critică și angajare (Editura Eminescu, București, 1981), Ceara și sigiliul (Editura Cartea Românească, București, 1982; pentru care primește premiul Academiei), Prezent (Editura Cartea Românească, București, 1985), Spre alt Istrati (Editura Minerva, București, 1986), Eseu despre lumea lui Caragiale (Editura Cartea Românească, 1988). În 1994 apare a doua ediție a acestei lucrări, cu titlul original Marea trăncăneală (interzis de cenzură la apariția primei ediții), (Editura Fundației Culturale Române, București); ediția a treia apare în limba maghiară, la Editura Mentor din Târgu Mureș (A nagy zsibvasar), iar a patra, în 2002, la Editura Compania, București. În 2004, publică volumele Celălalt Istrati (Editura Polirom, Iași) și Tangențiale (Editura Institutului Cultural Român, București), care, potrivit afirmațiilor autorului, „conține o selecție tematicã din articolele publicate în revista „22” la rubrica de „cronicã literarã”, ținutã în perioada noiembrie 2001- februarie 2004”. În 2006, îi apare, la Editura Fundației Culturale Române, București, volumul Convorbiri la sfârșit de secol.
Face jurnalism radiofonic la Radio France Internationale și Radio Europa liberă. La Radio Europa liberă a fost colaborator permanent al Biroului de la Paris, până la închiderea acestuia (1992), apoi redactor la München (1992-1995), iar după mutarea postului la Praga, a fost director adjunct al redacției pentru limba română (1996-1999). În această perioadă a realizat printre altele și rubrica Stop Cadru, în emisiunea Newshour – „O oră în jurul lumii” și rubrica „Oameni, destine, istorie”, prezentată săptămânal, din februarie 1997 până în vara lui 1999. La Radio France Internationale a fost colaborator permanent între 1989 și 1992, în 1995 și din 2000 până în decembrie 2008. Între 2006 și 2008 a fost responsabilul redacției în limba română. Din noiembrie 2008, îmbolnăvindu-se, face efortul și mai lucrează mai întâi 3 zile pe săptămână, apoi două zile pe săptămână, iar în 20 decembrie 2008 se pensionează.
În 2001, a alcătuit și îngrijit volumul de corespondență „Florin Mugur – Scrisori de la capătul zilelor”. A îngrijit ediții din Dinicu Golescu, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Panait Istrati, antologiile „Constantin Dobrogeanu-Gherea interpretat de...” (București, 1975), „Arhipelag. Proză scurtă contemporană” (București, 1981).
După 1989, a publicat la revistele România literară, Luceafărul, Ramuri, Convorbiri literare, Tribuna, Dilema, 22, Cultura, Jurnalul național ș.a. În 2010, îi apare, în îngrijirea lui Ioan Groșescu, culegerea de articole publicate după anul 2000 în revistele Cultura, Vatra, Jurnalul național (Editura Karta Graphic din Ploiești), intitulată „Poștalionul cu boi”. Relizează prefața la volumul ” Teatru” de I.L. Caragiale, editat de Jurnalul Național, București, 2010, prefața la „Fețele tăcerii” de Augustin Buzura, editat de Jurnalul Național, București, 2011.
Bănuit de colaborare cu Securitatea, dosarul său a fost trimis în martie 2010 Curții de Apel de către CNSAS pentru a stabili calitatea de colaborator al Securității.[3] Rezultatul verificărilor a fost că Mircea Iorgulescu într-adevăr a fost informator.[4]
După o suferință de doi ani și jumătate, marți, 7 iunie 2011, ora 8 dimineața, decedează în apartamentul său din Paris. Este înmormântat la Paris. Potrivit dorinței sale, dispariția îi este anunțată prietenilor apropiați după înhumare.
Volume [modificare]
Cărți publicate în România [modificare]
- Rondul de noapte, 1973
- Al doilea rond, 1976
- Scriitori tineri contemporani, 1978
- Firescul ca excepție, 1979
- Critică și angajare, 1981
- Ceara și sigiliul, 1982
- Prezent, 1985
- Spre alt Istrati, 1986
- Marea Trăncăneală. Eseu despre lumea lui Caragiale, 1988 (ediția a II-a, 1994; ediția a III-a, 2002, tradusă în limba maghiară în 2000).
- Celalalt Istrati, ediția a doua, revăzută și adăugită, 2004
- "Postalionul cu boi" [2010],Editura Karta Graphic, Ploiesti
- "Panait Istrati-nomadul statornic", ediție definitivă (2011), Editura Karta Graphic, Ploiești
Cărți publicate în Franța [modificare]
- Panait Istrati, Oxus Eds, Collection Les Roumains de Paris, 2004
Ediții [modificare]
- A îngrijit volumul de corespondență Florin Mugur – Scrisori de la capătul zilelor (2001).
Premii și distincții [modificare]
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1978)
- Premiul Academiei Române (1982)
Note [modificare]
- ^ Cocuți, Maria (10 iunie 2011). „Criticul literar Mircea Iorgulescu a murit la 67 de ani”. România liberă. http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/criticul-literar-mircea-iorgulescu-a-murit-la-67-de-ani-228044.html.
- ^ http://www.romlit.ro/mircea_iorgulescu
- ^ Mircea Iorgulescu, omul Securității
- ^ „Mircea Iorgulescu, dovedit turnător”. http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Mircea_Iorgulescu-dovedit_turnator_0_424758049.html.
Legături externe [modificare]
- In memoriam Mircea Iorgulescu, 23 iunie 2011, Jurnalul Național
- Lecturi la tavă – "Convorbiri la sfârșit de secol", 22 aprilie 2007, DAN C. MIHAILESCU, Jurnalul Național
- In cautarea lui Istrati, 15 august 2005, Paula Mihailov, Jurnalul Național
Articole biografice
- Biografia de pe site-ul Editurii Polirom
- În memoriam: Mircea Iorgulescu, „firescul ca excepție“, 14 iunie 2011, Simona Chițan, Adevărul
