Mihail Polihroniade

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mihail Polihroniade

Publicistul Mihail Polihroniade
Născut(ă) 17 septembrie 1906
Brăila, România
Deces 22 septembrie 1939, (33 de ani)
Închisoarea Râmnicu Sărat, România
Naționalitate  România
Ocupație istoric, ziarist, publicist, jurist
Reprezentant Membru în Senatul legionar
Cunoscut(ă)
pentru
membru fondator al revistei Axa
Partid politic Mișcarea Legionară
Soție Maria[1]

Mihail Polihroniade (n. 17 septembrie 1906, Brăila - d. 22 septembrie 1939, Închisoarea Râmnicu Sărat)[2][3] a fost un istoric, ziarist, publicist, doctor în drept, membru al Mișcării Legionare și șeful Garnizoanei București.

Mihail Polihroniade a intrat în Mișcarea Legionară foarte devreme, angrenându-l și pe prietenul său Constantin Noica, la începutul anilor ’30 să colaboreze la revistele „Axa” și „Dreapta”. Polihroniade a înființat un cuib pe care l-a numit Axa, deseori confundat cu vechiul cuib Axa, care redactase revista cu același nume (desființată de cenzură) și care fusese sub patronajul lui Ionel Moța.[4] Din cuibul de intelectuali legionari Axa au făcut parte și Ion Moța, Vasile Cristescu și Mircea Eliade, care au publicat revista cu același nume.[5]

Mihail Polihroniade a ajuns Comandant Legionar și membru în Senatul legionar. Eugen Ionescu a scris că, înainte de a se îndrepta spre extrema dreaptă legionară, Mihail Polihroniade a fost întâi comunist[6].

Pe de altă parte, Mircea Eliade îl considera pe Mihail Polihroniade că ar fi „singurul filosemit de la noi“, pe motiv că Polihroniade nu accepta ca cetățenii aceleiași țări să nu aibă drepturi egale și nu împărtășea aceeași „soluție“ a problemei evereiești.[7]

Această părere se sprijinea și pe un articol intitulat „Dreapta Românească”, publicat în ziarul „Curentul” din ziua de 26 ianuarie 1933, în care Mihail Polihroniade își expunea viziunea privind „problema evreiască”:[8]

A crede însă că pe baza unei formule simpliste și cu strigătul „Jos Jidanii” vei rezolvi multiplele probleme ale statului modern și ale ce­lui român; a crede că pe baza for­mulelor parlamentare, economice și sociale perimate cărora le vei adăuga corectivul antisemit vei putea face față haosului actual este nu numai o eroare ci și o copilărie.
Oricare ar fi succesele electorale ale cuzismului și oricât de puternic ar fi curentul antisemit — și este — acțiunea politică antisemită va fi în­totdeauna limitată de primarismul ei doctrinar si tactic. Să ne înțelegem ! Recunosc că există o problemă se­mită în România, problemă gravă si care mai curând sau mai târziu va trebui să fie rezolvită fie prin de­parazitare, fie prin asimilare fie prin ambele metode. Această rezolvire nu poate veni însă decât de la o doctrină organică și coherent naționalistă, care să plaseze și să rezolve problema semită în cadrul unei întregi politici de stat, astăzi însă problema semită nu-i nici cea mai gravă nici — și aceasta-i relevant în discuție — cea mai presantă, care se pune României.

Mihail Polihroniade a fost redactor șef al ziarului Buna Vestire, secretar de redacție la revista "Vremea", din 1928 în 1931, și a colaborat intens la publicațiile "Axa" (membru fondator), "Cuvântul Studențesc", "Criterion", "Sfarmă-Piatră", ș.a.[9]

În decembrie 1937 a fost ales parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Țară.[10]

A fost arestat în perioada de prigoană dezlănțuită de dictatura carlistă împotriva Legiunii în anul 1938, fiind încarcerat împreună cu mulți alți legionari în lagărul de la Miercurea Ciuc, de unde a fost transferat la închisoarea din Râmnicu-Sărat. A fost asasinat la 21 / 22 septembrie 1939 în marele măcel ordonat de regele Carol al II-lea al României[9], când 252 de legionari au fost uciși, fără judecată.[11]

În 1940, pe timpul Statului Național-Legionar procesul din 1938 a fost rejudecat și Polihroniade a fost achitat și reabilitat post-mortem.[10]

Comentarii[modificare | modificare sursă]

Horia Cosmovici scria în ziarul Buna Vestire din 29 septembrie 1940 că: Mihail Polihroniade îmi este șef de cuib. Viața legionară am început-o lângă el. Pentru orice am adus și aduc bun Legiunii, îi mulțumesc.[9]

Mircea Eliade mărturisea că adevăratul autor al faimoasei sale contribuții din Buna Vestire, 17 decembrie 1937, intitulată „De ce cred în biruința Mișcării Legionare“, ar fi fost Mișu Polihroniade.[12]

Opera[modificare | modificare sursă]

A lăsat în urmă următoarele volume:[3]

  • Criza Naționalismului (o analiză sintetică a situației ideologice din România anului 1929). București, 1929
  • Domnia lui Carol I (vol. I - 1866-1877). Editura Vremea, București, 1937. 384 pag (în colaborare cu Alexandru Tell Christian).
  • Tineretul și politica externă, București, 1937: reeditare în Colecția Omul Nou, Salzburg, 1952.
  • Biografia lui Vasile Marin. Ediție îngrijită și postfață de Radu Dan Vlad, București, Editura Majadahonda, 1997

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ro 45 de ani de la martiriul Maicii Mihaela
  2. ^ Lista cu scriitorii din dicționarul "Prezențe brăilene în spiritualitatea românească"
  3. ^ a b Mihail Polihroniade
  4. ^ Constantin Noica și Mișcarea Legionară
  5. ^ De la stat legionar la popor regional
  6. ^ Generația ‘27 intre Holocaust și Gulag
  7. ^ Altfel despre dioptriile lui Mircea Eliade
  8. ^ Actualitatea clasicilor: Dreapta Românească, de Mihail Polihroniade
  9. ^ a b c MIHAIL POLIHRONIADE (1907-1939)
  10. ^ a b Comandanți legionari: Mihail Polihroniade
  11. ^ 21-22 septembrie 1939: 252 de legionari uciși într-o singură noapte de călăul Carol al II-lea
  12. ^ Dan C. Mihăilescu: Destinatarul Mircea Eliade, în România Culturală, Nr. 3 / martie 2007