Mihail Grămescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihail Grămescu
Date personale
Născut16 februarie 1951(1951-02-16)
București
Decedat (63 de ani)
București
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, consilier editorial, redactor, corector, critic, antologator, promotor și editor
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1967-2014
Operă de debutAporisticon

Mihail Grămescu (n. 16 februarie 1951, București - 13 mai 2014, București) a fost un scriitor român, membru al secției de Proză a Uniunii Scriitorilor din România. A primit mai multe premii „Știință și tehnică” în anii 1980, premiul Uniunii Scriitorilor din România și două premii în străinătate: la Moscova, Rusia (SocCon, 1989) și la Fayence, în Franța (EuroCon, 1990)[1].

Viața[modificare | modificare sursă]

Mihail Grămescu s-a născut pe 16 februarie 1951 la București. Tatăl său, Haralambie Grămescu, scriitor și membru al Uniunii Scriitorilor, a tradus în limba română O mie și una de nopți[2]. Mama, Alexandra Beatrice Kiseleff, diplomat universitar lingvist, ziarist și traducător, a fost autoarea mai multor dicționare[3][4].

În 1970 a terminat studiile liceale și a urmat cursurile Școlii postliceale de laboranți fizică-chimie. După absolvire a lucrat în diverse domenii: la Institutul de cercetări și amenajamente silvice, ca ucenic strungar la Uzinele "23 August", operator la Biofarm, muncitor de întreținere la Motel București, redactor și secretar de redacție la "Proprietarul", corector și redactor la revistele "Știintă și tehnică" și "Anticipația", corector la "Adevărul", sau corector editorial la editura Hyperion[4]. Pasionat de șah, a câștigat 12 premii la concursurile naționale[5].

A luat parte la activitatea mai multor cenacluri literare și SF (la unele dintre ele numărându-se printre membrii fondatori): "Relief românesc", "Săgetătorul", "Nicolae Labiș", "1CAS", "Modul 13", "George Bacovia". "Luceafărul", "Solaris", "Marțienii". "Salonul Artelor", "Eroica", "Club A", "Arhitext", "Clubul Profesionist de Lectură", "Amurg sentimental", "Club Z", "Quasar", "Henry Coandă, "String", "Planetar", "Rătăcitorii" "Sigma", "Pi", "ProspectArt", "Armonii Baroq". Între 1981 și 1999 a fost membru sau președinte în comisiile de jurizare ale mai multor concursuri literare și tabere naționale SF[4][6].

Mihail Grămescu a decedat pe data de 13 mai 2014.[7]

Cariera scriitoricească[modificare | modificare sursă]

Scriitorul a debutat în 1965 în revista școlară "Aripi"[6]. A continuat colaborarea cu revista și pe perioada liceului[6], dar a făcut și pasul către revista Luceafărul, în al cărei număr din 9 septembrie 1967 a publicat o poezie[8]. În anii care au urmat a colaborat cu versuri, proză și critică literară la o serie de publicații, printre care se numără: Luceafarul, România literară, Vatra, Steaua, CPSF Anticipația, SLAST, Jurnalul SF, Jurnalul de București, Convorbiri literare, Literatorul, Viața Românească, Magazin, Astra, Supernova, Helion, Amurg sentimental, String, Contemporanul, Dialog, Cinema, Art-Panorama, Dependent SF, Newsletter SF, Calende, Placebo, Telegraful, Tomis, Știință și Tehnică, Almanahul Anticipația[4].

Mihail Grămescu a fost astras și de grafică, domeniu în care a debutat în 1969 și în care a activat până în 1972[5].

Debutul editorial a avut loc abia în 1981 cu volumul de povestiri SF Aporisticon[8], publicat în 150.000 de exemplare. Cartea a cunoscut un uriaș succes de public și de critică[9]. De un succes considerabil s-a bucurat și povestirea "Cântecul Libelungilor", apărută în volumul Săritorii în gol și recompensată cu numeroase premii[5].

De-a lungul timpului, Mihail Grămescu a publicat mai multe volume de povestiri și poezii, precum și un roman SF, Phreeria. Opera sa a fost tradusă în publicații străine, cum ar fi revistele "Antares"[10], "Dialogue", "L'Emhleme" și "Miniature" din Franța, "Gradina" (Iugoslavia), antologia maghiară Téren és időn túl...[4], precum și în rusă și bulgară[5].

Împreună cu Adina Lipai a realizat pentru editura Granada colecția anuală Fantasticul Mileniului III, tradusă în maghiară, sârbă, franceză, rusă, germană și engleză[6].

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 1975 - Premiul pentru poezie SF (Târgoviște)[4]
  • 1977 - Premiul I la Conferința națională a Cenaclurilor de anticipație, ediția a VII-a
  • 1978 - Premiul Uniunii Scriitorilor din RSR, decernat în cadrul Consfătuirii de la Târgoviște
  • 1982 - Premiul pentru debut al revistei "Știintă și tehnică"
  • 1983 - Premiul II pentru eseu, critică, teorie și istorie literară, decernat la Consfătuirea cenaclurilor de anticipație
  • 1985 - Premiul I la Zilele cenaclului Henry Coandă (Craiova)
  • 1987 - Premiul de popularitate pentru cea mai bună lucrare publicată la Concursul anual de literatură și artă de anticipație, tehnică și știință
  • 1989 - Premiul SocCon (URSS)
  • 1990 - Premiul SESF (Eurocon) de incurajare (Franța)
  • 1990 - Premiul Radio Contact
  • 1993 - Premiul Helion
  • 1994 - marele premiu al Jurnalului SF
  • 1995 - Premiul "Dan Merișca" pentru nuvelă (Iași)
  • 1996 - Premiul pentru critică-eseu, decernat la Iași în cadrul evenimentului "Zilele Dan Merișca"
  • 1996 - Premiul pentru întreaga activitate, decernat la Buzău de "Zilele Pozitronic"
  • Diploma pentru "cel mai main-stream-ist" autor SF publicat de DSF (Dependent SF)[4][8]

Opera[modificare | modificare sursă]

Romane[modificare | modificare sursă]

Microromane[modificare | modificare sursă]

Volume de povestiri[modificare | modificare sursă]

Poezii[modificare | modificare sursă]

Teatru[modificare | modificare sursă]

Cărți electronice[modificare | modificare sursă]

Nuvele și povestiri[modificare | modificare sursă]

Antologii apărute sub îngrijirea lui Mihail Grămescu[modificare | modificare sursă]

Fantasticul Mileniului III - Colecția anuală a Editurii Granada
  • 2003 - Fantezii contemporane
  • 2004 - Noaptea
  • 2004 - Regina nopții (din lirica Mileniului III)
  • 2005 - Exotice - antologie de proză scurtă contemporană
  • 2006 - Ipostaze ale fantasticului contemporan – antologie de eseu și critică literară
  • 2007 - Armonii baroq - antologie de poezie contemporană
  • 2008 - Inger și demon - antologie de poezie contemporană feminină
  • 2009 - Paradisuri înșelătoare - antologie contemporană feminină
Alte antologii
  • 2011 - Bal la palat - antologie de poezie contemporană - editura Granada
  • 2011 - Balaurul și miorița – antologie de proză fantastică - Editura Eagle Publishing House
  • 2013 - Cerul de jos - antologia poemului fantastic contemporan - Editura Virtuală

Apariții în antologii și volume colective[modificare | modificare sursă]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • 1985 - Antares, nr. 19, revistă franțuzească
    • "Cântecul Libelungilor" (trad. Jean-Pierre Moumon - "Le chant des Libelungs")
  • 1986 - Antares, nr. 24, revistă franțuzească
    • "Nike" (trad. Jean-Pierre Moumon - "Niké")
  • 1988 - Téren és időn túl..., antologie maghiară, editori Detlef Budde și Konrad Fialkowski
    • "Cântecul Libelungilor" (trad. "A Libelungok éneke")

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Exploratorii lumii de mâine" din 17.05.2014: „Cântecul Libelungilor" a încetat – Mihail Grămescu (1951-2014)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Haralambie Gramescu biografia pe Referatele.com
  3. ^ Biografie
  4. ^ a b c d e f g h Mihail Grămescu biografia pe Referatele.com
  5. ^ a b c d GRĂMESCU, Mihail (n.1951) Arhivat în , la Wayback Machine., articol de Aurel Cărășel în revista Nautilus, 2 aprilie 2010.
  6. ^ a b c d Enciclopedia Personalităților din România Who is Who, edițiile 2006 și 2011.
  7. ^ Eugen Lenghel - Mihail Grămescu (16 februarie 1951 – 13 mai 2014) Arhivat în , la Wayback Machine., fictiuni.ro, 13 mai 2014
  8. ^ a b c Premii și distincții
  9. ^ SFada cu literatura. Aporiile ficțiunii speculative după Mihail Grămescu, articol de Cătălin Badea-Gheracostea în Observator cultural
  10. ^ Muzeul revistelor și fanzinelor - ANTARES
  11. ^ a b c d Antologii și volume colective

Legături externe[modificare | modificare sursă]