Mihail Cantacuzino (spătar)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Statuia spătarului Mihail Cantacuzino, sculptor Karl Storck, 1869, marmură de Carara, Bd. Brătianu I.C. nr. 1, sect. 3, în curtea Spitalului Colțea, București, cod LMI 41D0022
Mihail Cantacuzino (n. 1640 - d. 1716) a fost fiul marelui postelnic Constantin Cantacuzino. Mihail Cantacuzino a fost mare stolnic și spătar al Munteniei la sfârșitul secolului XVII, fondatorul Mănăstirii Sinaia, după un pelerinaj în Palestina și în peninsula Sinai.[1]
În ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație:[2]
Mănăstirea Sinaia este zidită la 1695 de marele Spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarchul Erusalimulul și mănăstirea Buceagul. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei, spătarul Cantacuzino, după-cum se vede din actul de fondațiune :
- „Am zidit din temelie și am înălțat un schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”.
Era înscris ca ctitor pe pisania montată pe Turnul Colței:[3]
- "Această înconjurare de zid, cu toată coprinderea din temelie, s-au zidit de dumnealui jupân Mihai Spătarul Cantacuzino, carele fiind coprins de dumnezeiască râvnă, toate acestea foarte înfrumusețate a făcut precum se vede, pentru mărirea și slava iui Dumnezeu și pentru veșnica pomenire a dumnealui și a tot neamul dumnealui și s-au săvârșit în zilele luminatului Domn a toată Țara Românească, Io Ștefan Vodă Cantacuzino, fiind Arhiereu - Mitropolit prea sfințitul părinte Antim în anul 1715".