Mihai Tatulici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Mihai Tatulici (n. 3 iulie 1948, Rădăuți - Frătăuții Noi) este un jurnalist și scriitor român.

A debutat în presă ca elev în 1966, la un ziar din județul Suceava.

Activitate jurnalistică[modificare | modificare sursă]

În anii '68 scria la revista Universității Al Ioan Cuza, Alma Mater, unde a ajuns redactor șef. În `70 ajunge la Viața Studențească. În '71, după terminarea facultății, este introdus de Nicolae Stoian la Viața Studențească la secțiunea „Reportaj”. Ajunge secretar general de redacție în `79, dar este dat afara pentru că se afla la al treilea divorț și nu avea o viață morală exemplară. Pentru puțin timp scrie scenarii pentru studiourile Sahia, scrie cărți și colaborează la Radio.

În anii `80 ajunge realizator la TVR, unde lucrează fără întrerupere pînă în `89. Primul său succes a fost „Veniți cu noi pe programul doi”, la care a înregistrat rating de 46%. Tatulici pune bazele postului Tele 7 abc de unde în `95 demisionează pentru a se muta la Pro TV. În `96 fondează Clubul Român de Presă.

În prezent este director de programe la Realitatea TV.

Om de afaceri[modificare | modificare sursă]

Tatulici are cîteva companii lansate în domeniul media. Astfel, la revista Privirea deține majoritatea împreună cu soția lui. La fel și în cazul firmei de producție cinematografica N & T Trading. Deține apoi împreună cu Sorin Ovidiu Vîntu, o televiziune rămasă la stadiul de proiect (G TV) și Mihai Tatulici Production (acționar majoritar Imola). Este coleg de Consiliu de Administrație cu Sorin Roșca Stănescu la Grupul Editorilor și Difuzorilor. A investit bani și într-o firmă de comerț cu produse zaharoase (MCM Network) și o asociere cu trustul PRO în firma Mediafest.

Etichete[modificare | modificare sursă]

A fost numit „Spălător de cadavre” de Ion Cristoiu, care a folosit-o pentru a-l descrie pe Tatulici, care se folosea de emisiunea sa de la PRO TV pentru a invita diverși oameni controversați pentru a le lua apărarea.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Ceața și obișnuința (Ed. Albatros, 1973) - roman
  • Salvatorul (Ed. Albatros, 1980) - roman
  • Ceainicul de argint (Ed. Eminescu, 1987)
  • Revoluția română în direct (1990) - coordonator (carte documentară despre revoluția română din 1989)
  • Vin rîmele (Ed. Tinerama, 1993) - nuvele
  • Distrugătorul Speranța sau povestea unui marinar deștept și cu noroc, 2014 [1][2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Traian Băsescu a ajuns personaj de roman!, 18 aprilie 2014, Ion Cristoiu, Evenimentul zilei, accesat la 18 aprilie 2014
  2. ^ Distrugătorul Speranța, istoria recentă cu personaje fictive străvezii: marinarul-președinte Traian Spulber, medicul Pornescu și alții, 10 iunie 2014, Bogdan Dobre, Adevărul, accesat la 12 iunie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri