Mihai Gafițanu
| Mihai Gafițanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (89 de ani)  |
| Ocupație | inginer |
Modifică date / text  | |
Mihai Gafițanu (n. 16 septembrie 1934, Iași) este un profesor universitar român în domeniul ingineriei mecanice.
Biografie[modificare | modificare sursă]
După studiile de liceu, terminate în 1952, Mihai Gafițanu a absolvit (1957) Facultatea Electrotehnică, Secția Mecano-Energetică, de la Institutul Politehnic din Iași. În 1968 a susținut teza de doctorat cu titlul „Contribuții la studiul capacității portante a angrenajelor cu roți dințate cilindrice din poliamidă pe roți dințate din oțel.” A fost prorector și rector al Universității Tehnice "Gh. Asachi" din Iași. A efectuat specializări la Rensselaer Polytechnic Institute, Troy, New York, SUA, Institutul Bauman din Moscova, Imperial College din Londra, precum și în Grecia și Iugoslavia. A fost Profesor Asociat la Luoyang Institute of Technology, China și la Massachussets Institute of Technology, SUA.
Activitate academică[modificare | modificare sursă]
Mihai Gafițanu a avut o activitate academică de înalt nivel în domeniile de cercetare științifică, publicații și conducere. A adus contribuții în domeniul diagnosticării vibroacustice a mașinilor și utilajelor, a tehnicilor și metodelor de analiză a tensiunilor pe cale electrorezistivă[1], a rulmenților etc. A condus 31 lucrări de doctorat finalizate.
Cărți publicate[modificare | modificare sursă]
- Mihai Gafițanu, Dumitru Mocanu, Dan Pavelescu, ș.a. Organe de mașini, 2 vol., (1981-1983), Editura Tehnică, București
- Mihai Gafițanu, Diomid Nastase ș.a., Rulmenți. Proiectare și tehnologie, 2 vol., 1985, Editura Tehnică, București
- Mihai Gafițanu, Virgil Focșa, Vasile Merticaru, Leopold Biborosch, Vibrații și zgomote, Editura Junimea, Iași, 1980
Activitate politică[modificare | modificare sursă]
Mihai Gafițanu a fost membru deplin în Comitetul Central al Partidului Comunist Român.[2]
Distincții, onoruri[modificare | modificare sursă]
Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice a Moldovei[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități. Editura Litera Internațional, Bucurerști, 2011
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Aurel Marinciuc, Universitaea Tehnică a Moldovei, 1964-2004, Chișinău, Ed. Museum, 2004, p. 46