Mihai Covaliu

Informații personale

Nume complet

Mihai Claudiu Covaliu

Poreclă

Cova

Născut(ă)

5 noiembrie 1977 (46 de ani)
Brașov, România

Înălțime

1,81 m

Greutate

73 kg

Armă

sabie

Mână

dreptaci

Club

CS Dinamo București

Retras în

2008

Clasamentul FIE

arhivă

Palmares de medalii

Jocurile Olimpice
Aur	Sydney 2000	Individual
Bronz	Beijing 2008	Individual
Campionatul Mondial
Aur	Leipzig 2005	Individual
Argint	Havana 2003	Individual
Bronz	Lisabona 2002	Individual
Bronz	Nîmes 2001	Pe echipe
Campionatul European
Aur	İzmir 2006	Pe echipe
Bronz	Kiev 2008	Individual
Bronz	Gent 2007	Individual
Bronz	Zalaegerszeg 2005	Pe echipe
Bronz	Moscova 2002	Pe echipe
Bronz	Coblenz 2001	Pe echipe

Mihai Claudiu Covaliu (n. 5 noiembrie 1977, Brașov, România) este un fost scrimer român, laureat cu aur la Jocurile Olimpice din 2000 și bronz la Olimpiada din 2008 și campion mondial în 2005. În prezent este antrenor principal al CS Dinamo București și al lotului olimpic de sabie masculin al României, de asemenea este președintele Federației Române de Scrimă și al Comitetului Olimpic și Sportiv Roman.

Carieră[modificare | modificare sursă]

Primul sport practicat a fost fotbalul.^[1] S-a apucat de scrima la vârsta de nouă ani,^[2] după ce antrenorii de la CS „Tractorul” au făcut o prezentare la școală.^[3] Mama sa l-a incurajat să persevereze în ciuda metodelor dure de pregătire folosite de antrenori.^[3] În anul 1998 s-a transferat la CS BNR București, apoi la CS Dinamo, al cărui membru este încă în prezent.^[2] A fost pregătit de multi antrenori, printre altii : Mihai Ticușan, Gabriel Duțea, Alexandru Chiculiță, Mihai Orița și Emilian Nuță.^[4]

La Jocurile Olimpice din 2000 de la Sydney a generat o surpriză ajungând în finală, după ce l-a învins pe francezul Damien Touya, favoritul probei. Apoi a trecut de un alt francez, Mathieu Gourdain, cu scorul 15-12. A devenit primul campion olimpic la sabie din România și a urcat pe primul loc în clasamentul mondial. Pentru acest rezultat a fost numit Maestru Emerit al Sportului și a primit Ordinul național „Pentru Merit” în grad de comandor.^[5]

La Jocurile Olimpice din 2004 de la Atena a pierdut la o tușă în sferturile de finală cu maghiarul Zsolt Nemcsik, care avea sa câștige medalia de argint în cele din urmă. A încheiat concursul pe locul 7. La Campionatul Mondial din 2005 de la Leipzig a ajuns ușor pana în finală, unde a trecut cu scorul 15-12 de triplul campion olimpic, rusul Stanislav Pozdniakov. A fost remarcat pentru „entuziasmul, forma fizică, tehnica virtuoză, stilul său simplu”.^[6] I-a dedicat victoria fiului său Vlad, născut cu o zi înainte de plecarea la Leipzig.^[1]

La Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing a ajuns în sferturile de finală fără prea multe probleme. A câștigat strâns cu belarusul Aliaksandr Buikevici, apoi l-a întâlnit pe francezul Nicolas Lopez, pe care-l învinsese mereu până atunci.^[7] Mihai Covaliu a condus meciul, scorul fiind 11-7, dar atacurile sale de la distantă nu i-au reușit și Nicolas Lopez a putut egala, apoi se impune cu scorul 15-13. În finala mică a trecut de un alt francez, Julien Pillet, cucerind medalia de bronz.^[7] Pentru acest rezultat a primit Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a cu 2 barete.^[8]

După Olimpiada de la Beijing s-a retras și a devenit antrenor principal scrimă la CS Dinamo și la lotul olimpic de sabie masculin. Sub îndrumarea sa, România a cucerit medalia de argint la Campionatul European din 2009 de la Plovdiv, apoi, în același an, medalia de aur la Campionatul Mondial din 2009 de la Antalya, Rareș Dumitrescu fiind vicecampion mondial la individual. Pentru aceste realizări a primit Ordinul național „serviciul credincios” în grad de cavaler.^[9] Cosmin Hănceanu și echipa României au obținut argintul la Campionatul Mondial din 2010 de la Paris, și România a devenit vicecampioană olimpică la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra.^[3] Prin urmare, Mihai Covaliu a fost promovat la gradul de ofițer al Ordinului „Serviciul Credincios”.^[10]

În aprilie 2013 a fost ales președinte al Federației Române de Scrimă după ce președinta în exercițiu, Ana Pascu, a decis să nu își mai reînnoiască candidatura.^[11] A rămas antrenorul lotului de sabie masculin, cu care a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial din 2013 de la Budapesta, Tiberiu Dolniceanu fiind laureat cu bronz. În același an, Mihai Covaliu a fost inclus în Hall of Fame-ul scrimei de către Federația Internațională de Scrimă.^[2] În noiembrie 2016 a fost ales președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Roman.^[12]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

A absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, profilul "Educație fizică și Sport" și deține un masterat în managementul sportului.^[2]

În 2001 s-a căsătorit cu Irina Drăghici, care făcea parte din lotul feminin de sabie. Împreună au doi copii, Vlad Gabriel și Elena Amalia.^[13] Vlad este și el sabrer.^[14]

Distincții[modificare | modificare sursă]

2000: Ordinul național „Pentru Merit” în grad de comandor^[5]
2004: Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a I^[15]
2008: Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a cu 2 barete^[8]
2009: Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler^[9]
2012: Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de ofițer^[10]
2023: Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler^[16].

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b Daniela Ionescu (29 iulie 2010). „Mihai Covaliu, D'Artagnan de România”. România Liberă. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. Accesat în 15 mai 2015.
^ ^a ^b ^c ^d „Covaliu, Mihai Claudiu (ROU)” (în engleză). Federația Internațională de Scrimă. Arhivat din original la 6 ianuarie 2014. Accesat în 15 mai 2015.
^ ^a ^b ^c Daniel Remeș (5 ianuarie 2014). „ProSport vă prezintă românii din Hall of Fame-ul Federației Internaționale de Scrimă. Interviu exclusiv cu Mihai Covaliu: "România va avea un nou campion olimpic la scrimă în 2016"”. ProSport.
^ Nicu, Alexe, ed. (2002), „Federația Română de Scrimă”, Educației Fizice și Sportului din România (PDF), 1, Bucharest: Aramis, p. 1039, arhivat din original (pdf) la 4 octombrie 2013, accesat în 15 mai 2015
^ ^a ^b „Decret nr. 385 din 10 octombrie 2000 privind conferirea Ordinului național Pentru Merit”. Președintele României. 10 octombrie 2000. Accesat în 15 mai 2015.
^ Jean-Marie Safra (Octombrie 2005). „The Leipzig World Championships–The crowning of legendary champions” (pdf). Escrime XXI (53): 12–15. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b Bogdan Costea (13 august 2008). „Mihai Covaliu, bronz olimpic la sabie!”. România Liberă. Arhivat din original la 6 ianuarie 2014. Accesat în 15 mai 2015.
^ ^a ^b „Comunicat de presă: decorarea delegației olimpice de la Beijing”. Președintele României. 27 august 2008. Accesat în 15 mai 2015.
^ ^a ^b „Decret nr.1.501 din 20 octombrie 2009 privind conferirea unor decorații”. Președintele României. 20 octombrie 2009. Arhivat din original la 15 decembrie 2014. Accesat în 15 mai 2015.
^ ^a ^b „Decret 559 din 13 august 2012 privind conferirea Ordinului național Pentru Merit”. Președintele României. 13 august 2012. Accesat în 15 mai 2015.
^ „Mihai Covaliu, ales președinte al Federației Române de Scrimă”. Agerpres. 24 aprilie 2013. Arhivat din original la 6 ianuarie 2014. Accesat în 15 mai 2015.
^ Mihai Covaliu, ales președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Ziarul de sport, 15 noiembrie 2016
^ Teodor Ciobanu (5 decembrie 2013). „Mihai Covaliu: M-am uitat la cei buni, pentru a deveni și eu cel mai bun”. Agerpres. Arhivat din original la 18 mai 2015. Accesat în 15 mai 2015.
^ La doar nouă ani, Vlad Covaliu are mai multe trofee decât tatăl său: „Promit să fiu mai bun decât tine”. Digi 24. 19 decembrie 2014. http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Sport/Stiri/Vlad+Covaliu+fiul+lui+Mihai+Covaliu+medalii+scrima.
^ „Decret nr. 1.071 din 10 decembrie 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv”. Președintele României. 10 decembrie 2004. Accesat în 15 mai 2015.
^ Daniel Angelescu. „Învestituri Regale, Sala Tronului, martie 2023”.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mihai Covaliu

en Mihai Covaliu la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)

[RL10-1] Daniela Ionescu (29 iulie 2010). „Mihai Covaliu, D'Artagnan de România”. România Liberă. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. Accesat în 15 mai 2015.

[FIE100-2] „Covaliu, Mihai Claudiu (ROU)” (în engleză). Federația Internațională de Scrimă. Arhivat din original la 6 ianuarie 2014. Accesat în 15 mai 2015.

[ITW-PS-3] Daniel Remeș (5 ianuarie 2014). „ProSport vă prezintă românii din Hall of Fame-ul Federației Internaționale de Scrimă. Interviu exclusiv cu Mihai Covaliu: "România va avea un nou campion olimpic la scrimă în 2016"”. ProSport.

[FRS-4] Nicu, Alexe, ed. (2002), „Federația Română de Scrimă”, Educației Fizice și Sportului din România (PDF), 1, Bucharest: Aramis, p. 1039, arhivat din original (pdf) la 4 octombrie 2013, accesat în 15 mai 2015

[d385-5] „Decret nr. 385 din 10 octombrie 2000 privind conferirea Ordinului național Pentru Merit”. Președintele României. 10 octombrie 2000. Accesat în 15 mai 2015.

[E20-6] Jean-Marie Safra (Octombrie 2005). „The Leipzig World Championships–The crowning of legendary champions” (pdf). Escrime XXI (53): 12–15. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[RL08-7] Bogdan Costea (13 august 2008). „Mihai Covaliu, bronz olimpic la sabie!”. România Liberă. Arhivat din original la 6 ianuarie 2014. Accesat în 15 mai 2015.

[CP-8] „Comunicat de presă: decorarea delegației olimpice de la Beijing”. Președintele României. 27 august 2008. Accesat în 15 mai 2015.

[d1501-9] „Decret nr.1.501 din 20 octombrie 2009 privind conferirea unor decorații”. Președintele României. 20 octombrie 2009. Arhivat din original la 15 decembrie 2014. Accesat în 15 mai 2015.

[d559-10] „Decret 559 din 13 august 2012 privind conferirea Ordinului național Pentru Merit”. Președintele României. 13 august 2012. Accesat în 15 mai 2015.

[11] „Mihai Covaliu, ales președinte al Federației Române de Scrimă”. Agerpres. 24 aprilie 2013. Arhivat din original la 6 ianuarie 2014. Accesat în 15 mai 2015.

[12] Mihai Covaliu, ales președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Ziarul de sport, 15 noiembrie 2016

[13] Teodor Ciobanu (5 decembrie 2013). „Mihai Covaliu: M-am uitat la cei buni, pentru a deveni și eu cel mai bun”. Agerpres. Arhivat din original la 18 mai 2015. Accesat în 15 mai 2015.

[14] La doar nouă ani, Vlad Covaliu are mai multe trofee decât tatăl său: „Promit să fiu mai bun decât tine”. Digi 24. 19 decembrie 2014. http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Sport/Stiri/Vlad+Covaliu+fiul+lui+Mihai+Covaliu+medalii+scrima.

[15] „Decret nr. 1.071 din 10 decembrie 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv”. Președintele României. 10 decembrie 2004. Accesat în 15 mai 2015.

[16] Daniel Angelescu. „Învestituri Regale, Sala Tronului, martie 2023”.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]