Mihai Ștefănescu-Galați

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihai Ștefănescu-Galați
Date personale
Născut5 noiembrie 1874
Galați, județul Covurlui
Decedat1949
Iași
Naționalitateromână
Activitate
DomeniuChirurgie, urologie
InstituțieFacultatea de Medicină din Iași
OrganizațiiAsociația Internațională de Urologie
Asociația Franceză de Urologie
Societatea de Chirurgie din București (președinte)
Cunoscut pentruÎntemeietorul urologiei ieșene

Mihai Ștefănescu-Galați (n. 5 noiembrie 1874, Galați, județul Covurlui – d. 1949) a fost un chirurg român, profesor de urologie la Facultatea de Medicină din Iași.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihai Ștefănescu s-a născut la Galați si a urmat studiile liceale la Liceul Statului din Iași obținând diploma de bacalaureat în 1891. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București devenind doctor în medicină și chirurgie în cu teza Asupra relațiunei patologice între ficat și rinichi prezentată și susținută la 21 decembrie 1898. A fost numit asistent la catedra de Anatomie descriptivă a Universitații din București în 1896, specializându-se în urologie în perioada 1901-1905 sub îndrumarea profesorului P. Herăscu, întemeietorul urologiei românești.[1][2]

Devine docent în chirurgie genito-urinară la Universitatea din Iași în 1905 și, începând cu 1906, ocupă postul de profesor suplinitor la catedra de Anatomie descriptivă a Facultății de Medicină din Iași, fiind numit în același an medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. A fost numit profesor titular la catedra de Clinică Genito-urinară în 1913 pe care a condus-o până 1938, când s-a pensionat pentru limită de vârstă.[1][3]

A fost decan al Facultății de Medicină din Iași între anii 1926-1929,[2][3] perioadă în care activitatea Universității ieșene a fost perturbată de mișcările studențești antisemite promovate de A.C. Cuza și Corneliu Zelea Codreanu și față de care a fost intransigent.[4][5]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Amintirile din timpul războiului au fost relatate în cartea Amintiri din război publicată în 1921, carte care, consideră Garabet Ibrăileanu, conține în rezumat și parțial o istorie a războiului.[6]

A scris texte pentru revistele Viața Românească și Însemnări ieșene, texte care apoi au fost republicate în volumul Poate-i de mult, poate-i de-acum.[2]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Călăuza medicului militar în campanie, București, Tipografia Universala, 1916
  • Manual de urologie clinică, 1926
  • Amintiri din război, Editura Viața Românească S.A., 1921
  • Poate-i de mult, poate-i de-acum, Tipografia „Bravo“, Iași, 1937

Ordine și decorații[modificare | modificare sursă]

Mihai Ștefănescu-Galați a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918) cu gradul de locotenent-colonel și apoi colonel, fiind șeful Ambulanței armatei din nordul țării și medic-șef al spitalului mobil al diviziei a IX-a.[2][7]

A fost decorat cu următoarele ordine și medalii:[3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b C. Novac, „Mihai Ștefănescu-Galați”, în Eugen Târcoveanu, Constantin Romanescu, Mihai Lițu, Ctitorii prestigiului - 125 de ani de învățământ medical superior la Iași, Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2004, pp. 1732-4.
  2. ^ a b c d Richard Constantinescu, „Literat-urologul” Arhivat în , la Wayback Machine., în Viața Medicală, 21 februarie 2014.
  3. ^ a b c ***, „Ștefănescu-Galați Mihai”, Anuarul Universității Mihăilene Iași 1930-1935 Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Universității Mihăilene, Iași, 1936, p. 246-7.
  4. ^ Lucian Nastasă, Antisemitismul universitar în România, 1919-1939: mărturii documentare, Editura ISPMN, 2011, ISBN: 9786069274453.
  5. ^ Cristian Sandache, Istorie si biografie: Corneliu Zelea Codreanu, Editura Mica Valahie, ISBN: 9789737858924, p. 54-55.
  6. ^ Garabet Ibrăileanu, Opere, Vol. 3, ediție îngrijită de Alexandru Piru și Rodica Rotaru, Editura Minerva, 1976, p. 396.
  7. ^ Costin Scurtu, „Reorganizarea diviziilor dobrogene, ianuarie - iulie 1917”, Acta Moldaviae meridionalis, XXXII, nr. 1, 2011, p. 299-308.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Traian N. Gheorghiu, Miercurile de la „Însemnări ieșene”, Editura Junimea, Iași, 1980.

Vezi și[modificare | modificare sursă]