Metalurgie (industrie)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Pentru alte sensuri ale termenului Metalurgie vedeţi Metalurgie (dezambiguizare).
Metalurgia este o ramură a industriei ce include procesele de obţinere a metalelor din minereuri şi alte substanţe ce conţin metale. Metalurgia include prelucrarea minereurilor, extragerea metalelor din minereuri, rafinarea metalelor, producerea aliajelor metalice, prelucrarea metalelor sub presiune, fabricarea pieselor metalice turnate, prelucrarea termică, termochimică, termomecanică, sudarea şi lipirea metalelor şi aliajelor, acoperirea suprafeţei pieselor metalice cu straturi de alte metale prin difuzia unor substanţe (metalice sau nemetalice) în stratul superficial ale obiectelor de metal. Metalurgia a apărut încă în antichitate.
[modifică] Istoric
În jurul mileniilor 6-5 î.Hr., omul a folosit pentru prima dată metalele. Acestea au fost aurul nativ, platina, cuprul, argintul şi fierul din meteoriţi. Omenirea a trecut de la epoca de piatră la epoca aramei, iar mai apoi, la cea a bronzului. În mileniul 2 î.Hr. omul se învaţă să scoată fierul din minereuri, ca peste câteva secole să-i imprime, prin aliere cu carbon, proprietăţi prestabilite. În secolele 15-12 î.Hr., fierul devine principalul material folosit de oameni – începe epoca fierului. În secolul al XIV-lea apar primele furnale în care se obţine fontă. După elaborarea procedeelor Bessemer, Thomas şi Martin (secolul al XIX-lea), ia start producerea oţelului pe scară largă, una din metodele folosite fiind cea de topire a fontei împreună cu oţelul moale. În secolul al XX-lea se construiesc cuptoare electrice pentru elaborarea oţelurilor şi aliajelor speciale. În afară de fierul şi aliejele lui, au început să fie folosite şi alte metale, ca cuprul, aluminiul, zincul, plumbul, numite neferoase. La elaborarea metalelor se aplică procedee pirometalurgice, caracterizate prin temperaturi înalte ale proceselor tehnologice, şi hidrometalurgice, inclusiv hidroelectrometalurgice, cu ajutorul cărora se obţin soluţii de săruri ale diferitor metale, iar din acestea metalele se extrag din metode chimice sau electrochimice. La confecţionarea pieselor din unele metale şi aliaje, mai ales cele greu fuzibile şi dure, se foloseşte metoda sintetizării în forme speciale a prafului de metal – metaloceramica.
[modifică] Clasificare
Metalurgia se clasifică, în dependenţă de materia primă, în feroase şi neferoase.
- Metalurgia feroaselor produce fontă, oţel, laminate, ţevi din fontă şi oţel, minereuri de fier şi mangan, cocs, aliaje feroase ş.a.
- Metalurgia neferoaselor se ocupă cu extragerea şi prelucrarea minereurilor, elaborarea şi prelucrarea metalelor neferoase şi a aliajelor lor, precum şi cu extragerea diamantelor. În tehnologia contemporană, paralel cu cuprul, aluminiul şi plumbul, se folosesc pe larg şi alte metale neferoase: beriliu, vanadiu, litiu, wolfram, cobalt, molibden, niobiu, titan, tantal ş.a. Pe lângă metalele propriu-zise şi aliajele lor, metalurgia neferoaselor produce şi laminate, prafuri metalice, electrozi ş.a.
[modifică] Referinţe
- Enciclopedia sovietică moldovenească, Chişinău, 1972
- I. P. Bardina: Основы металлургии, Moscova, 1958- 1959
- I. P. Bardina: Общая металлургия, Moscova, 1961- 1968
