Meir Dagan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Meir Dagan

Meir Dagan (în ebraică: מאיר דגן, născut la 30 ianuarie 1945 la Novosibirsk) este un militar israelian originar din Rusia, azi general maior în rezervă, care a îndeplinit funcția de comandant al Mosad -ului intre anii 2002-2011

Familia și copilăria[modificare | modificare sursă]

Meir Dagan s-a născut sub numele de Meir Huberman la Novosibirsk, în Rusia, in familia unor evrei, supraviețuitori ai Holocaustului. Bunicul său din partea mamei,Ber Ehrlich Sloshny, evreu religios, a fost împușcat de naziști în localitatea Lukow din Polonia. Există două fotografii cunoscute în lume de multă vreme, în care el apare, învelit în șalul de rugăciune talit,în genunchi, cu mâinile ridicate, în fața ucigașilor, înainte de a fi omorât. [1] [2]. Ele au fost fost publicate și în ziarul israelian Yediot Aharonot în anul 2009.

Meir Dagan a emigrat cu părinții săi in Israel în anul 1950 și a copilărit la Bat Yam.

Începutul carierei militare[modificare | modificare sursă]

In anul 1963 s-a înrolat în armată, a început serviciul militar fiind candidat pentru unitățile de comando, dar nefiind selectat într una din etapele instrucției necesare, s-a oferit voluntar pentru brigada de parașutiști. În cele din urmă a reușit să treacă cu bine toate etapele instrucției pentru unitățile de comando de parașutisti și cursul de ofițer de infanterie din cadrul brigăzii de parașutiști. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967 a comandat un batalion de parașutiști în luptele din Sinai, apoi a participat la cucerirea platoului Golan.

Unitatea Rimon și Războiul de Yom Kipur[modificare | modificare sursă]

În anul 1970 generalul Ariel Sharon, șeful comandamentului de sud al armatei, l-a însărcinat cu înființarea unității Rimon, însărcinată cu combaterea organizațiilor de teroare și gherilă arabe palestinene din Fâșia Gaza. Această unitate a servit model pentru viitoarele unități de „mistarabim” (camuflate ca arabi) Duvdevan și Yamas înființate mai târziu. În anul 1971 i s-a conferit medalia israeliană pentru curaj, în urma unui fapt de armă în care a reușit în luptă corp la corp cu un combatant palestinian numit Abu Nimr, să-l împiedice pe acesta să arunce o grenadă asupra unui grup de militari israelieni pe care îi conducea pe drumul dintre tabăra de refugiați Jebalia și orașul Gaza.

În Războiul de Iom Kipur din octombrie 1973 a luptat pe frontul egiptean într o unitate speciala de patrulaj din cadrul diviziei 143, sub somanda loc.col. Dani Rahav Wolf, fost comandant al comandoului Shaked cu care a colaborat în trecut în combaterea OLP și altor organizații teroriste palestinene în Fâșia Gaza.

În posturi de răspundere în cadrul armatei[modificare | modificare sursă]

În anul 1980 a devenit comandantul forțelor israeliene care acționau contra atacurilor OLP în sudul Libanului. În războiul din Liban din 1982 Meir Dagan a comandat brigada 188 „Barak”, apoi a devenit comandantul unității de legătură din Liban, în care calitate s-a ocupat în de-aproape cu activități de informații. Ulterior a fost numit comandant al unității de forțe coordonate Utzvat Gaash, cunoscută și ca divizia 36. In 1991 Dagan a devenit consilierul Șefului statului major al armatei în problemele combaterii terorismului, iar în anul 1992 comandantul serviciului operativ al armatei, cu gradul de general de brigadă. In 1993 a fost ridicat la rangul de general maior si numit asistent al comandantului Serviciului de informații al armatei.

În cursul serviciului său militar Meir Dagan a fost rănit de două ori. El a urmat studii de științe politice la Universitatea din Haifa.

În anul 1995 el a ieșit în rezervă și a făcut o excursie cu jeepuri în Asia centrală, împreună cu generalii în rezervă Yossi Ben Hanan și Avigdor Ben Gal.

In anul 1996 Dagan a fost rechemat in serviciul public, cand primul ministru Shimon Peres l-a cooptat în „statul major de luptă contra terorismului”, ca adjunct al lui Ami Ayalon. Dupa ce acesta din urmă a fost numit în fruntea Serviciului de Securitate Generală (Shabak sau Shin Beit), Dagan a devenit conducătorul statului major de lupta contra terorismului. La sfârșitul anilor 1990 Meir Dagan a fost recooptat în Statul major al armatei în funcția de comandant al serviciului de operații (a doua oară) și consilier special al Șefului statului major.

Ieșit din nou in rezervă, Dagan și-a exprimat opoziția față de eventualitatea unei retrageri din podișul Golan și a aderat la partidul de centru-dreapta Likud. La alegerile personale pentru funcția de prim ministru din anul 2001 , impreuna cu deputatul Uzi Landau a condus campania electorală a lui Ariel Sharon, care a fost ales în locul lui Ehud Barak ca prim ministru al Israelului. Sharon l-a numit apoi șef al departamentului din Oficiul Primului Ministru, răspunzator cu lupta contra mijloacelor de finanțare a organizațiilor teroriste arabe.

Director al Mosadului[modificare | modificare sursă]

La 10 septembrie 2002 Ariel Sharon l-a numit pe Meir Dagan director al Serviciului de Informații și Misiuni speciale cunoscut pe scurt sub numele de Mosad. în locul lui Efraim Halevi. El a fost apoi reconfirmat în această funcție de două ori și a încheiat-o în anul 2011.

În cursul aflării la cârma Mosadului, el si-a câștigat aprecieri în Israel și din partea unor factori internaționali, inclusiv din lumea arabă. În aceasta perioadă s-au atribuit Mossadului eliminarea unor însemnați conducători de organizații de teroare, ca de pildă Imad Murniye, comandantul „militar” al Partidului lui Allah - Hizbollah din Liban, într-un atentat la Damasc, Mahmud al Mabhuh, din conducerea organizației palestinene islamiste Hamas într-un atentat la Abu Dhabi și punerea unor obstacole în calea programului nuclear al regimului lui Bashar al-Assad din Siria și al ayatollahilor din Iran. La 6 ianuarie 2011 Dagan și-a încheiat misiunea ca director al Mossadului. La 25 mai 2011 a fost numit presedinte al companiei Gulliver Energy care se ocupă cu prospecțiuni de gaze naturale și petrol în Marea Mediterană. În viața particulară Meir Dagan este vegetarian și pictor amator.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1970 - Medalia pentru curaj
  • 2011 - Premiul Haim Herzog pentru contribuții deosebite aduse Statului Israel
  • 2011 - Premiul Moscovitz pentru sionism

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ blogul lui charles enderlin de la TV France 2 la 3 iunie 2011
  2. ^ site cu imagini despre sfârșitul comunității evreiești din Lukow