Masacre în Transilvania, 1848-1849

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Masacrele din Transilvania în perioada 1848-1849 se referă la masacrele comise în Transilvania în timpul Revoluțiilor de la 1848 (Revoluția Română din 1848 și Revoluția Maghiară din 1848).

Nu contează cine a ucis mai mult, ungurii sau românii. Execuțiile au fost la ordinea zile și nu fac cinste niciunei etnii, nici ungurilor și nici românilor.[1]

Masacre împotriva românilor[modificare | modificare sursă]

Acțiunile antiromânești ale ungurilor s-au intensificat după Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848.

Ioan Novac din satul Alzen de lângă Nocrich, a fost ucis la 1 mai 1848.[2]

Trei români au fost uciși la Buba în mai 1848.[2]

Masacrul de la Mihalț din 29 iunie 1848 s-a finalizat cu împușcarea a 14 de țărani români de către trupele ungurești[necesită citare] conduse de Stanislaus Anton von Puchner[3] și rănirea a altor 50.[4] Acest eveniment a atras atenția după ce a fost prezentat în ziarele Gazeta, Der Siebenbürger Bote.[5]

După ocuparea orașului Blaj la 18 ianuarie 1849, ungurii au ucis mulți civili români, inclusiv bătrâni și oameni fără adăpost.[5]

În luna mai 1849, Petru Dobra este prins de unguri, închis în Școala Reformată din Abrud, unde este torturat, ținut fără mâncare trei zile, se pare că s-a aruncat sau a fost aruncat de la etaj și împușcat de santinela ungară din curte.[6]

Masacre împotriva maghiarilor[modificare | modificare sursă]

Monumentul victimelor maghiare din localitatea Presaca Ampoiului, de lângă Zlatna (judeţul Alba)

În 1848 și 1849, ungurii din Transilvania au devenit expuși represiunilor săvârșite de români și de sașii transilvăneni.[7]. O serie de masacre au fost comise în principal de cei care sprijineau eforturile austriecilor de a înăbuși Revoluția Maghiară din 1848

La 18 octombrie 1848, românii au atacat și ucis locuitorii satului Sângătin de lângă Sibiu.[8][7] Până la această dată, deși au fost comise crime și alte atrocități împotriva lor, românii nu au ucis sau vătămat nici un maghiar.

La 24 octombrie 1848, trupe conduse de Petru Dobra au încercat să dezarmeze orașul Zlatna. Gărzile maghiare au tras asupra lor, deși tratativele începuseră și ar fi omorât câțiva români. Câteva sute de civili maghiari au fost uciși pe câmpia din Presaca Ampoiului.[9][10]

Un alt eveniment a fost masacrul de la Aiud din 8-9 ianuarie 1849, când românii sub comanda Axente Sever și Simion Prodan, au ucis aproximativ 600 de locuitori ai orașului.[11] Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat fiind că ar fi participat la masacru, dar a fost găsit nevinovat la proces.[12]. La fel preotul greco-catolic Simion Probu Prodan a fost găsit nevinovat de către autoritățile imperiale.[13][14]

Țăranii români au ucis unguri la Sângătin[15], [[Baia de Criș[16], Grindeni[17], Abrud, Buceși,[18], Criscior, Brad, Vața, Hălmagiu Mare[15], Vințu de Sus, Benic, Cricău, Lunca Mureșului, Ighiu[19], Glodeni, Apalina.[1]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Marius Diaconescu, Avram Iancu și (contra)revoluția românească din Transilvania în 1848-1849, mai 2011, historia.ro/
  2. ^ a b Transilvania, Foaia Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, nr. 20, anul III, 15 octombrie 1870, Brașov, pag. 244
  3. ^ Banská Štiavnica 1779.–Viena 1852. General (feldmareșal) austriac din Transilvania între anii 1846-1848.
  4. ^ Administratorul Ferentz Janos din Aiud susține 50 morți și 70 de răniți. Vezi Gelu Neamțu, op. cit. 1997
  5. ^ a b Gelu Neamțu, „Revoluția democratică de la 1848-1849 din Transilvania.” În Istoria României. Transilvania. vol. I, Editura „George Barițiu”, Cluj-Napoca, 1997, pp. 805-986.
  6. ^ Valentin Borda, Viorica Dutcă, Traian Rus, Avram Iancu și prefecții săi, Casa de editură Petru Maior, Târgu Mureș, 1997. ISBN: 973-97703-7-1
  7. ^ a b Wenkstern (1859), pp. 156-159
  8. ^ The British Quarterly review, February and May, 1851 VOL.XIII, p. 27
  9. ^ Silviu Dragomir, Avram Iancu, Editura Științifică, București, 1988
  10. ^ Florin Dudaș, Avram Iancu în tradiția românilor, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura de Vest, Timișoara, 1998
  11. ^ Gerő, Patterson (1995), p. 102
  12. ^ Ion Rusu Abrudeanu, Moții - Calvarul unui popor eroic dar nedreptățit. Ed. Cartea Românească, București, 1928
  13. ^ Topliceanu Iulian; Ucrain, Constantin, Oastea lui Avram Iancu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989
  14. ^ Pascu, T. Adrian, Ioan Axente Sever (1821-1906), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1985
  15. ^ a b Marius Diaconescu, Cine falsifică istoria lui Avram Iancu, d-le prof. Bolovan?, iunie 2011, historia.ro/
  16. ^ Berend, History Derailed: Central and Eastern Europe in the ‘Long’ 19th Century, Berkeley-Los Angeles; University of California Press, 2003, p. 112
  17. ^ Balázs Orbán, Törökországról. Oradea, 1884. vezi [1]
  18. ^ Berend, op. cit., p. 113
  19. ^ Domokos Pál Péter: Rendületlenül, Editura Eötvös, Budapesta, 1989.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • hu Gábor Kemény: Nagyenyednek és vidékének veszedelme
  • hu Mihály Horváth: Magyarország függetlenségi harcának története 1848-49-ben
  • hu László Kőváry: Erdély története 1848-49-ben
  • hu Pál Kalonday: Válasz a román nemzeti komiténak
  • hu Benedek Jancsó: A román nemzetiségi törekvések története és jelenlegi állapota. Budapesta, 1896-99
  • hu Elek Jakab: Szabadságharcunk
  • hu György Gracza: Az 1848-49-es magyar szabadságharc története
  • ro Silviu Dragomir: Avram Iancu, Editura Științifică, București, 1988
  • ro Florin Dudaș: Avram Iancu în tradiția românilor, ed. a II-a, revizuită și adăugită, Ed. de Vest, Timișoara, 1998
  • ro Ion Rusu Abrudeanu: Moții- Calvarul unui popor eroic dar nedreptățit Ed. Cartea Românească, București, 1928
  • ro Topliceanu Iulian, Ucrain, Constantin: Oastea lui Avram Iancu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989
  • ro Pascu, T. Adrian: Ioan Axente Sever (1821-1906), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1985