Martha Bibescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Martha Bibescu
Pictură din 1911

Martha, prințesă Bibescu alias Martha Bibesco (n. 28 ianuarie 1889, București - d. 28 noiembrie 1973, Paris) a fost o romancieră, poetă, om politic și memorialistă franceză de origine română. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezență de o mare noblețe de spirit. A fost fiica lui Ion Lahovary, care a fost ministru al României la Paris și ministru de Externe, și al Smarandei ( Emma ) Mavrocordat. A fost soția prințului George Valentin Bibescu, care era văr primar cu Ana de Noailles, președintele Federației Aeronautice Internaționale. De asemenea, a fost una din primele femei-mason ale României.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Privind data exactă a nașterii scriitoarei, din mărturisirile ei se cunosc cu precizie ziua și luna (28 ianuarie, București), anul 1886 stabilit doar dintr-o întreagă serie de ipoteze ce mai cuprinde și anii 1888, 1889, 1890, 1891. Martha Lahovary făcea parte din cele mai vechi și mai ilustre familii românești de tradiție politică, diplomatică și culturală. Mama sa, Smaranda ( Emma ) Mavrocordat, descinde din ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat, iar tatăl scriitoarei, Ion N. Lahovary avea să fie de-a lungul anilor ministru al României la Paris, ministru de externe și președinte al Senatului.

Crescută și formată sub semnul acestui impunător arbore genealogic, Martha Bibescu își va împlini educația primită într-o mănăstire din Belgia cu cea specific românească. Prin căsătoria în 1905, cu prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea devine astfel prințesa Martha Bibescu, intrând într-o familie princiară, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și cu rude franceze în genealogie directă cu familia împăratului Napoleon Bonaparte.

După călătorii prin mai multe țări ale lumii, printre care și Persia, unde prințul George Valentin Bibescu primește o însărcinare diplomatică, Martha Bibescu își publică, la întoarcerea în Franța, prima sa carte: Les Huit Paradis (1908).

Premiat în scurt timp de Academia Franceză, acest volum va deschide seria unei opere impresionante, din care nu vor lipsi romanele de inspirație autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalități din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondență, o serie de biografii istorice, semnate, în parte, sub pseudonimul Lucile Decaux.

Începând din 1916 Martha Bibescu a condus un spital pentru răniți la București, unde a rămas sub ocupație germană, a servit drept prețioasă sursă de informații pentru Guvernul român refugiat la Iași. Zoe Bengescu, fiică a uneia dintre doamnele de onoare ale reginei Elisabeta și nepoată a lui Titu Maiorescu, nota la 1 noiembrie 1918: "La spital am fost foarte îngrijorate în ultimele zile din cauza arestării Marthei Bibescu, directoarea noastră. Pare o afacere misterioasă […]. Este o mare comediantă. Două lucruri sunt certe – e foarte frumoasă și foarte inteligentă, restul depinde de timp, de împrejurări […]." Ea nu a fost numai martora acestor evenimente cruciale (primul război mondial și actul reîntregirii – "ziua cea mai plăcută din calendarul personal", cum avea să noteze peste ani), ci și o participantă activă la desfășurarea lor. După trei decenii, maturizată și luându-și rolul în serios, iat-o pe Martha Bibescu în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de mamă a ostașului român, de data aceasta în campania contra bolșevismului, când nu putea rămâne insensibilă la mărturisirile nepotului său, Matei Basarab Brâncoveanu, despre realitățile dramatice trăite alături de camarazii săi din Regimentul 3 Artilerie Grea. În 1945 Martha Bibescu pleacă în Anglia.

Din 1955 devine membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles, în fotoliul pe care îl ocupase contesa Ana de Noailles.

Cumnatul său, prințul Antoine Bibescu a fost prietenul din copilărie al prozatorului Marcel Proust, drept pentru care Martha Bibescu l-a întâlnit de foarte multe ori pe Proust. Aceste întâlniri sunt evocate în volumul * Au bal avec M. Proust <=> La bal cu M. Proust (1928).

Este de asemenea autoarea unui jurnal, din care câteva fragmente au fost publicate la fosta editură politică sub titlul Jurnal politic.

Se stinge din viață la 28 noiembrie 1973, la Paris. În porțiunea de nord-est a cimitirului Père-Lachaise din Paris se găsește cavoul familiei Bibescu (no. 6), în care sunt înmormântate Martha Bibescu și Ana, contesa de Noailles.[1]

Opera[modificare | modificare sursă]

Martha Bibescu
  • Les Huit Paradis <=> Cele opt raiuri (1908)
  • Isvoru, Le Pays de Saules <=> Izvor, țara sălciilor (1923)
  • Le Perroquet Vert <=> Papagalul verde (1923)
  • Le destin du lord Thomson of Cardington <=> Destinul lordului Thomson (1927)
  • Au bal avec M. Proust <=> La bal cu M. Proust (1928)
  • La Vie d'une amitié ... <=> Viața unei prietenii ... (1951 - 1957)
  • Le Confesseur et les poètes <=> Confesorul și poeții (1970)
  • Échanges avec Paul Claudel <=> Corespondența cu Paul Claudel (1972)
  • Le perroquet vert <=> Papagalul verde ), 1924
  • Une victime royale, Ferdinand de Roumanie , <=> O victimă regală, Ferdinand de România 1927,
  • Noblesse de robe , <=> Noblețea robei 1928
  • Royal portraits , New York, f.a., ( Portrete regale )
  • Croisade pour l’anémone , <=> ( Cruciadă pentru anemonă ), 1931
  • Le rire de la Naïade <=> Rîsul naiadei , 1935 etc.

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Rainer Maria Rilke[modificare | modificare sursă]

„Admirația mea pentru prințesa Bibescu era definitivă de când îl cunoscusem pe al ei Alexandru Asiatique; dar în intuiția ei de mare poet a reușit să stabilească una dintre cele mai profunde continuități umane.“

Max Jacob[modificare | modificare sursă]

„Sunteți un mare scriitor.“

François Mauriac[modificare | modificare sursă]

„Cine sunteți dumneavoastră? Cea mai admirabilă inteligență de femeie pe care o cunosc. Ați scris cărți mai importante decât acest «Bal»; dar nu este vreuna care să mă miște mai mult.“

Tudor Ionescu[modificare | modificare sursă]

„Întreaga ei operă, ajunsă astăzi la dimensiuni considerabile (peste 30 de volume), se subordonează dorinței de a retrăi, de a imobiliza în cuvinte, în aceste «capcane ale ideilor», cum le numește Sartre, clipa nestatornică, ființa umană asemenea clipei. La cumpăna vârstelor, afirmase că scrie de teamă să nu uite viața. Este expresia unui altruism mișcător și totodată aceea a unui egoism înverșunat, a unei avariții sentimentale.

Maestră necontestată a portretului literar, dată fiind precizia notației sale psihologice, spiritul de observație și suplețea condeiului, Martha Bibescu a fost aleasă pentru a ilustra în manualele franceze această specie literară.“

Șerban Cioculescu[modificare | modificare sursă]

„Cunoscută și sub numele de Lucile Decaux, cu care a semnat o serie de biografii istorice, Martha Bibescu a scris aproape patruzeci de cărți, a colaborat la un număr mare de reviste, a răspuns la o serie de 17 emisiuni la Ora Culturii Franceze, a fost membră a Academiei Regale din Bruxelles, în fotoliul pe care-l ocupase contesa de Noailles, a dus o intensă viață literară și mondenă, cucerind prin frumusețea, inteligența și talentul ei numeroase admirații. A păstrat până la urmă nostalgia după «țara sălciilor» și amintirea prieteniilor lăsate în țară.“

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Români din diasporă și monumentele lor funerare uitate
  2. ^ Catherine-Paris, excepționala marginală, Alina Purcaru, Observator cultural - numărul 700, noiembrie 2013, accesat la 28 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Diesbach, Ghislain de (1986) Princesse Bibesco - la dernière orchidée, ed. Perrin, Paris, 1986
  • Eliade, Mircea (1986) "Marthe Bibesco and the Meeting of Eastern and Western Literature" in Symbolism, the Sacred and the Arts. New York: Crossroad Publishing Company ISBN 0-8245-0723-1
  • Sutherland, Christine (1996) Enchantress: Marthe Bibesco and her World. New York: Farrar, Straus & Giroux

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice