Marketing mix
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
|
[[wiki]]
|
Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. |
 |
Această pagină necesită categorisire. Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică. |
Conceptul de mix de marketing a fost introdus ca termen în anii ‘50 şi i-a fost sugerat autorului său, Neil Borden, de un articol de marketing în care se arăta că specialistul în marketing trebuies să fie un „artist”, un „mixer de ingrediente” care uneori foloseşte reţete pregătite de alţii, alteori pregăteşte singur reţetele proprii, uneori adaptează reţetele în funcţie de ingredientele disponibile, iar alteori experimentează sau inventează ingrediente noi. Mixul de marketing sugerează deci ideea antrenării resurselor de marketing în combinaţii diferite, pentru a obţine un răspuns maxim din partea pieţei ţintă.
În viziunea lui Philiph Kotler elementele mixului de marketing sau „cei patru P” sunt :
Cuprins |
[modifică] Produsul
Produsul, în termeni de calitate, caracteristici, aspect, ambalaj. Acesta reprezintă combinaţia de bunuri, servicii, idei pe care firma le oferă pieţei. Deci, produsul în sensul mixului de marketing nu înseamnă doar un bun fizic. Realizarea fizică a produsului nu reprezintă o activitate de marketing. Totuşi, specialiştii în marketing trebuie să studieze şi dorinţele consumatorilor pentru a se proiecta produse care să satisfacă aceste nevoi. Conceptul de produs mai cuprinde şi aspecte privind marca, ambalarea, etichetarea, precum şi serviciile postvânzare.
[modifică] Plasamentul
Plasamentul, vizează canalele de distribuţie, acoperire, sortimente, stocuri. Denumită şi distribuţie, plasarea reprezintă acele activităţi ale firmei care fac disponibil produsul clienţilor ţintă. Pentru satisfacerea acestora, produsul trebuie să fie disponibil la momentul oportun, într-un loc convenabil şi în cantitatea necesară. Prin urmare, specialiştii în marketing vor trebui să aleagă cea mai potrivită reţea de distribuţie şi să stabilească procedurile adecvate de control al stocurilor, transport, depozitare.
[modifică] Preţul
Preţul, vizează preţul de catalog, reduceri, facilităţi. Acesta reprezintă cantitatea de bani pe care trebuie să o plătească un client pentru obţinerea produsului. Preţul este important pentru clienţi întrucât aceştia sunt preocupaţi de valoarea pe care o obţin în schimbul banilor plătiţi. Adesea, el este folosit ca un instrument competitiv, ducând deseori la aşa numitele „războaie ale preţurilor”.
[modifică] Promovarea
Promovarea, conţine activităţile legate de promovarea vânzărilor, publicitate, relaţiile publice, promovarea directă şi forţa de vânzare. Promovarea reprezintă activitatea ce comunică meritele produsului şi convinge clientul să-l cumpere. Ea este folosită din motive variate. De exemplu, promovarea poate fi utilizată pentru creşterea conştientizării publicului privind o firmă, un produs nou, sau o marcă nouă. În plus, ea este folosită pentru a informa publicul privind caracteristicile produsului sau pentru stimularea adoptării unei poziţii favorabile faţă de produs. Şi mai poate fi utilizată pentru reînnoirea interesului pentru un produs a cărui popularitate este în declin.
Atunci când se combină două sau mai multe elemente promoţionale se obţine un mix promoţional („promotion mix”), denumit uneori şi mix de comunicare. Mixul promoţional este conceput în funcţie de obiectivele pe care firma le urmăreşte, de posibilităţile financiare de care firma dispune şi de auditoriul căruia i se adresează. Principalele instrumente folosite în formarea unui mix promoţional sunt: reclama, promovarea vânzărilor, relaţiile cu publicul şi vânzarea personală.
