Marina Imperială Japoneză
Steagul Marinei Imperiale Japoneze
La dreapta: Marina Militară Imperială Japoneză, text scris cu caractere kanji
Marina Militară Imperială Japoneză (大日本帝國海軍/Dai-Nippon Teikoku Kaigun) literal: "Marina Militară a Marelui Imperiu Japonez" a fost marina Imperiului Japonez între anii 1869-1947. A fost dizolvată după Al Doilea Război Mondial ca urmare a renunțării constituționale a Japoniei de a rezolva disputele internaționale pe calea armelor. După dizolvarea Marinei Militare Imperiale Japoneze s-a format Forța Japoneză Maritimă de Autoapărare. [1]
Lupte mai importante în care a fost angajată Marina Militară Imperială Japoneză [modificare]
Expediția din Taiwan din 1874
Primul Război Chino-Japonez
Războiul ruso-japonez
Primul Război Mondial
Al Doilea Război Chino-Japonez
Al Doilea Război Mondial
Comandanți importanți [modificare]
Isoroku Yamamoto
Tōgō Heihachirō
Itoh Sukeyuki
prințul Fushimi Hiroyasu etc.
Marina Militară Imperială Japoneză în anii 1920 era cea de a treia cea mai mare forță militară marină a lumii după [Royal Navy]] și United States Navy.[2] Era oponentul principal al Aliaților în Războiul din Pacific.
Origini [modificare]
Japonia are o istorie lungă de interacțiune navale cu continentul asiatic, care la început însemna transportul de Trupelor între Coreea și Japonia, începând cu cel puțin cu începutul perioadei Kofun în secolul al treilea.[3]
După încercarea eșuată a hanului Kubilai în 1274 și 1281 de a invada Japonia, wokō, adică pirații japonezi au devenit foarte activi în jefuirea coastelor Imperiului chinez.[4]
În secolul 16, în perioada epocii Sengoku, atunci când conducători feudali japonezi luptau între ei pentru supremație Japonia s-a angajat în eforturi mari de construcții navale, în această perioadă construindu-se mai multe sute de nave. În această perioadă Japonia a construit prima sa navă cu aburi, când daimyo-ul japonez Nobunaga Oda în anul 1576 avea șase Atakebune blindate cu fier [5]
În 1588, Toyotomi Hideyoshi interzice pirateria wakō, pirații devenind vasalii lui Hideyoshi participând la Invazia japoneză a Coreei (1592-1598). [4]
Japonia și-a construit prima sa navă de luptă oceanică în secolul al 17-lea după contactul cu națiunile din Vest în perioada comerțului Nanban. În 1613 daimio-ul Sendai-ului în acord cu șogunul Tokugawa a construit nava de luptă Date Maru un galeon de 500 tone.Japan encyclopedia by Louis Frédéric p.293</ref>
Perioada izolării [modificare]
Începând din 1640, pentru mai mult de 200 de ani, Japonia a ales "sakoku" (izolarea), care interzicea contacte cu Occidentul, a eradicat creștinismul și sub pedeapsa cu moartea a interzis construcția navelor oceanice.[9]
Contactele cu străinii s-au menținut prin enclava olandeză de la Dejima, toate acestea permițând transferul unui volum mare de cunoștințe legate de revoluția tehnologică și științifică din Vest. Acest studiu a științelor de Vest, numit "rangaku" a permis de asemenea Japoniei să rămână informată în domenii relevante pentru științele marine, cum ar fi cartografierea, optica sau științe mecanice.[10] Studiul tehnicilor de construcții navale din Vest au fost reluate în anii 1840. la sfârșitul Shogunatului Tokugawa (Bakumatsu)[11] [12]
Modernizarea timpurie a Marinei Șogunatului [modificare]
În anii 1853 și 1854 comandorul Matthew Perry a făcut o demonstrație de forță cu navele sale, obținând prin Convențian de la Kanagawa din 1854 comerț internațional, care a fost urmat de un alt tratat în 1858 care asigura străinilor condiții foarte avantajoase de comerț. Odată ca Japonia a acceptat influențele străine, șogunatul a inițiat o politică activă de asimilare a tehnologiilor navale străine. În 1855 cu asistență olandeză Japonia și-a achiziționat prima navă de luptă cu aburi,Kankō Maru care a fost folosit pentru instrucție la Centrul de instrucție din Nagasaki. [5]
În 1857 a fost achiziționat prima navă cu aburi cu elice, Kanrin Maru, care a fost folosit în curând de Ambasada Japoniei în SUA.[5][6]
În anii care au urmat Japonia a trimis la studii navale în Occident mai mulți studenți, începând o tradiție a educării liderilor în Vest ca în cazul amiralilor: Takeaki Enomoto, Heihachirō Tōgō și Yamamoto Isoroku[7]
[modificare]
În 1863 iulie Japonia a lansat prima sa navă de luptă construită în Japonia, Chiyoda. Era o navă din lemn, cu un deplasament de 138 tone.
Creearea Marinei Imperiale Japoneze (1869) [modificare]
Sprijinul britanic [modificare]
În anii 1870-1880 Marina Imperială Japoneză a rămas în principal o forță de apărare a coastelor cu toate că guvernul Meiji continua s-o modernizeze. În 1870 un decret imperial a stabilit că modelul Marinei Imperiale japoneze trebuie să fie Royal Navy în loc de Olanda.[9] Din septembrie 1870 lt. Horse a fost numit instructor pe 'Ryūjō.[10] În 1871 Ministerul a trimis 16 tineri (14 în Marea Britanie și 2 în SUA) pentru studii navale, printre care și Heihachirō Tōgō.[9]. În 1873 Marea Britanie a trimis o delegație de 34 persoane pentru doi ani pentru a instrui cadeții.[9] Mai târziu prin 1879 comandorul L.P. Willan a fost agajat pentru a antrena cadeții.[11]
Primele intervenții peste hotare (Taiwan 1874, Korea 1875–76) [modificare]
În 1874 a avut loc expediția din Taiwan (incidentul Mudan 1871) și împotriva Chinei continentale a fost o expediție punitivă lansată de japonezi ca pedeapsă pentru uciderea a 54 marinari de pe RyuKyu și aborigeni din Paiwan în decembrie 1871. Succesul expediției,care a marcat prima acțiune peste mări a Marinei Imperiale Japoneze și Armatei Imperiale Japoneze au relevat fragilitatea dinastiei Qing din Taiwan, încurajând și alte intervenții militare. Urmarea incidentului a fost:
- victorie militară japoneză
- ocuparea Taiwanului
- plata daunelor de către China Japoniei
- arbitrajul britanic din 1879 a recunoscut suveranitatea Japoniei asupra insulelor RyuKyu
În perioada 1875–1876 au fost diferite intervenții în Peninsula Coreeană începând cu Incidentul din insula Ganghwa al cărui rezultat a fost Tratatul din Ganghwa,un tratat comercial, inegal,în favoarea Japoniei care deschidea Coreea pentru comerț.[12]
În curând rebeliuni domestice au forțat șogunatul să se concentreze asupra forțelor terestre. [13] Apoi s-a adoptat tactica apărării defensive statice care însemna apărarea coastelor japoneze punând în prim-plan principiul: Armata prima, Marina pe locul doi.[13] În 1878 crucișătorul japonez Seikis-a deplasat cu tot echipajul în Europa.
Modernizări în continuare (1870) [modificare]
Influența franceză a "Jeune École"-ului (1880s) [modificare]
[modificare]
Primul război chino-japonez (1894-1895) [modificare]
Reprimarea rebeliunii boxerilor (1900) [modificare]
Războiul ruso-japonez (1904-1905) [modificare]
Spre o marină națională autonomă [modificare]
Primul Război Mondial [modificare]
Perioada interbelică [modificare]
Cel de al Doilea Război Mondial [modificare]
Cuirasate [modificare]
Portavioane [modificare]
[modificare]
Submarine [modificare]
Unități speciale de atac [modificare]
Forțele terestre ale Marinei Imperiale Japoneze [modificare]
[modificare]
Forțe de autoapărare [modificare]
Note [modificare]
- ^ Library of Congress Country Studies, Japan> National Security> Self-Defense Forces> Early Development
- ^ Evans, Kaigun
- ^ Early Samurai: 200-1500 AD by Anthony J. Bryant, Angus McBride p.7
- ^ a b The nature and origins of Japanese imperialism by Donald Calman p.29ff [1]
- ^ a b Chapman Great Sailing Ships of the World by Otmar Schäuffelen p.186 [2]
- ^ Ironclad down: the USS Merrimack-CSS Virginia from construction to destruction Carl D. Park p.31 [3]
- ^ War at Sea: A Naval History of World War II by Nathan Miller p.195
- ^ Jentschura p. 113
- ^ a b c "Togo Heihachiro", II
- ^ "Togo Heiachiro", I7
- ^ Kaigun: strategy, tactics, and technology in the Imperial Japanese Navy David C. Evans, Mark R. Peattie p.12 [4]
- ^ The land of scholars: two thousand years of Korean Confucianism by Jae-un Kang, Jae-eun Kang p.450ff [5]
- ^ a b Kaigun: strategy, tactics, and technology in the Imperial Japanese Navy by David C. Evans, Mark R. Peattie p.7ff [6]
Referințe [modificare]
- Boxer, C.R. (1993) "The Christian Century in Japan 1549–1650", ISBN 1-85754-035-2
- D'Albas, Andrieu (1965). Death of a Navy: Japanese Naval Action in World War II. Devin-Adair Pub. ISBN 0-8159-5302-X
- Delorme, Pierre, Les Grandes Batailles de l'Histoire, Port-Arthur 1904, Socomer Editions (French)
- Dull, Paul S. (1978) A Battle History of The Imperial Japanese Navy ISBN 0-85059-295-X
- Evans, David C & Peattie, Mark R. (1997) Kaigun: strategy, tactics, and technology in the Imperial Japanese Navy, 1887–1941 Naval Institute Press, Annapolis, Maryland ISBN 0-87021-192-7
- Gardiner, Robert (editor) (2001) Steam, Steel and Shellfire, The Steam Warship 1815–1905, ISBN 0-7858-1413-2
- Hara, Tameichi (1961). Japanese Destroyer Captain. New York & Toronto: Ballantine Books. ISBN 0-345-27894-1
- Howe, Christopher (1996) The origins of Japanese Trade Supremacy, Development and technology in Asia from 1540 to the Pacific War, The University of Chicago Press ISBN 0-226-35485-7
- Ireland, Bernard (1996) Jane's Battleships of the 20th Century ISBN 0-00-470997-7
- Jentschura, Hansgeorg; Dieter Jung & Peter Mickel (1977). Warships of the Imperial Japanese Navy. Annapolis, Maryland: United States Naval Institute. ISBN 0-87021-893-X
- Lacroix, Eric; Linton Wells (1997). Japanese Cruisers of the Pacific War. Naval Institute Press. ISBN 0-87021-311-3
- Lyon, D.J. (1976) World War II warships, Excalibur Books ISBN 0-85613-220-9
- Nagazumi, Yōko (永積洋子) Red Seal Ships (朱印船), ISBN 4-642-06659-4 (Japanese)
- Polak, Christian. (2001). Soie et lumières: L'âge d'or des échanges franco-japonais (des origines aux années 1950). Tokyo: Chambre de Commerce et d'Industrie Française du Japon, Hachette Fujin Gahōsha (アシェット婦人画報社).
- Polak, Christian. (2002). 絹と光: 知られざる日仏交流100年の歴史 (江戶時代-1950年代) Kinu to hikariō: shirarezaru Nichi-Futsu kōryū 100-nen no rekishi (Edo jidai-1950-nendai). Tokyo: Ashetto Fujin Gahōsha, 2002. 10-ISBN 4-573-06210-6; 13-ISBN 978-4-573-06210-8; OCLC 50875162
- Seki, Eiji. (2006). Mrs. Ferguson's Tea-Set, Japan and the Second World War: The Global Consequences Following Germany's Sinking of the SS Automedon in 1940. London: Global Oriental. 10-ISBN 1-905-24628-5; 13- ISBN 978-1-905-24628-1 (cloth) [reprinted by University of Hawaii Press, Honolulu, 2007 -- previously announced as Sinking of the SS Automedon and the Role of the Japanese Navy: A New Interpretation.]
- Tōgō Shrine and Tōgō Association (東郷神社・東郷会), Togo Heihachiro in images, illustrated Meiji Navy (図説東郷平八郎、目で見る明治の海軍), (Japanese)
- Japanese submarines 潜水艦大作戦, Jinbutsu publishing (新人物従来社) (Japanese)
De citit [modificare]
- Boyd, Carl; Akihiko Yoshida (1995). The Japanese Submarine Force and World War II. Annapolis, Maryland: Naval Institute Press. ISBN 1557500150
- Hashimoto, Mochitsura (1954, reprinted 2010). Sunk: The Story of the Japanese Submarine Fleet, 1941-1945. New York: Henry Holt; reprint: Progressive Press. ISBN 1615775811
- Evans, David; Mark Peattie (1997). Kaigun: Strategy, Tactics, and Technology in the Imperial Japanese Navy, 1887-1941. Annapolis, Maryland: Naval Institute Press. ISBN 0870211927
Legături externe [modificare]
- Axis History Factbook — Imperial Japanese Navy (IJN)
- Nobunaga's ironclad navy
- Hiroshi Nishida's IJN site
- Imperial Japanese Navy Page
- Etajima Museum of Naval History
- Fading Victory: The Diary of Admiral Matome Ugaki, 1941-1945 - book review
- Imperial Japanese Navy Awards of the Golden Kite in World War 2, a Note
- Imperial Japanese Navy in World War 1, 1914-18 including warship losses
