Marin Chisăr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marin Chisăr

Marin Chisăr în postura de cimpoier (1994).
Date personale
NăscutRomânia 17 februarie 1912, Goicea Mare, județul Dolj
Goicea⁠(d), Dolj, România Modificați la Wikidata
DecedatRomânia 24 noiembrie 1994, București
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzician
artist de înregistrare[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Gen muzicalmuzică tradițională și populară
Instrument(e)fluier, caval, cimpoi
Case de discuriElectrecord
Discografie
Listă completăDiscografia lui Marin Chisăr  Modificați la Wikidata

Marin Chisăr (n. 17 februarie 1912, Goicea Mare, județul Dolj – d. 24 noiembrie 1994, București) a fost un fluieraș, cimpoier și interpret de caval virtuoz român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

„Micu a lu' Ion a lu' Șarpe”, cum era cunoscut în sat, s-a născut la 17 februarie 1912 în comuna Goicea Mare, județul Dolj. Provenind dintr-o familie de țărani, a cântat la diverse instrumente de suflat din lemn (fluier, caval și cimpoi), dar și vocal. Precum tatăl său, a fost constructor de cimpoaie.

„Părinții mei au cântat cu fluierul. Cânta tot satul. Eu la 10 ani m-am apucat să cânt, dar la 17 ani cântam mai bine decât mulți alții - întrecându-mă doar cu Aurică Piculeață, Florea Cioacă, Ioniță Fucă și alți muzicanți de frunte.”

Înzestrat cu aptitudini artistice deosebite, cunoștea deja, la 17 ani, repertoriul muzical instrumental, dar și coregrafic al satului. Mai mult, este recunoscut drept cel mai bun fluieraș din zonă și cântă la clăcile de tors lână, de curățat porumb și, mai târziu, la nunți.

S-a căsătorit în 1932 și, datorită prestigiului de care se bucura în sat, a fost ales unul dintre „garanții” horei. Își îmbogățește continuu repertoriul cu piese pe care le învață de la țărani și lăutari.

Între anii 1934 și 1936, Marin Chisăr face armata în București, Dobrogea, Alba Iulia și apoi pe Nistru, ca grănicer.

Pe 4 februarie 1941, fiind concentrat la București, este adus de un superior la Institutul de Folclor, la profesorul Constantin Brăiloiu. A înregistrat pe cilindri de fonograf 64 de piese, majoritatea „bătrâne”, mai întâi cu Emilia Comișel și Ilarion Cocișiu, apoi, a doua zi, chiar cu Brăiloiu. Neavând cimpoiul la îndemână, cântă doar din fluier, din caval și vocal. Predomină repertoriul instrumental de joc alături de care, printre alte piese vocale, apar și baladele: „Corbea”, „Căpitan Gheorghiță” și „Voinicel Oleac”.

Sub asistența lui Tiberiu Alexandru, i s-au înregistrat apoi 10 piese pe 2 discuri Electrecord la 12 februarie 1941.

Plecat pe frontul de răsărit „cu fluierul în raniță”, este rănit și spitalizat în țară. Este căutat de Brăiloiu, care îi dăruiește discul cu Bobocica (D 1378 II), înregistrat de Tiberiu Alexandru pe 12 februarie 1941.

Unele piese muzicale descoperite de interpret au fost dezvoltate ulterior în noi realizări componistice în stil popular de către compozitori precum Viorel Doboș, Constantin Arvinte sau Mircea Chiriac.

În 1952 este angajat la Ansamblul „Ciocârlia”, unde are ca dirijori pe Victor Predescu și, mai târziu, pe Tudor Pană. Cu acest ansamblu întreprinde turnee în Albania, China, Coreea, URSS, Vietnam și Mongolia.

Participă apoi la triumfalele concerte conduse de Gheorghe Zamfir în Noua Zeelandă, Australia, Canada, Japonia, America etc. Acesta îl caracterizează pe Chisăr drept „părintele școlii de caval, fluier și cimpoi”.

De-a lungul carierei artistice evoluează sub bagheta unor importanți dirijori precum Victor Predescu, Ionel Budișteanu, Nicu Stănescu, Traian Târcolea, și alături de importanți interpreți precum Maria Tănase, Maria Lătărețu sau Ion Cristoreanu.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Moare la data de 24 noiembrie 1994 la București, făcând cunoscut folclorul oltenesc atât în țară cât și peste hotare.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stancu, Constantin: Interpreți îndrăgiți ai muzicii populare românești, ediția I, Ed. Tip-Naste, Pitești, 1995, p. 30
  • Comișel, Emilia; Kahane, Mariana; Lupașcu, Marian: Document. Arhive Folclorice Românești. Rădăcini - Roots (booklet CD), EDC 322, I.E.F.'C.B.', 1999, p. 28

Legături externe[modificare | modificare sursă]