Maria Olaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maria Olaru
Date personale
Născută (41 de ani) Modificați la Wikidata
Fălticeni, Suceava, România Modificați la Wikidata
Căsătorită cuBogdan Diaconu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiegimnastă artistică[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba germană Modificați la Wikidata
Înălțime163 cm  Modificați la Wikidata
Sportgimnastică artistică  Modificați la Wikidata
Titluri și realizări
Jocuri olimpicegymnastics at the 2000 Summer Olympics – women's artistic individual all-around[*][[gymnastics at the 2000 Summer Olympics – women's artistic individual all-around (women's artistic individual all-around events at the Olympics)|​]]  Modificați la Wikidata
Medalii
Competitor pentru  România
Jocuri Olimpice
Aur 2000 Sydney Echipă
Argint 2000 Sydney Individual compus
Campionate Mondiale
Aur 1999 Tianjin Echipă
Aur 1999 Tianjin Individual compus
Bronz 1999 Tianjin Sărituri
Campionate Europene
Aur 1998 Sankt Petersburg Echipă
Argint 1998 Sankt Petersburg Sărituri
Bronz 2000 Paris Echipă

Maria Olaru (n. , Fălticeni, Suceava, România) este o gimnastă română de talie mondială, medaliată cu aur pe echipe și argint la individual compus, la Jocurile Olimpice de vară din 2000 desfășurate în Sydney, Australia.

Carieră[modificare | modificare sursă]

Maria Olaru a început gimnastica la vârsta de 6 ani în orașul natal Fălticeni, pentru ca, mai apoi, la vârsta de 7 ani, să înceapă gimnastica de performanță la CSS Cetate Deva. La doar 11 ani, în 1993, este promovată în lotul de senioare, făcând față cu brio cerințelor de pregătire. După un an de pregătire la echipa națională, staff-ul tehnic decide ca ea să fie transferată din nou la clubul Cetate Deva (în aceeași incintă cu lotul olimpic), deoarece vârsta sportivei era prea mică. În 1996 revine la lotul olimpic, dar de data aceasta în cadrul celui de junioare, aflat în București la acea vreme, un curs firesc având în vedere vârsta sportivei. În acest interval participă la Campionatele Europene de Junioare din Anglia (Birmingham), unde cucerește locul întâi la sărituri, devenind astfel Campioană Europeană. După acest Campionat European, revine la Deva și se alătură din nou lotului olimpic de senioare.

Din 1998, Maria Olaru participă la competițiile de senioare, câștigând medalia de aur cu echipa și cea de argint la sărituri, la Campionatele Europene din Rusia (Sankt Petersburg). În anul urmator, 1999, participă la Campionatele Mondiale din China (Tianjin), unde câștigă medalia de aur cu echipa, aur la individual compus, bronz la sărituri. Maria Olaru a ajuns în 3 finale pe aparate la acest campionat, și anume: sărituri (locul III), paralele (locul VI) și bârnă (locul IV). Titlul mondial la individual compus este al doilea din istoria gimnasticii feminine românești, primul fiind obținut de Aurelia Dobre în 1987 la Campionatele Mondiale de la Rotterdam, Olanda.

Maria a fost una dintre cele mai înalte gimnaste (1,63 m) de la sfârșitul anilor 90. I-au plăcut toate aparatele, fiind astfel o gimnastă completă și afirmându-se în special la individual compus. La finalul anului 2000, Maria Olaru decide să se retragă în glorie din activitatea competițională.

A fost căsătorită cu politicianul Bogdan Diaconu.[1][2]

În 2000 i-a fost conferit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de comandor.[3]

Palmares[modificare | modificare sursă]

An Competiție Echipe I C Săr P I Bâr Sol
1996 Campionatele Internaționale ale României 3
1996 Campionatele Europene de Juniori 5 1 7
1997 Campionatele Internaționale ale României 1 1
1998 Campionatele Europene 1 2
1998 Jocurile Recunoștinței 2 4
1998 Campionatele Internaționale ale României 2
1999 Campionatele Naționale 1 1 1 1
1999 Campionatele Mondiale (Tianjin, China) 1 1 3 6 4
2000 Jocurile Olimpice (Sydney, Australia) 1 2 6
2000 Campionatele Europene (Paris, Franța) 3

Legendă: Echipe = Echipe, I C = individual compus, Săr = sărituri, P I = paralele inegale, Bâr = bârnă, Sol = sol

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Prețul aurului. Sinceritate incomodă, 2016 [4][5]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]