Maria Cuțarida-Crătunescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maria Cuțarida-Crătunescu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Călărași, Călărași, România Modificați la Wikidata
Decedată (62 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
învățătoare Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Montpellier  Modificați la Wikidata

Maria Cuțarida-Crătunescu (n. , Călărași, Călărași, România – d. , București, România) a fost un medic român renumită pe plan internațional, prima femeie medic din România[1]. Militantă feministă activă, a înființat în 1897 Sociatatea maternă, iar 1899 a organizat prima creșă din țară.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Urmează liceul la Zürich unde în 1877 începe Facultatea de Medicină. Datorită dificultății lingvistice și a avantajelor pe care le aveau absolvenții cu diplome obținute în Franța, se transferă la Universitatea din Montpellier - Facultatea de Medicină. Stagiatura și pregătirea doctoratului l-a făcut la Facultatea de Medicină din Paris, în 1884 susținând teza de doctorat și devine doctor în medicină (specializarea "boli ale femeilor și copiilor"). Pentru a obține libera practică în România, și-a echivalat diploma trecând examenul cu calificativul Magna cum laude.

A lucrat la Spitalul Brâncovenesc, Spitalul Filantropia și Fabrica de Tutun din București (s-a ocupat de asistența medicală a 2000 de muncitoare).

În 1897 inițiază înființarea societăților Leagănul și Societatea Maternă, ultimei dedicându-i-se în totalitate, pentru ca în 1904 să renunțe la cabinetul particular. În 1898 devine vicepreședinte a societății Cultura și ajutrul femeii. În 1899 la Fabrica de Tutun pune bazele primei creșe interne de fabrică din România care oferea ajutor mamelor muncitoare cu copii.

A participat la congrese internaționale medicale și feministe (1900 - Paris, 1907 - Bruxelles, 1910 - Copenhaga). În timpul Primului Război Mondial ocupă funcția de medic primar la Institutul și Internatul Evanghelic (Spitalul Militar temporar nr. 134). După război se retrage din activitatea medico-socială din cauza problemelor de sănătate.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ www.romaniaculturala.ro Arhivat în , la Wayback Machine. Accesat la 5 aprilie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]