Marele blond cu un pantof negru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Marele blond cu un pantof negru
Le Grand Blond avec une chaussure noire
Afişul filmului
Rating AG.gif
Regizor Yves Robert
Scenarist Francis Veber
Producător Alain Poiré
Yves Robert
Distribuitor Gaumont
Operator(i) René Mathelin
Montaj Ghislaine Desjonqueres
Distribuție Pierre Richard
Bernard Blier
Jean Rochefort
Premiera 6 decembrie 1972, Franţa Franța
Durata 90 min.
Țara Franța
Limba originală franceză
Urmat de Întoarcerea marelui blond
Pagina IMDb

Marele blond cu un pantof negru (în franceză Le Grand Blond avec une chaussure noire) este un film francez de comedie din anul 1972. El a fost regizat de Yves Robert, după un scenariu de Francis Veber, iar rolurile principale au fost interpretate de Pierre Richard, Jean Rochefort și Bernard Blier. Continuarea filmului, Întoarcerea marelui blond, a fost lansată în 1974.

Ulterior, a fost realizat un remake american al acestui film intitulat The Man with One Red Shoe (1985), în care rolul principal a fost interpretat de Tom Hanks.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Șeful serviciilor secrete franceze, Louis Toulouse, plănuiește un complot pentru a-l discredita pe adjunctul său, Bernard Milan (care, la rândul său, plănuiește să-l discrediteze pe Toulouse pentru a-i lua locul la conducere). Colonelul Toulouse își trimite asistentul, Perrache, pentru a alege la întâmplare pe cineva din mulțimea de călători care sosesc la aeroportul Orly, pentru a-l face pe Milan să creadă că Perrache se va întâlni cu un maestru al spionajului și a-l determina pe Milan să-și dezvăluie trădarea.

Perrache îl alege din mulțime pe François Perrin, un violonist distrat, care este remarcat de acesta deoarece poartă, ca urmare a unei glume, un pantof negru pe un picior și unul maro-roșcat pe celălalt. Milan înghite momeala și începe imediat o serie de încercări pentru a afla ce știe Perrin - în realitate, Perrin nu știe nimic despre spionaj, el fiind un muzician. Mașinațiunile lui Milan îl implică pe Perrin într-o serie de aventuri din ce în ce mai deosebite și în cele din urmă este trimisă o frumoasă femeie fatală pe nume Christine. Într-o scenă surprinzătoare, ea îl întâmpină la ușă într-o rochie de catifea neagră, apoi se întoarce și arată că rochia este fără spate, afișând discret un decolteu la fese. (O rochie similară este văzut din nou, la o simfonie-concert, în continuarea Întoarcerea marelui blond.) Acțiunile se precipită, conducând la moartea mai multor agenți secreți și apoi la sinuciderea lui Milan. Toulouse privește senin haosul creat.

Filmul se încheie, așa cum începuse, la Orly. Perrin împinge un imens geamantan Louis Vuitton în încăperea pentru bagaje de la aeroport, vorbind încet cu el. (Aparent, în interior este Christine.) Destinația lor este Rio.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

Filmul a câștigat premiul Ursul de Argint la Festivalul Internațional de Film de la Berlin din 1973.[1] El a fost nominalizat ca cel mai bun film străin la National Board of Review (1973).[2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]