Luxemburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Marele Ducat de Luxemburg)
Luxemburg
Marele Ducat de Luxemburg
Grand-Duché de Luxembourg (fr)
Groussherzogtum Lëtzebuerg (lb)
Großherzogtum Luxemburg (de)
Drapelul LuxemburguluiStema Luxemburgului[*]​
Drapelul LuxemburguluiStema Luxemburgului[*]
DevizăMir wëlle bleiwe wat mir sinn (Vrem să rămânem cine suntem în luxemburgheză)
Geografie
Suprafață 
 - totală2,586 km² (locul 177)
Apă (%)0,0%
Cel mai înalt punctKneiff (560 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctRâul Mosela (133 m) Modificați la Wikidata
VeciniGermania
Franța
Belgia Modificați la Wikidata
Fus orarUTC +1/+2
Populație
Densitate198,0 loc/km²
 - Estimare 2023660.809
Limbi oficialeLuxemburgheza1, Franceza2, Germana2
Etnonimluxemburghez
luxemburgheză (fem.)
luxemburghezi (pl.)
luxemburghez (masc.) Modificați la Wikidata
Guvernare
Sistem politicMonarhie
Monarch of Luxembourg⁠(d)Henric, Marele Duce de Luxembourg Modificați la Wikidata
Prim-ministru⁠(d)Xavier Bettel Modificați la Wikidata
LegislativCamera Deputaților⁠(d) Modificați la Wikidata
CapitalaLuxemburg
Istorie
Independență11 mai 1867
Economie
PIB (PPC) 
 - Total$30,7 miliarde
 - Pe cap de locuitor$66.821
PIB (nominal)
 - Total85.506.243.834 de dolar americani[1] Modificați la Wikidata
GiniModificați la Wikidata34,9
IDUModificați la Wikidata0,93
MonedăEuro
Coduri și identificatori
Cod CIOLUX Modificați la Wikidata
Cod mobil270 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic+352
ISO 3166-2LU Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.lu, .eu3
1Luxemburgheza este limba națională

2Franceza și germana sunt limbile administrative.

3Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care Marele Ducat al Luxemburgului face parte
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
canal YouTube
hasthtag

Luxemburg (în luxemburgheză Lëtzebuerg; în franceză Luxembourg; în germană Luxemburg), oficial Marele Ducat de Luxemburg sau Marele Ducat al Luxemburgului,[a] este o țară fără ieșire la mare, din vestul Europei. Se învecinează cu Belgia la vest și la nord, cu Germania la est, și cu Franța la sud. Capitala, Luxemburg, este, împreună cu Bruxelles și Strasbourg, una dintre cele trei capitale oficiale ale Uniunii Europene și sediul Curții Europene de Justiție, cea mai înaltă instanță judecătorească din UE. Cultura, oamenii și limbile vorbite sunt extrem de strâns legate cu țările vecine, fiind în esență un amestec cultural franco-germanic. Repetate invazii din partea țărilor vecine, mai ales în al Doilea Război Mondial, au condus la o puternică dorință în această țară pentru medierea între Franța și Germania, ceea ce a condus la fondarea Uniunii Europene.[4]

Țara cuprinde două regiuni principale: Oesling⁠(d) în partea nordică, parte a masivului Ardeni; și Gutland⁠(d) ("Pământ Bun"), în sud.[5] Cu o suprafață de 2586 km², este unul dintre cele mai mici state suverane în Europa (având o întindere aproximativ egală cu jumătate din județul Călărași din România).[6] Luxemburg avea o în octombrie 2012 o populație de 524.853 de locuitori, clasându-se ca a 8-a cel mai puțin populată țară din Europa.[7] Democrație reprezentativă cu un monarh constituțional, este condusă de un mare duce, actualmente Henri, Mare Duce de Luxemburg, și este singurul mare ducat care a mai rămas în lume. Luxemburg este o țară dezvoltată, cu o economie avansată și din lume cel mai mare PIB (PPP) pe cap de locuitor, potrivit organizației Națiunilor Unite în 2014. Amplasarea sa centrală a făcut să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică pentru numeroase puteri, ceea ce datează de la fondarea sa ca cetate romană, urmată de ridicarea aici a unui castel franc în Evul Mediu Timpuriu, și de rolul său de bastion pentru Drumul Spaniol⁠(d) între secolele al XVI-lea și al XVII-lea.

Luxemburg este membru fondator al Uniunii Europene, al OCDE, al Organizației Națiunilor Unite, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, și Benelux, ceea ce reflectă un consens politic în favoarea integrării economice, politice și militare. Orașul Luxemburg, care este capitala și cel mai mare oraș al țării, este sediul mai multe instituții și agenții ale UE. Luxemburg a făcut parte temporar din Consiliul de Securitate al ONU în anii 2013 și 2014, o premieră în istoria țării.[8] În 2016, cetățenii luxemburghezi aveau acces fără viză sau cu viză la sosire în 172 de țări și teritorii, ceea ce face ca pașaportul luxemburghez să fie al 6-lea din lume ca libertate de circulație conferită, la egalitate cu țări precum Canada și Elveția.[9]

Istoria[modificare | modificare sursă]

Comitatul[modificare | modificare sursă]

Istoria Luxemburgului începe cu achiziționarea așezării Lucilinburhuc[11] (astăzi castelul Luxemburg), situată pe stânca Bock⁠(d), de către Siegfried, Contele de Ardennes, în 963, printr-un act de schimb cu abația Sf. Maximin din Trier⁠(d).[12] În jurul acestei cetăți, s-a dezvoltat treptat un oraș, care a devenit centrul unui stat de mare valoare strategică.

Ducatul[modificare | modificare sursă]

În secolul al XIV-lea și la începutul secolului al XV-lea, trei membri ai Casei de Luxemburg au domnit ca sfânt împărat roman. În 1437, Casa de Luxemburg a suferit o criză de succesiune, provocată de lipsa unui moștenitor al tronului, ceea ce a condus la vânzarea de teritorii de către ducesa Elisabeta⁠(d) către Filip cel Bun al Burgundiei.[13]

În următoarele secole, cetatea Luxemburg a fost în mod constant mărită și întărită de ocupanții săi succesivi, Bourbonii, Habsburgii, Hohenzollernii și francezii.

Secolul al XIX-lea[modificare | modificare sursă]

După înfrângerea⁠(d) lui Napoleon I în 1815, Luxemburgul a fost disputat între Prusia și Țările de Jos. La Congresul de la Viena s-a format Luxemburgul ca un Mare Ducat în cadrul Confederației Germane, în uniune personală cu Țările de Jos, fiind în același timp parte a Țărilor de Jos și administrat ca provincie a acestuia, dar și cu Cetatea Luxemburg⁠(d) ocupată de trupele prusace.[14] Acest aranjament a fost revizuit de Primul Tratat de la Londra din 1839, care este considerat actul de naștere al Luxemburgului independent.[15][16][17][18]

Orașul luxemburg: Pasarela cunoscută și sub numele de viaductul sau podul vechi, peste valea râului Râul Pétrusse, deschis în 1861

La momentul izbucnirii Revoluției Belgiene din 1830-1839, și până la instituirea independenței depline prin tratatul din 1839, teritoriul Luxemburgului a fost redus cu mai mult de jumătate, partea de vest a țării, preponderent francofonă, fiind transferată Belgiei. În 1842, Luxemburg s-a alăturat Uniunii Vamale Germane (Zollverein).[19] Acest lucru a dus la deschiderea pieței germane, la dezvoltarea industriei siderurgice luxemburgheze, și la extinderea de rețelei luxemburgheze de cale ferată între 1855 și 1875, în special prin construcția căii ferate Luxemburg-Thionville, cu conexiuni de acolo la marile regiuni industriale ale Europei.[20] În Timp ce trupele Prusace încă ocupau cetatea, în 1861 a fost deschisă Pasarela, primul pod rutier peste valea râului Râul Pétrusse, ce leagă Ville Haute⁠(d) și principala fortificație de pe Bock cu gara Luxemburg⁠(d), și ea deschisă în anul 1859, pe platoul Bourbon, pe atunci fortificat.

După ce Criza Luxemburgheză din 1866 aproape a dus la un război între Prusia și Franța, independența și neutralitatea Marelui Ducat au fost reafirmate prin al Doilea Tratat de la Londra din 1867; trupele prusace au fost retrase din Cetatea Luxemburg și fortificațiile de la Bock și din jur au fost demontate.[21]

Regele Țărilor de Jos⁠(d) a rămas șef al statului ca mare duce de Luxemburg, menținând uniunea personală între cele două țări până în 1890. La moartea lui Wilhelm al III-lea, tronul Țărilor de Jos tronul a trecut la fiica lui, Wilhelmina, în vreme ce Luxemburgul (pe atunci limitat la moștenitori de sex masculin prin Pactul Familial Nassau⁠(d)) a trecut la Adolph de Nassau-Weilburg.[22]

În timpul Războiului Franco-Prusac din 1870, în ciuda acuzațiilor la adresa francezilor de utilizare a căii ferate luxemburgheze pentru transportul prin Ducat al soldaților de la Metz (pe atunci în Franța) și pentru transportul de provizii către Thionville, neutralitatea Luxemburgului a fost respectată de către Germania, și nici Franța, nici Germania nu au invadat țara.[23][24] Cu toate acestea, în 1871, în urma victoriei Germaniei asupra Franței, frontiera Luxemburgului cu Lorena, unde se aflau și orașele Metz și Thionville, a devenit din frontieră cu o parte a Franței frontieră cu teritoriul anexat la Imperiul German sub numele de Alsacia-Lorena, în temeiul Tratatului de la Frankfurt. Aceasta a conferit Germaniei avantajul militar de a controla și extinde căilor ferate de acolo⁠(d).

Vedere către Place de la Constitution și monumentul Gëlle Fra⁠(d), din piața Metz a Capitalei de la capătul dinspre Podul Adolphe⁠(d) al Avenue de la Liberté⁠(d), care face legătura cu gara

Secolului al XX-lea[modificare | modificare sursă]

Frontiera cu Alsacia-Lorena din Imperiul German între 1871 și în 1918

În august 1914, Imperiul German a încălcat neutralitatea Luxemburgului, invadându-l în drum spre Franța. Acest lucru a permis Germaniei să utilizeze liniile de cale ferată, împiedicând Franța să facă același lucru. Cu toate acestea, în ciuda ocupației germane⁠(d), Luxemburgului i s-a permis să-și mențină în mare parte independența și mecanismele politice.

Căile ferate transfrontaliere actuale, care leagă orașul Luxemburg cu țările vecine Luxemburgului, nord (Belgia) – sud (Franța) și est (Germania) – vest (Franța)[25]

În 1940, după izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, neutralitatea Luxemburgului a fost din nou încălcată atunci când Wehrmacht-ul Germaniei Naziste a pătruns în țară „cu totul fără justificare”.[26] Spre deosebire de Primul Război Mondial, sub ocupația germană a Luxemburgului în timpul celui de al Doilea Război Mondial⁠(d), țara a fost tratată ca teritoriu german și anexată neoficial provinciei vecine a celui de al Treilea Reich. Un guvern în exil, cu sediul la Londra și susținut de Aliați, a trimis un mic grup de voluntari care au participat la invazia Normandiei. Luxemburgul a fost eliberat în septembrie 1944 și a devenit membru fondator al Națiunilor Unite în 1945. Statutul de stat neutru al Luxemburgului conform constituției a fost oficial desființat în 1948, iar în 1949 statul a devenit membru fondator al Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

În 1951, Luxemburg a devenit una dintre cele șase țări fondatoare ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care în 1957 va deveni Comunitatea Economică Europeană și apoi, în 1993, Uniunea Europeană. În 1999, Luxemburg s-a alăturat zonei euro. În 2005, în Luxemburg s-a ținut un referendum privind tratatul UE de instituire a unei constituții Europene⁠(d).[27]

Politica[modificare | modificare sursă]

Luxemburg este o democrație parlamentară, condusă de un monarh constituțional. Conform constituției din 1868, puterea executivă este exercitată de Marele Duce și de cabinet, care este format din mai mulți alți miniștri.[28] Marele Duce are puterea de a dizolva legislativul, caz în care trebuie organizate noi alegeri în termen de trei luni. Cu toate acestea, din 1919, suveranitatea a trecut în mâinile națiunii, iar puterea este exercitată de marele duce în conformitate cu Constituția și legea.[29]

Puterea legislativă aparține Camerei Deputaților⁠(d), un legislativ unicameral cu șaizeci de membri aleși prin vot direct pentru mandate de cinci ani în patru circumscripții⁠(d). Un al doilea organism Consiliul de Stat⁠(d) (Conseil d ' état), compus din douăzeci și unu de cetățeni obișnuiți, numiți de marele duce, consiliază Camera Deputaților în elaborarea legislației.[30]

Marele Ducat are trei instanțe judecătorești inferioare (judecătorii de pace; în Esch-sur-Alzette, Luxemburg, și Diekirch), două tribunale districtuale (Luxemburg și Diekirch) și Curtea Superioară de Justiție (Luxemburg), care cuprinde Curtea de Apel și Curtea de Casație. Există și un Tribunal Administrativ și o Instanță de Contencios Administrativ, precum și o Curte Constituțională, toate cu sediul în Capitală.

Diviziuni Administrative[modificare | modificare sursă]

Luxemburgul este împărțit administrativ în 3 districte⁠(d), care sunt mai departe împărțite în 12 cantoane⁠(d) și mai departe în 105 comune⁠(d).[31] Douăsprezece dintre comune au statut de oraș, dintre care cel mai mare este orașul Luxemburg.

Districtele sunt Diekirch, Grevenmacher și Luxemburg.

Relații externe[modificare | modificare sursă]

Luxemburg a fost mult timp un proeminent susținător al integrării economice⁠(d) și politice a Europei. În eforturile ce prefigurau integrarea europeană, Luxemburg și Belgia au constituit în 1921 Uniunea Economică Belgia-Luxemburg⁠(d) (BLEU) pentru a crea un regim vamal comun și un regim de monedă interschimbabilă. Luxemburg este membru al Uniunii Economice Benelux și a fost unul dintre membrii fondatori ai Comunității Economice Europene (astăzi, Uniunea Europeană). Participă și la Grupul Schengen (denumit după satul luxemburghez Schengen, unde s-au semnat acordurile), al cărui obiectiv este libera circulație a cetățenilor între statele membre. În același timp, majoritatea luxemburghezilor au crezut în mod constant că unitatea europeană are sens numai în contextul unei relații transatlantice dinamice, și, astfel, au urmărit permanent o politică externă pro-Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, și favorabilă Statelor Unite. [necesită citare]

În Luxemburg se află sediul Curții Europene de Justiție, al Curții Europene de Conturi, al Oficiului de Statistică al Comunităților Europene („Eurostat”) și al altor organisme vitale ale UE. Secretariatul General al Parlamentului European⁠(d) își are sediul în Luxemburg, dar Parlamentul se întrunește de obicei la Bruxelles și, uneori, la Strasbourg.

Armata[modificare | modificare sursă]

Aeronave AWACS ale NATO.

Luxemburg contribuie cu o armată de aproximativ 800 de soldați și 100 de funcționari publici la apărarea sa și a NATO. Neavând ieșire la mare, țara nu are o marină militară.

Luxemburgul nu are nici forță aeriană, deși cele 17 avioane AWACS ale NATO sunt, pentru comoditate, înregistrate ca avioane luxemburgheze.[32] În conformitate cu un acord comun cu Belgia, ambele țări contribuie la finanțarea achiziției unui avion militar de mărfuri A400M.[33]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Cele mai mari orase sunt Luxemburg, Esch-sur-Alzette, Dudelange și Differdange.

Luxemburg este una dintre cele mai mici țări din Europa, fiind pe locul 179-lea ca mărime dintre toate cele 194 de state independente din lume; țara are o suprafață de circa 2.586 kilometri pătrați (998 mi2), și măsoară 82 km (51 mi) km de la nord la sud și 57 km de la est la vest. Ea se află între paralele de 49°⁠(d) și 51° latitudine nordică⁠(d) și între meridianele de ⁠(d) și 7° longitudine estică⁠(d).

La est, Luxemburg se învecinează cu landurile federale germane⁠(d) Renania-Palatinat și Saarland, și, la sud, cu regiunea franceză Lorena. Marele Ducat se învecinează și cu regiunea Valonă a Belgiei, în particular cu provinciile⁠(d) Luxemburg și Liège ale acesteia, din care o parte cuprind comunitatea germanofonă din Belgia, la vest și, respectiv, la nord.

Treimea nordică a țării cunoscută sub numele de „Oesling⁠(d)”, și face parte din regiunea geografică și istorică Ardeni. Aceasta este dominată de dealuri și munți de mică altitudine, între care Kneiff de lângă Wilwerdange,[34] este cel mai înalt punct, la o altitudine de 560 de metri. Alți munți sunt Buurgplaaz la 559 de metri în apropiere de Huldange și Napoléonsgaard la 554 de metri în apropiere de Rambrouch. Regiunea este slab populată, având un singur oraș (Wiltz), cu o populație de mai mult de patru mii de locuitori.

Zona rurală din Alscheid.

Cele două treimi sudice ale țării sunt denumite „Gutland⁠(d)”, și sunt mai dens populate decât Oesling. Zona este și mai diversă, și poate fi împărțită în cinci subregiuni geografice. Platoul Luxemburg⁠(d), în partea de sud și centrală a țării, este o formațiune mare și plată de gresie, pe care se află orașul Luxemburg. Mica Elveție⁠(d), din estul Luxemburgului, are teren accidentat și păduri dese. Valea Moselei este cea mai joasă regiune, de-a lungul graniței de sud-est. Pământurile Roșii⁠(d), aflate în sudul și sud-vestul îndepărtat, reprezintă centrul industrial al Luxemburgului, acolo existând mai multe din orașele mai mari ale țării.

Granița între Luxemburg și Germania este formată din trei râuri: Mosela, Râul Sauer, Mosela, și Our. Alte râuri importante sunt Alzette, Attert⁠(d), Clerve⁠(d), și Wiltz⁠(d). Văile de pe cursul mijlociu al Sauerului și Attertului formează limita între Gutland și Oesling.

Conform Indicelui Performanței de Mediu pe 2012, Luxemburg este unul din cele mai performante state din lume în domeniul protecției mediului, ocupând locul 4 din 132 de țări evaluate.[35] Orașul Luxemburg se clasează și pe locul 6 între primele zece cele mai locuibile orașe din lume în clasamentul alcătuit de Mercer's.[36]

Clima[modificare | modificare sursă]

Luxemburg are o climă oceanică (Köppen: Cfb), marcată de un nivel ridicat de precipitații, în special la sfârșitul verii. Verile sunt răcoroase și iernile blânde.[37]

Economia[modificare | modificare sursă]

Reprezentarea grafică de exporturilor de produse din Luxemburg pe 28 de categorii.

Economia de piață stabilă și de venituri mari a Luxemburgului se caracterizează prin creștere moderată, inflație scăzută, și un nivel ridicat de inovare.[38] Șomajul este de obicei scăzut, deși acesta a crescut la 6,1% în mai 2012, datorită în mare măsură la efectelor crizei financiare globale din 2008⁠(d).[39] Ca urmare, economia Luxemburgului estima pentru 2012 o creștere neglijabilă.[40] În 2011, potrivit FMI, Luxemburg era a doua cea mai bogată țară din lume, cu un PIB pe cap de locuitor ajustat pentru paritatea puterii de cumpărare (PPP) de 80.119 dolari.[41] Luxemburg este pe locul 13 în clasamentul Indicelui Libertății Economice⁠(d) al Heritage Foundation,[42] pe locul 26 după Indicele Dezvoltării Umane calculat de ONU, și pe locul 4 după Indicele Calității Vieții calculat de Economist Intelligence Unit.[43]

Datoria externă a Luxemburgului este extrem de mare atunci când se ia în considerare datoria externă pe cap de locuitor raportul datorie-PIB⁠(d). Datoria externă pe cap de locuitor (2014) este de $3.696.467 și ca procent din PIB este 3443%, cea mai mare din lume după ambele măsurători.[44][mai bună sursă este necesar]

Sectorul industrial, care a fost dominat de oțel până în anii 1960, s-a diversificat pentru a include produse chimice, cauciuc și altele. În ultimele decenii, creșterea din sectorul financiar a supracompensat declinul producției de oțel⁠(d). Serviciile, în special cel bancar și de finanțe, reprezintă cea mai mare parte din producția economică. Luxemburgul este al doilea cel mai mare centru de fonduri de investiții (după Statele Unite), cel mai important centru din domeniul privat bancar din zona euro și cel mai important centru european pentru companii de reasigurare. Mai mult decât atât, guvernul din Luxemburg a avut drept scop atragerea de start-up-uri din domeniul internetului, Skype și Amazon fiind două din numeroasele companii de internet care și-au mutat sediul central în Luxemburg.

Agricultura se bazează pe ferme mici, de familie.

Luxemburg legături comerciale și financiare deosebit de strânse cu Belgia și cu Țările de Jos (vezi Benelux), și, ca membru al UE, se bucură de avantajele pieței europene comune.

Cu 171 miliarde de dolari în luna mai 2015, Luxemburg era la acea dată pe locul unsprezece în lume după volumul de titluri de trezorerie americane deținute.[45] Clasament este însă imperfect, întrucât unii deținători străini își încredințează obligațiunile unor instituții care nu sunt nici în SUA și nici în țara de reședință a deținătorului.[46]

Paradis fiscal[modificare | modificare sursă]

În anul 2016, mai bine de 340 de multinaționale aveau acorduri fiscale speciale cu autoritățile luxemburgheze, care le permiteau să ocolească plata unor impozite în valoare de miliarde de euro.[47] Rulându-și profiturile prin Luxemburg, companiile obțin rate de impozitare mai mici de 1%, față de peste 21% - rata medie de impozitare a profitului în UE, sau 40%, rata de impozitare a profitului în SUA.[47]

În aprilie 2009, îngrijorarea cu privire la legile secretului bancar din Luxemburg, precum și reputația sa de paradis fiscal, au dus la adăugarea țării de către grupul G20 în „lista gri” a țărilor cu practici bancare discutabile. Ca răspuns, țara a adoptat imediat standardele OCDE privind schimbul de informații, ceea ce a făcut să fie trecută în categoria de „jurisdicții care au implementat în mod substanțial standardele fiscale internaționale”.[48][49] În martie 2010, Sunday Telegraph relata că mare parte din cele 4 miliarde de dolari ai lui Kim Jong-Il aflați în conturi secrete s-ar afla în bănci din Luxemburg.[50] Amazon.co.uk beneficiază și ea de unele lacune fiscale din Luxemburg, canalizând venituri realizate în Regatul Unit, după cum relata The Guardian în aprilie 2012.[51] Luxemburg se află pe locul al treilea după Indicele Secretului Financiar pe 2011, un clasament mondial al paradisurilor fiscale, puțin în urma Insulelor Cayman.[52] În 2013, Luxemburg se clasa pe locul al doilea într-un clasament al celor mai sigure paradisuri fiscale din lume, după Elveția.

Transport[modificare | modificare sursă]

Compania aeriană internațională luxemburgheză Luxair⁠(d) își are sediul la Aeroportul Luxemburg⁠(d), singurul aeroport internațional din țară.

Luxemburg are rețele de transport rutier, feroviar și aerian eficiente. Rețeaua de drumuri a fost modernizată în mod semnificativ în ultimii ani, având 147 km de autostrăzi care leagă capitala de țările învecinate. Apariția legăturii de mare viteză TGV cu Parisul a dus la renovarea gării din Capitală⁠(d) și la deschiderea unui nou terminal de călători la Aeroportul Luxemburg⁠(d). Există planuri de a introduce în Capitală tramvaie și linii de metrou ușor în zonele adiacente în următorii câțiva ani.

Numărul de autoturisme la 1000 de persoane însuma 681 în Luxemburg — printre cele mai mari din lume după Australia, Noua Zeelandă, SUA, Canada, Islanda si alte microstate ca San Marino, Monaco, Liechtenstein, Brunei.[53]

Comunicații[modificare | modificare sursă]

Industria de telecomunicații din Luxemburg este liberalizată și rețelele de comunicații electronice sunt dezvoltate. Concurența dintre diferiții operatori este garantată de cadrul legislativ Paquet Telecom[54] adoptat de Guvern în 2011, și care transpune directivele europene de telecomunicații în legislația luxemburgheză. Acest lucru încurajează investițiile în rețele și servicii. Autoritatea de reglementare ILR – Institut Luxembourgeois de Régulation[55] asigură respectarea acestor norme juridice.

Luxemburg are rețele de cablu și de fibră optică moderne și utilizate pe scară largă în întreaga țară. În 2010, Guvernul Luxemburgului a lansat Strategia Națională pentru Rețele de Mare Viteză, cu scopul de a deveni un lider global în domeniul transmisiilor de date de foarte mare viteză în bandă largă prin realizarea unei acoperiri complete la nivel național a conexiunilor de 1 Gbit/s până în 2020.[56] În 2011, Luxemburg avea acoperire NGA⁠(d) de 75%.[57] În aprilie 2013, Luxemburg avea a 6-a cea mai mare viteza de download din întreaga lume și a 2-a cea mai mare din Europa: 32,46 Mbit/s.[58] Poziția țării în Europa Centrală, economia stabilă și impozitele scăzute favorizează industria de telecomunicații.[59][60][61]

Se situează pe locul 2 în lume la dezvoltarea tehnologiilor de informatică și telecomunicații în Indicele de Dezvoltare IT&C al ITU și a fost clasat pe locul 8 la nivel mondial în studiul global al calității conexiunilor în bandă largă realizat în 2009 de către Universitatea din Oxford și Universitatea din Oviedo⁠(d).[62][63][64][65]

Semnele din fața Centrului Drosbach⁠(en)[traduceți] de la Cloche d'or, în orașul Luxemburg.

Luxemburg este conectat la toate marile noduri europene de Internet (AMS-IX Amsterdam,[66] DE-CIX Frankfurt,[67] LINX Londra),[68] și la centrele de date prin rețelele optice cu redundanță.[69][70][71][72][73] În plus, țara este conectată la serviciile virtuale meetme (vmmr)[74] al operatorului internațional de huburi de date Ancotel.[75] Acest lucru permite Luxemburgului interconectarea cu toți marii operatori de telecomunicații[76] și cu furnizorii de transfer de date din întreaga lume. Punctele de interconectare sunt în Frankfurt, Londra, New York și Hong Kong.[77]

Mai mulți furnizori interconectează Luxemburgul cu marile huburi europene de date:

  • Teralink[78] (P&TLuxembourg, denumit și EPT Luxemburg: operator curent)[79]
  • LuxConnect[80] (acționar: Guvernul) LuxConnect a testat transmisii coerente de semnale de date la 100G între Luxemburg și Amsterdam în iunie 2011.[81]
  • Artelis/Cegecom[82] (furnizor alternativ de telecomunicații în Luxemburg și Saarland)
  • Conectivitate prin satelit – Teleports (SES⁠(d)),[83] Broadcasting Center Europe[84] și P&T Luxemburg Teleport.[85][86][87]

Luxemburg este conectat printr-o rețea optică multiplexare în lungime de undă⁠(d), numită Teralink[88] la mai mulți furnizori de Tier 1 de mai sus, cum ar fi Level3 și Global Crossing. Teralink oferă conectivitate până la 100 Gbit/s. P&T Luxembourg a stabilit o conexiune IP coerentă la 100Gbit/s IP între Frankfurt și Luxemburg, cu trafic live în 2011.[89][90][91][92]

IPV6 a fost introdus în țară de către Restena și P&T Luxemburg.[93]

Luxemburg are un Internet Exchange și un Carrier Ethernet Exchange⁠(d) point.

  • LU-CIX⁠(d) este Internet Exchange Pointul neutru și comercial înființat în 2009 de către Cegecom, Datacentre Luxemburg, Global Media Systems, INEXIO, LuxConnect, P&T Luxemburg și Root eSolutions. Acesta oferă o rută scurtă, rapidă și eficientă către rețelele europene de Internet.[94][95] În 2012, LIX, Internet Exchange-ul operat de Fundația RESTENA, a fuzionat cu LU-CIX.[96] În martie 2013, LU-CIX a lansat „Central European Peering Hub” în scopul de a oferi posibilitatea membrilor săi de a se conecta la alte programe de reseller ale IX, AMS-IX (Amsterdam), LINX (Londra), DE-CIX (Frankfurt) și France-IX (Paris), etc.[97]
  • LIX este Ethernet Exchange-ul luxemburghez situat în centrul de date certificat de Tier IV eBRC.[98]

Portalul on-line De Guichet[99] al Marelui Ducat de Luxemburg este un singur magazin online one-stop pentru cetățeni și întreprinderi pentru efectuarea de diverse operațiuni administrative (proceduri, formulare on-line, formulare descărcabile și consiliere) prin Internet.[100]

Groupe PSA, împreună cu POST Luxembourg⁠(d) ca partener, a introdus o soluție integrată de telecomunicații mobile pentru dezvoltarea de servicii telematice în Europa.[101][102]

Centrele de date[modificare | modificare sursă]

Aproximativ 20 de centre de date[103][104][105] operează în Luxemburg. Șase centre de date sunt certificate Tier IV: trei ale eBRC,[106] două ale LuxConnect[107][108] și una a European Data Hub.[109] Într-un sondaj asupra a nouă centre de date internaționale, desfășurat în decembrie 2012 și ianuarie 2013 și măsurând disponibilitatea (up-time-ul) și performanța (întârzierea cu care datele se primesc datele de pe site-ul solicitat), primele trei poziții au fost ocupate de centre de date din Luxemburg.[110][111]

Demografia[modificare | modificare sursă]

Etnia[modificare | modificare sursă]

Locuitorii Luxemburgului se numesc luxemburghezi.[112] Populația de imigranți a crescut în secolul al XX-lea, datorită sosirii imigranților din Belgia, Franța, Italia, Germania și Portugalia, majoritatea provenind din acesta din urmă: în 2013 erau aproximativ 88.000 de locuitori de naționalitate portugheză⁠(d).[113]

Există și un număr foarte mic de romi și de evrei⁠(d). Ambele grupuri care trăiesc în Luxemburg au fost afectate de Holocaust în trecut și au fost expulzate din Luxemburg în acea perioadă.[114][115]

De la începutul războaielor iugoslave, Luxemburgul a primit mulți imigranți din Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Serbia. Anual, peste 10.000 de noi imigranți sosesc în Luxemburg, cea mai mare parte din alte state membre UE, precum și din Europa de Est. În anul 2000, în Luxemburg erau 162.000 de imigranți, reprezentând 37% din totalul populației. În 1999 existau și circa 5.000 de imigranți ilegali⁠(d).[116]

Limba[modificare | modificare sursă]

Trei limbi sunt recunoscute ca oficiale în Luxemburg: franceza, germana și luxemburgheza, o limbă franconică din regiunea Moselei care se vorbește și în regiunile învecinate din Belgia, Franța și Germania. Deși luxemburgheza face parte din grupul vest-central-german al limbilor germane de sus, peste 5.000 de cuvinte din limbă sunt de origine franceză.[117][118] Primele propoziții tipărite în luxemburgheză au apărut în săptămânalul Luxemburger Wochenblatt, în cea de-a doua ediție din 14 aprilie 1821.

În afară de faptul că este una dintre cele trei limbi oficiale, luxemburgheza este considerată și limbă națională a Marelui Ducat; este limba maternă sau „limba de suflet” pentru aproape toți luxemburghezii.[119]

Fiecare dintre cele trei limbi este folosită ca limbă principală în anumite sfere. Luxemburgheza este limba pe care luxemburghezii o folosesc, în general, când vorbesc unii cu alții, dar este rar folosită ca limbă scrisă. Cu toate acestea, începând cu anii 1980, au fost scrise din ce în ce mai multe romane în limba luxemburgheză. Majoritatea treburilor oficiale folosesc limba franceză. Germana este, de obicei, prima limbă învățată în școală și este limba unei mari părți din mass-media și cea a bisericii.[120]

Sistemul de învățământ luxemburghez este trilingv: primii ani de școală primară se predau în luxemburgheză, înainte de a schimba în germană; în timp ce în liceu, la limba de instruire devine franceza.[121] Competența în toate cele trei limbi este necesară pentru absolvirea gimnaziului, însă jumătate din elevi părăsesc școala fără un certificat de calificare, copiii de imigranți fiind deosebit de defavorizați.[122]

În plus față de cele trei limbi oficiale, în învățământul obligatoriu se predă limba engleză și o mare parte din populația din Luxemburg vorbește această limbă, mai ales în Capitală. Portugheza, limba celei mai mari comunități de imigranți, este și ea vorbită de o mare parte a populației, dar de relativ puține persoane din afara acelei comunități.[123]

Franceza este limba preferată a guvernului. Legislația oficială trebuie redactată în limba franceză.

Catedrala Notre-Dame⁠(d) din Luxemburg

Religia[modificare | modificare sursă]

Luxemburgul este un stat secular, dar statul recunoaște anumite religii ca fiind oficial aprobate. Acest lucru conferă statului o influență administrarea religioasă și la numirea clerului, în schimbul căreia statul plătește anumite salarii și costuri de funcționare. În prezent, religiile acoperite de astfel de aranjamente sunt romano-catolicismul, iudaismul, ortodoxia greacă⁠(d), anglicanismul, ortodoxia rusă, luteranismul, menonitismul și islamul.[124]

Din 1980 a devenit ilegal ca guvernul să colecteze statistici privind practicile și convingerile religioase.[125] O estimare a CIA Factbook pentru anul 2000 este că 87% dintre luxemburghezi sunt catolici, inclusiv familia regală, restul de 13% fiind formată din musulmani, protestanți, ortodocși, evrei și alte religii sau persoane fără religie.[126] Conform unui studiu efectuat în 2010 de Pew Research Center, 70,4% sunt creștini, 2,3% musulmani, 26,8% neafiliați și 0,5% de alte religii.[127]

Potrivit unui sondaj Eurobarometru din 2005,[128] 44% din luxemburghezi au răspuns că „cred că există un Dumnezeu”, în timp ce 28% au răspuns că „cred că există un fel de spirit sau forță vitală” și 22% că „nu cred că există nici un fel de spirit, dumnezeu, sau forță vitală”.

Educație[modificare | modificare sursă]

Universitatea din Luxemburg este singura universitate din țară.

Universitatea din Luxemburg⁠(d) este singura universitate din țară.

Sănătate[modificare | modificare sursă]

În Luxemburg se vinde cel mai mult alcool pe cap de locuitor din Europa.[129] Cu toate acestea, mare parte din alcoolul achiziționat de către clienții din țările vecine contribuie la creșterea acestui indicator, el nefiind astfel reprezentativ pentru consumul real de alcool al populației Luxemburgului.[130]

Cultura[modificare | modificare sursă]

Edward Steichen⁠(d), fotograf și pictor luxemburghez

Cultura Luxemburgului a fost umbrită de cea a vecinilor săi. Se păstrează însă o serie de tradiții populare, întrucât țara a fost de-a lungul istoriei ei una predominant rurală. Există mai multe muzee notabile, situate mai ales în Capitală. Printre acestea se numără Muzeul Național de Istorie și Artă (NMHA), Muzeul de Istorie a Orașului Luxemburg⁠(d), și mai noul Muzeu Marele Duce Jean de Artă Modernă⁠(d) (Mudam). Muzeul Național de Istorie Militară (MNHM) din Diekirch este cunoscut mai ales pentru reprezentările Bătăliei Ieșindului. Orașul Luxemburg este el însuși înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, datorită importanței istorice a fortificațiilor sale.[131]

Țara a produs și câțiva artiști cunoscuți pe plan internațional, între care pictorii Théo Kerg⁠(d), Joseph Kutter și Michel Majerus, și fotograful Edward Steichen⁠(d), a cărui expoziție Familia Omului⁠(d) expoziție a fost inclusă în registrul UNESCO Memoria Lumii, iar acum este permanent găzduită la Clervaux. Vedeta de cinema Loretta Young a fost de origine luxemburgheză.

Luxemburg a fost primul oraș numit Capitală Europeană a Culturii de două ori. Prima dată a fost în 1995. În 2007, Capitală Europeană a Culturii[132] a fost o zonă transfrontalieră constând din Marele Ducat de Luxemburg, landurile Renania-Palatinat și Saarland din Germania, Regiunea Valonă și partea germanofonă din Belgia, precum și Lorena din Franța. Evenimentul a fost o încercare de a promova mobilitatea și schimbul de idei, rupând fizic, psihologic, artistic și emoțional frontierele.

Luxemburg a fost reprezentată la Expoziția Universală 2010 din Shanghai, China, în perioada 1 mai-31 octombrie 2010, cu pavilion propriu.[133][134] Pavilionul s-a bazat pe transliterarea a cuvântului Luxemburg în Chineză, Lu Sen Bao, care înseamnă „Pădurea și Cetatea”. Luxemburgul a fost prezentat ca „Inima Verde a Europei”.[135]

Sport[modificare | modificare sursă]

În cariera sa ciclistă, Charly Gaul a câștigat trei Mari Tururi⁠(d).

Spre deosebire de majoritatea țărilor din Europa, sportul în Luxemburg nu se concentrează pe vreun anume sport național⁠(d), ci cuprinde mai multe sporturi, atât de echipă cât și individuale⁠(d). În ciuda lipsei unui punct central de concentrare a activității sportive, peste 100.000 de oameni din Luxemburg, dintr-o populație totală de numai 512.353, sunt legitimați ca membri ai unei federații sportive.[136] Cea mai mare arenă sportivă din țară este d'Coque⁠(en)[traduceți], o arenă interioară cu bazin olimpic aflată la Kirchberg, la nord-est de orașul Luxemburg, care are o capacitate de 8.300 de locuri. Arena este utilizată pentru baschet, handbal, gimnastică și volei, găzduind și finala Campionatului European de Volei Feminin din 2007⁠(d). Stadionul național (cel mai mare din țară) este Stade Josy Barthel⁠(d), din vestul orașului Luxemburg, numit după singurul medaliat olimpic cu aur al țării, și având o capacitate de 8.054 de locuri.

Între sportivii notabili se numără:

Bucătăria[modificare | modificare sursă]

Bucătăria luxemburgheză reflectă poziția țării la frontiera între lumea latină și cea germanică, fiind puternic influențată de bucătăria din țările vecine, Franța și Germania. Mai recent, ea a fost îmbogățită de numeroșii săi imigranți italieni și portughezi.

Cele mai multe preparate originare din Luxemburg, consumate cotidian, au rădăcini în felurile de mâncare țărănești, similare celor din Germania⁠(d) vecină.

Mass-media[modificare | modificare sursă]

Limbile principale în mass-media din Luxemburg sunt franceza și germana. Ziarul cu cel mai mare tiraj este cotidianul de limbă germană Luxemburger Wort⁠(d).[137] Există însă posturi de radio și publicații naționale tipărite în engleză și în portugheză, dar audiențele acestora sunt dificil de evaluat întrucât sondajele naționale sunt efectuate de ILRES [138] în limba franceză.

Luxemburgul este cunoscut în Europa pentru posturile de radio și televiziune (Radio Luxemburg⁠(d) și RTL Group). Aici funcționează și SES⁠(d), difuzor al marilor servicii europene de satelit pentru Germania și Regatul Unit.

Din cauza unei legi din 1988, care a stabilit un regim fiscal special pentru investițiile în audiovizual, numărul filmelor luxemburgheze și în co-producție cu Luxemburgul a crescut constant.[139] Există înregistrate circa 30 de companii de producție în Luxemburg.[140][141]

Luxemburgul a câștigat un Oscar în 2014 la categoria scurt-metraje de animație cu filmul Mr Hublot⁠(d).

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ în luxemburgheză, Groussherzogtum Lëtzebuerg ˈgʀəʊsˌhɛχtsoːktuːm ˈlətsəbuχɕ
    în franceză Grand-Duché de Luxembourg; ɡʁɑ̃ dyʃe də lyksɑ̃buʁ
    în germană Großherzogtum Luxemburg ˈgʁoːsˌhɛʁtsoːktuːm ˈlʊksəmˌbʊɐk

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ , Banca Mondială https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.cia.gov/the-world-factbook/countries/luxembourg/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Raportul Dezvoltării Umane,  
  4. ^ History: The Definitive Visual Guide. New York, New York: Dorling Kindersley Limited. . pp. 452–453. ISBN 978-0-7566-7456-4. 
  5. ^ „Everything you need to know about the Grand Duchy of Luxembourg” (PDF). 
  6. ^ „Eurostat – Tables, Graphs and Maps Interface (TGM) table”. Epp.eurostat.ec.europa.eu. Accesat în . 
  7. ^ "The first results of the population census", Statistics Portal, Luxembourg.
  8. ^ „Luxemburger Wort – Asselborn's final Security Council meeting”. Wort.lu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Global Ranking – Visa Restriction Index 2016” (PDF). Henley & Partners. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  10. ^ „Emperor Charles IV elected Greatest Czech of all time”. Radio Prague. . Accesat în . 
  11. ^ Kreins (2003), p. 20
  12. ^ „History of the Grand Duchy of Luxembourg” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  13. ^ Kreins (2003), p. 39
  14. ^ Kreins (2003), p. 70
  15. ^ Thewes, Guy (2006) (PDF).
  16. ^ „LUXEMBURG Geschiedenis”. Landenweb.net. Accesat în . 
  17. ^ „Central Intelligence Agency”. Cia.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Microsoft Encarta Encyclopedia 1997
  19. ^ Kreins (2003), p. 76
  20. ^ Jean-Marie Kreins, Histoire du Luxembourg, 5th edition, Presses Universitaires de France, 2010
  21. ^ Kreins (2003), pp. 80–81
  22. ^ Kreins (2003), p. 84
  23. ^ The Great European treaties of the nineteenth century. Oakes and Mowat. The Clarendon Press. . p. 259. 
  24. ^ Maartje Abbenhuis, An Age of Neutrals: Great Power Politics, 1815–1914.
  25. ^ File:Luxembourg.png
  26. ^ „The invasion of Belgium, The Netherlands and Luxembourg”. Judgment of the International Military Tribunal For The Trial of German Major War Criminals. London HMSO 1951. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ Timeline: Luxembourg – A chronology of key events BBC News Online, 9 September 2006.
  28. ^ „The Luxembourgish government since 1848 (in French)” (PDF). 
  29. ^ „Constitution of Luxembourg” (PDF). Service central de législation. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  30. ^ „Structure of the Conseil d'Etat”. Conseil d'Etat. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ „Carte des communes – Luxembourg.lu – Cartes du Luxembourg”. Luxembourg.public.lu. . Accesat în . 
  32. ^ „Luxembourg”. Aeroflight.co.uk. . Accesat în . 
  33. ^ "A400M Loadmaster, Future Large Aircraft – FLA, Avion de Transport Futur – ATF", GlobalSecurity.org.
  34. ^ „Mountains in Luxembourg” (PDF). Arhivat din original în . Accesat în . Wayback Machine (archived 10 June 2007), recueil de statistiques par commune. statistiques.public.lu (2003) p. 20
  35. ^ [1] Arhivat în , la Archive.is [dead link]
  36. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ „Luxembourg”. Stadtklima (Urban Climate). Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ „The Global Innovation Index 2012” (PDF). INSEAD. Accesat în . 
  39. ^ „Statistics Portal // Luxembourg – Home”. Statistiques.public.lu. Accesat în . 
  40. ^ "Growth in 2012", Which economies will grow and shrink the fastest in 2012?
  41. ^ Data refer mostly to the year 2011.
  42. ^ „2011 Index of Economic Freedom”. Fundația Heritage⁠(d) and The Wall Street Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ „World Life Quality Index 2005” (PDF). Economist Intelligence Unit. . Accesat în . 
  44. ^ List of countries by external debt
  45. ^ „Major foreign holders of treasury securities”. U.S.Department of the Treasury. 
  46. ^ „What are the problems of geographic attribution for securities holdings and transactions in the TIC system?”. U.S.Treasury International Capital (TIC) reporting system. 
  47. ^ a b Luxemburg, paradisul marilor profituri: cum fac giganți globali precum Apple, Ikea, Amazon și Pepsi evaziune fiscală de sute de miliarde de euro, 6 noiembrie 2014, Elena Dumitru, Adevărul, accesat la 20 septembrie 2016
  48. ^ „Luxembourg makes progress in OECD standards on tax information exchange”. OECD. . 
  49. ^ „A progress report on the jurisdictions surveyed by the OECD Global Forum” (PDF). OECD. iulie 2009. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  50. ^ Arlow, Oliver, "Kim Jong-il keeps $4bn 'emergency fund' in European banks", Sunday Telegraph, 14 March 2010.
  51. ^ Griffiths, Ian (). „How one word change lets Amazon pays less tax on its UK activities”. London: TheGuardian. 
  52. ^ „Embargo 4 October 0.01 AM Central European Times” (PDF). Financialsecrecyindex.com. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  53. ^ „List of countries by vehicles per capita”, Wikipedia (în engleză), , accesat în  
  54. ^ „Legilux – Réseaux et services de communications électroniques”. Legilux.public.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ „Institut Luxembourgeois de Régulation – Communications électroniques”. Ilr.public.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ „Service des médias et des communications (SMC) – gouvernement.lu // L'actualité du gouvernement du Luxembourg”. Mediacom.public.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ „Study on broadband coverage 2011. Retrieved on 25 January 2013”. Accesat în . 
  58. ^ „Household Download Index. Retrieved on 9 April 2013”. Netindex.com. . Accesat în . 
  59. ^ „Eurohub Luxembourg – putting Europe at your fingertips” (PDF). Arhivat din original în . Accesat în . Wayback Machine (archived 19 November 2008).
  60. ^ „American Chamber of Commerce Luxembourg – Why Luxembourg?”. 
  61. ^ „Financial express special issue on Luxembourg” (PDF). . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  62. ^ pressinfo (). „Press Release: New ITU report shows global uptake of ICTs increasing, prices falling”. Itu.int. Accesat în . 
  63. ^ „Luxembourg ranks on the top in the ITU ICT survey”. [nefuncționalăarhivă][dead link]
  64. ^ „Global Broadband Quality Study”. Socsci.ox.ac.uk. Accesat în . [nefuncțională]
  65. ^ „Global Broadband Quality Study Shows Progress, Highlights Broadband Quality Gap” (PDF). Said Business School, University of Oxford. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  66. ^ „ams-ix.net”. ams-ix.net. Accesat în . 
  67. ^ „de-cix.net”. de-cix.net. Accesat în . 
  68. ^ „linx.net”. linx.net. Accesat în . 
  69. ^ „ICT Business Environment in Luxembourg”. Luxembourgforict.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ Tom Kettels (). „ICT And E-Business – Be Global from Luxembourg” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  71. ^ „PricewaterhouseCoopers Invest in Luxembourg”. Pwc.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  72. ^ „Why Luxembourg? A highly strategic position in the heart of Europe”. teralink.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  73. ^ „ITU-T ICT Statistics : Luxembourg”. Itu.int. Arhivat din original la . Accesat în . 
  74. ^ „Telx Partners with German Hub Provider ancotel to Provide Virtual Connections between U.S. and Europe” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  75. ^ „Globale Rechenzentren | Colocation mit niedrigen Latenzen für Finanzunternehmen, CDNs, Enterprises & Cloud-Netzwerke bei Equinix” (în germană). Ancotel.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  76. ^ „Ancotel – Telecommunication Operator References”. Ancotel.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  77. ^ „Networks Accessible in Frankfurt via the VMMR Solution offered by Telx/ancotel” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  78. ^ „Teralink”. Teralink.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  79. ^ „Teralink P&T Luxembourg”. Teralink.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  80. ^ „Welcome to LuxConnect | LuxConnect”. Luxconnect.lu. Accesat în . 
  81. ^ „LuxConnect hosted the first coherent 100G service testing”. Paperjam.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  82. ^ „Artelis Website”. Artelis.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  83. ^ „SES : Global Fleet and access Network” (PDF). Ses.com. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  84. ^ „EUROPEAN TELECOM NETWORK” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . Wayback Machine (archived 22 July 2011). broadcasting center Europe.
  85. ^ „POST.lu”. Teralink.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  86. ^ „The World Teleport Directory”. Worldteleport.org. Accesat în . 
  87. ^ „Uplink Stations”. Uplinkstation.com. Accesat în . 
  88. ^ „POST.lu”. Teralink.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ „International Solutions TERALINK and Cloud services” (PDF). Ictspring.com. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  90. ^ „Luxembourg, Your European Hub for Online Business and E-Commerce” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  91. ^ „P&TLuxembourg employs Alcatel-Lucent for 100G optical, Ethernet network”. Fiercetelecom.com. Accesat în . 
  92. ^ „P&T Luxembourg Does 100G With AlcaLu”. Heavyreading.com. Accesat în . 
  93. ^ „IPv6 Council Luxembourg” (PDF). Accesat în . 
  94. ^ „Why LU-CIX”. Lu-cix.lu. Accesat în . 
  95. ^ „LU-CIX in P&T Solutions” (PDF). Pt.lu. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  96. ^ „Merger between LIX and LU-CIX”. Lix.lu. Accesat în . 
  97. ^ „LU-CIX and IX Reach Open up Connectivity to Major Internet Exchanges” (PDF). Lu-cix.lu. Accesat în . 
  98. ^ „Luxembourg Ethernet Exchange (LEX)”. Ebrc.lu. Accesat în . 
  99. ^ [2] Arhivat în , la Wayback Machine.Wayback Machine.
  100. ^ „A future for all in the information society”. Eluxembourg.public.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  101. ^ „PSA – Integrated mobile telecommunication solution” (PDF). Psa-peugeot-citroen.com. Accesat în . 
  102. ^ „PSA – Integrated mobile telecommunication solution”. Psa-peugeot-citroen.com. Accesat în . 
  103. ^ „European Datacentres: Luxembourg”. Ict.luxembourg.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  104. ^ „Luxembourg as a Centre for Online and ICT Business (pdf)” (PDF). SMediacom.public.lu. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  105. ^ „Data Center Europe”. 
  106. ^ „ebrc Datacenter Facilities”. Ebrc.lu. Accesat în . 
  107. ^ „LuxConnect ICT campus Bettembourg DC 1.1”. Luxconnect.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  108. ^ „LuxConnect ICT campus Bissen/Roost DC 2”. Luxconnect.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  109. ^ „Uptime Tier Certification”. Uptimeinstitute.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  110. ^ „New data center study: Luxembourg in pole position”. Ict.luxembourg.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  111. ^ „Soluxions magazine: Luxembourg en pole position”. Soluxions-magazine.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  112. ^ „Luxembourg Presidency – Being a Luxembourger”. Eu2005.lu. . Accesat în . 
  113. ^ „Population par sexe et par nationalité (x 1 000) 1981, 1991, 2001 – 2013”. Le portail des Statistiques. Accesat în . 
  114. ^ The A to Z of the Gypsies (Romanies) – Page 159
  115. ^ United States Holocaust Memorial Museum – Luxembourg
  116. ^ Amanda Levinson. „The Regularisation of Unauthorised Migrants: Literature Survey and Country Case Studies – Regularisation programmes in Luxembourg” (PDF). Centre on Migration, Policy and Society, University of Oxford. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  117. ^ „Origins of Luxembourgish (in French)”. Migration Information Source. 
  118. ^ „Parlement européen – Lëtzebuergesch léieren (FR)”. Europarl.europa.eu. . Accesat în . 
  119. ^ „Europeans and Their Languages” (PDF). European Commission. . p. 7. Accesat în . 
  120. ^ „À propos des langues” (PDF) (în franceză). Service Information et Presse. pp. 3–4. Accesat în . 
  121. ^ „The Trilingual Education system in Luxembourg”. Tel2l – Teacher Education by Learning through two languages, University of Navarra. Accesat în . 
  122. ^ „Immigration in Luxembourg: New Challenges for an Old Country”. Migration Information Source. Accesat în . 
  123. ^ „Parlement européen – Lëtzebuergesch léieren (FR)”. Europarl.europa.eu. . Accesat în . 
  124. ^ „D'Wort article (German)” (în franceză). www.wort.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  125. ^ „Mémorial A, 1979, No. 29” (PDF) (în franceză). Service central de législation. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  126. ^ „World Factbook – Luxembourg”. Central Intelligence Agency. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  127. ^ „Table: Religious Composition by Country, in Percentages | Pew Research Center's Religion & Public Life Project”. Features.pewforum.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  128. ^ Eurobarometer on Social Values, Science and technology 2005 – page 11
  129. ^ „World/Global Alcohol/Drink Consumption 2009”. Finfacts.ie. Accesat în . 
  130. ^ „Consommation annuelle moyenne d'alcool par habitant, Catholic Ministry of Health” (PDF). sante.gouv.fr. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  131. ^ „Culture”. Ministère des Affaires Etrangères, Luxembourg. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  132. ^ „Luxembourg and Greater Region, European Capital of Culture 2007” (PDF). iunie 2008. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  133. ^ „Environmental Report for Expo 2010 Shanghai China” (PDF). iunie 2009. p. 85. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  134. ^ „Luxembourg pavilion at the World Expo 2010 Shanghai” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  135. ^ „Luxembourg pavilion displays green heart of Europe” (PDF). Shanghai Daily. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  136. ^ „Luxembourg”. Council of Europe. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  137. ^ „Luxemburger Wort”. Wort.lu. Accesat în . 
  138. ^ „TNS ILRES – Home”. Tns-ilres.com. Accesat în . 
  139. ^ „Luxembourg, a film country”. Eu2005.lu. . Accesat în . 
  140. ^ „Film Fund Luxembourg”. En.filmfund.lu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  141. ^ „Luxembourgish Film Production Companies”. Cna.public.lu. Accesat în .