Marcionism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Marcionismul este teologia iniţiată de către Marcion din Sinope (cca 80-155), originar din Asia Mică, stabilit la Roma către anul 140 d.C., unde, sub influenta gnosticismului lui Cerdon, dezvoltă propriul lui sistem, pe baza unor texte din „Epistola catre Galateni”, despre Dumnezeul celor două Testamente şi despre canonul biblic. După Marcion, există doi Dumnezei: un „Dumnezeu inferior”, imperfect, al Vechiului Testament, care a creat lumea, a dat Legea Mozaică şi a inspirat profeţii, care se mânie şi se răzbună ( conform „legii talionului”) şi un „Dumnezeu superior” al Noului Testament, perfect, Tatăl lui Isus Cristos, un Dumnezeu al iubirii, milei si iertării. Între cei doi Dumnezei, cel creator si cel răscumpărător, nu ar exista legătură. Nici între mozaicism si creştinism. Materia este rea, de aceea Marcion recomanda ascetismul riguros. Pentru a susţine ideile sale, el stabili propriul sau canon: Evanghelia după Luca, epistolele pauline, din care elimină ideile iudaice şi mai ales exclude epistolele pentru Timotei şi Tit.
De la inceput biserica a condamnat ideile lui Marcion (excomunicat in anul 144 d.C.).
[modifică] Legături externe
Acest articol legat de creştinism este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!
