Manto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Manto
Căsătorit cuAlcmaeon[*][[Alcmaeon (mythical son of Amphiaraus)|​]]
Rhacius[*][[Rhacius (cretan son of Lebes who settled in Caria)|​]]  Modificați la Wikidata
UrmașiMopsus[*][[Mopsus (Greek mythological seer. son of Manto,)|​]]
Amphilochus[*][[Amphilochus (mythical son of Alcmaeon)|​]]
Tisiphone[*][[Tisiphone (daughter of Alcmaeon in Greek mythology)|​]]
Ocnus  Modificați la Wikidata
TatăTiresias  Modificați la Wikidata
BunicEvereus[*][[Evereus (mythical father of Teiresias)|​]][1]  Modificați la Wikidata
BunicăChariclo[*][[Chariclo (Tiresias’ mother)|​]][1]  Modificați la Wikidata
FrațiDaphne[*][[Daphne (daughter of Tiresias in Greek mythology)|​]]  Modificați la Wikidata
Manto praticând magia. Miniatură dintr-un manuscris medieval al De mulieribus claris, la Bibliothèque nationale de France (Biblioteca Națională a Franței).

În mitologia greacă, Manto este fiica celebrului ghicitor din Teba Tiresias pe care Ulise l-a consultat în lumea de dincolo. Când Teba a capitulat în fața epigonilor, ea a fost dusă la Delphi la oracolul lui Apollo. Sigur că moștenise daruri excepționale de la tatăl său, zeul i-a încredințat unul din propriile sale oracole, la Claros, în Asia Mică. L-a conceput pe Mopsos din legătura sa cu zeul.

Din legătura sa cu zeul Tiberinus, Manto l-a conceput pe Ocnus, cel care este considerat ca fiind fondatorul Mantovei, în Italia. Potrivit lui Vergilius, Manto i-ar fi dat numele său Mantovei:

În română : „Ocnus dincolo zorește-nglodirea din țara străbună,
Tânăr din Manto vrăjita născut și din râul toscanic,
Carele, Mantua, ziduri ți-a dat și numene-al mamei: [...]”
Vergilius, Eneida [2]

În latină : „Ille etiam patriis agmen ciet Ocnus ab oris,
fatidicae Mantus et Tusci filius amnis,
qui muros matrisque dedit tibi, Mantua, nomen [...]”
Aeneis/Liber X [3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b RSKD / Tiresias[*][[RSKD / Tiresias (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Vergiliu, Eneida, Traducere de George Coșbuc, (1980), Cartea a X-a, 197-199. p.344.
  3. ^ Aeneis/Liber X (198-200).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Vergilius, Aeneis, Liber X, 198-200.
  • Vergilius, Eneida, Ediție critică, Traducere de George Coșbuc, Ediție îngrijită, note și prefață de Stella Petecel, București, 1980, Editura Univers

Legături externe[modificare | modificare sursă]