Mamut lânos
| Mamut lânos Fosilă: Pleistocen - Holocen 0.15–0.004 mln. ani în urmă | |
|---|---|
| |
| Cel mai mare exemplar european, un mascul expus la muzeul Südostbayerisches Naturkunde- und Mammut-Museum Siegsdorf | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Mammalia |
| Ordin: | Proboscidea |
| Familie: | Elephantidae |
| Gen: | ✝️ Mammuthus |
| Specie: | ✝️ M.Primigenius |
| Nume binomial | |
| Mammuthus primigenius (Blumenbach, 1799) | |
| |
| Distribuția populației de „M. primigenius” din Pleistocenul târziu, potrivit descoperirilor arheologice. | |
| Sinonime | |
| |
Modifică text  |
|
Mamutul lânos (Mammuthus primigenius) a fost o specie de mamut. A fost de asemenea una dintre ultimele specii dintr-o linie evolutivă, care a început cu Mammuthus subplanifrons în Pliocenul timpuriu. M. primigenius a deviat de la mai marele mamut de stepă (M. trogontherii), în urmă cu aproximativ 200.000 de ani, în Asia de Est. Cea mai apropiată „rudă” existentă a acestuia este elefantul asiatic.
Aspectul și comportamentul acestei specii sunt foarte bine studiate, atunci când merge vorba despre un animal preistoric, datorită multiplelor descoperiri de carcase congelate în Siberia și Alaska, precum și a scheletelor, dinților, conținutului stomacurilor, bălegarului și ipostazei de viață pe picturile rupestre preistorice. Resturi de mamut au fost de mult timp cunoscute în Asia, înainte de „descoperirea” acestora europeni în secolul al XVII-lea. Asiaticii considerau că osemintele ar fi aparținut unor creaturi legendare.
Mamutul lânos a fost aproximativ de aceeași mărime ca și elefanții africani moderni. Masculii atingeau la umăr o înălțime de 2,7 și 3,4 m și cântăreau până la 6 tone (6,6 tone maxim). Femelele de dimensiuni medii măsurau 2.6 – 2.9 metri în înălțime și cântăreau până la 4 tone (4,4 tone maxim). Un vițel nou-născut cântărea aproximativ 90 de kg. Mamutul lânos a fost bine adaptat la mediul rece în timpul ultimei ere glaciare. Acesta era acoperit cu o blană densă, cu o acoperire exterioară dură din fire de păr lungi și un subpăr scurt. Culoarea blănii a variat între întunecată și până la una gălbui-deschisă. Urechile și coada erau scurte pentru a minimiza degerăturile și pierderea căldurii. Mamutul a avut o pereche colți lungi și patru molari, care erau înlocuiți de șase ori pe durata vieții unui individ. Comportamentul său a fost similar cu cel al actualilor elefanți, folosind colții la manipularea obiectelor, luptei și hrănirii. Dieta mamutului lânos a fost constituită în principal din ierburi și rogoz. M. primigenius putea ajunge, probabil, la o vârstă maximă de 60 de ani.
Mamutul lânos a coexistat cu oamenii timpurii, care s-au folosit de oasele și colții săi pentru a-și face instrumente și construi locuințe, printre altele a fost și vânat pentru hrană[1]. A dispărut din arealul continental la sfârșitul Pleistocenului, acum 10.000 de ani, cel mai probabil din cauza schimbărilor climatice și contracției ulterioare a habitatului, vânatului, sau a unei combinații a celor două cauze. Populații izolate au supraviețuit pe insula Saint Paul până acum 6.400 de ani[2] și insula Vranghel până aprox. 4.000 de ani în urmă[3]. După dispariția lor, oamenii au continuat să folosească fildeșul său ca materie primă, o tradiție care continuă și astăzi.
Oamenii de stiinta din ziua de azi incearca sa stranga destule tesuturi pentru a putea clona[4] aceasta specie disparuta .
Evoluție[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Donald K. Grayson, David J. Meltzer. 2002. Clovis Hunting and Large Mammal Extinction: A Critical Review of the Evidence. Journal of World Prehistory. December 2002, Volume 16, Issue 4, pp 313–359. http://link.springer.com/article/10.1023/A:1022912030020
- ^ Yesner, D. R.; Veltre, D. W.; Crossen, K. J.; Graham, R. W. „5,700-year-old Mammoth Remains from Qagnax Cave, Pribilof Islands, Alaska”. Second World of Elephants Congress, (Hot Springs: Mammoth Site, 2005): 200–203.
- ^ Vartanyan, S. L.; et al. (). „Radiocarbon Dating Evidence for Mammoths on Wrangel Island, Arctic Ocean, until 2000 BC”. Radiocarbon. 37 (1): 1–6. ISSN 0033-8222.
- ^ „Clonare”, Wikipedia, , accesat în
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Lister, A.; Bahn, P. (2007). Mammoths - Giants of the Ice Age (3 ed.). London: Frances Lincoln. ISBN 978-0-520-26160-0.