MINI (BMW)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
MINI
MINI Cooper S decapotabilă din 2005
Producător BMW
Producție 2001 - prezent
Asamblat în Cowley, Oxford, Anglia, UK
Swindon, Anglia, UK.
Predecesor Mini
Rover 200
Austin Metro
Clasa Mașină de oraș sportivă
Caroserie Hatchback cu 3 uși
Decapotabilă cu 2 uși
Estate cu 5 uși
Designer Frank Stephenson

MINI este numele filialei BMW din Cowley, Anglia, precum și a automobilului produs de această filială din aprilie 2001.

Mașina, proiectată de Frank Stephenson,[1] este vândută ca o reinterpretare "retro" a automobilului original Mini, care a fost produs de către British Motor Corporation și succesorii acesteia între 1959 și 2000. Numele se scrie cu majuscule pentru a îl deosebi de predecesorul său.[2] La lansarea oficială, mașina a fost prezentată ca fiind "NOUL MINI", dar este mai întâlnită denumirea "BMW Mini". La început dezvoltat de către grupul Rover, și vândută sub marca Rover , fabricată fiind la uzina Longbridge, proiectul MINI a fost reținut de către BMW când s-a debarasat de către Rover în 2000[3]. MINI este asamblată în Cowley, Oxford, Regatul Unit, în ceea ce înainte a fost Pressed Steel Company,[4] cunoscută sub denumirea de Fabrica Oxford.

Modelele fabricate între anii 2001 și 2006 includ patru variante hatchback: varianta de bază "MINI One", varianta cu motor diesel "MINI One/D", sportiva "MINI Cooper" și varianta cu motor supra-alimentat "MINI Cooper S". În anul 2005 a fost adăugată opțiunea decapotabilă. În noiembrie 2006 o versiune îmbunătățită a lui MINI a fost lansată, cunoscută neoficial sub denumirea "Mk II MINI".[5]. Mk II este disponibilă numai în varianta cu acoperiș metalic în anul 2007.

MINI a fost proiectat să înlocuiască modelul Rover 100 și mai spațiosul Rover 200, ambele fiind nepotrivite pentru piața modernă a automobilelor. MINI era menită să înlocuiască modelele ieftine de Rover 200, și modelele mai scumpe de Rover 100, iar Rover 35 să înlocuiască modelele mai scumpe de Rover 200 și cele ieftine de Rover 400. După renunțarea la MG Rover, MINI a fost comercializată mai degrabă ca o mașină mică și elegantă de oraș, decât ca înlocuitorul pentru 100 și 200.

Modele[modificare | modificare sursă]

2001 - 2006 - Mk I MINI[modificare | modificare sursă]

Mk I MINI Cooper convertible

În Grecia și Portugalia, MINI One este propulsată de o versiune de 1.4 litri ale motorului Tritec, dar toate celelalte versiuni propulsate pe benzină ale MINI folosesc versiunea de 1.6 liti.[6][7] Din 2004, opțiunea de acoperiș decapotabil a fost lansată pentru întreaga gamă.[8]

Există numeroase moduri de stilizare și de individualizare între modele, una dintre cele mai evidente fiind aceea că Cooper S are o fantă distinctivă pe capotă. Cooper S are de asemenea și două țevi de eșapament care ies în spate, în centrul vehiculului. Versiunea (non-S) Cooper are mai multe părți cromate decât MINI One, având o singură țeavă de eșapament. Versiunea MINI One/D nu are o țeavă de eșapament vizibilă.[8]

Pe anumite piețe, precum cea din Australia și Statele Unite, numai MINI Cooper și Cooper S sunt comercializate din cauza că motorul lui MINI One este considerat că nu furnizează suficientă putere pentru a porni aerul condiționat — o componentă necesară în aceste climate. Totuși, singura diferență între motoarele de pe modelele 'One' și 'Cooper' este economia de carburant, realizată prin intermediul modificării software-ului care rulează pe unitatea de comandă a motorului, care pentru MINI One este setat să optimizeze consumul de carburant, iar pentru Cooper să facă un compromis între putere și economia de carburant. Aproape 50% dintre toate MINI-urile vândute în Australia și aproximativ 70% dintre cele vândute în Statele Unite sunt modelul de top (cel mai scump) de Cooper S.

Numele de Cooper și Cooper S sunt ecouri ale versiunilor sportive utilizate pentru Mini clasic, care provin la rândul lor din implicarea lui John Cooper și Cooper Car Company. Moștenirea Cooper este accentuată și prin sublinierea modelului de personalizare John Cooper Works (JCW) disponibil pentru MINI. John Cooper a creat și o versiune de curse intitulat MINI one s works. Această mașină are componente suplimentare care să o ajute la îmbunătățirea perfomanțelor precum eșapament de curse și filtru de aer, precum și o suspensie avansată. Mașina are și roți de 17-inch de curse, unicat.[9]

2003 MINI Cooper S şi Mk III classic Mini.
Un MINI Cooper S 2006 Checkmate.

Versiunea "Mk I" MINI One, Cooper și Cooper S folosesc un motor Tritec fabricat în Brazilia, iar MINI One D folosește un motor diesel fabricat de Toyota. În august 2006, BMW a anunțat că în viitor motoarele vor fi fabricare în UK, ceea ce va duce din noul la o mașină de origine britanică în majoritate, asamblare finală făcându-se la Cowley iar presarea componentelor fiind făcute la filiala BMW din apropiere, la Swindon.

În timp ce MINI modernă nu folosește nimic din soluțiile tehnice folosite pe originalul Mini, reușește totuși să captureze foarte mult din spiritul mașinii clasice. Ca și originalul, utilizează un motor transversal cu patru cilindrii, și tracțiune pe față. Toate cele patru roți sunt dispuse pe colțurile caroseriei, care este alcătuită din două incinte. Stilizarea mașinii, asemenea lui Volkswagen New Beetle, este un design retro care se aseamănă în mod intenționat cu original Mini, cu culori contrastante ale acoperișului, cu linii opționale pe capotă, faruri de raliuri opționale, și cadru negru în jurul arcelor roților.[1]

MINI One și MINI Cooper sunt disponibile cu o transmisie continuă variabilă, sau cu o cutie de viteze manuală convențională Getrag cu cinci viteze. Cooper S are o cutie manuală Getrag cu șase viteze (începând cu modelele din anul 2005) sau o cutie automată.

Ca sandard, MINI are 'drive by wire' adminsie electronică, distribuție electronică a frânării, controlul electronic al frânei la viraje și electronic stability control (standard sau opțional, în funcție de model și regiune) pentru a îmbunătății controlul și menevrabilitate în condiții neprielnice.[10]

Adăugarea unui supra-alimentator pentru modelul Cooper S a dus la nevoia de muta bateria în spatele vehiculului, ceea ce a dus la eliminarea spațiului pentru roata de rezervă. Din această cauză modelul vine cu opțiunea standard de folosire a roților sparte.

După 2007 - Mk II MINI[modificare | modificare sursă]

Din noiembrie 2006, versiunile hatchback MINI au fost înlocuite de un nou MINI, alcătuit din modelele MINI Cooper și MINI Cooper S, propulsate de un nou motor de 1.6 litri, dezvoltat în colaborare de către BMW și PSA Peugeot-Citroën. "Vechiul" MINI decapotabil continuă să fie comercializat împreună cu noua gamă de hatchback. Decapotabile Mk II vor fi comercializate începând din anul 2008. MINI One are un motor de 1.4 litri derivat din același motor care se află pe MINI Cooper și Peugeot 207.

Versiunea mai nouă de "Mk II" MINI (sau R56) folosește noul motor BMW-PSA 1.4/1.6, numit Prince, cu 4 cilindri. Versiunea cu aspirație naturală (non-turbo) ale acestui motor utilizează un sistem numit VALVETRONIC pentru a controla valvele pentru un raport optim de performanță și/sau eficiență. Acest MINI folosește o arhitectura a trenului de rulare bazat pe cea de pe Peugeot 207 și cea de-a doua generație de Citroën C3.

R56 Cooper S are injecție directă și Twin Scroll, supra-alimentator cu geometrie variabilă (VGT sau VNT) cu funcție de Overboost pentru un cuplu sporit. Acest motor produce 128 kW (175 Cai putere) și un cuplu de 240 N·m. Funcția de Overboost mărește cuplul pe moment la 260 N·m.

Noul model Cooper D este disponibil din aprilie 2007, cu un motor de 1.6 litri, 16-valve, turbodiesel cu 80 kW (110 Cai putere) și un cuplu de 240 N·m. Și acest model are funcția de e Overboost care mărește cuplul pentru o perioadă de timp până la 260 N·m.

Inovațiile tehnice includ și servo-direcție electrică prin care se evită luarea din puterea motorolui, brațe de transmisie de lungimi egale pentru a elimina diferențele de cuplu, și suspensii sofisiticate cu multiple legătruri, întâlnite de obicei numai pe automobilele cu tracțiune pe spate.

Cu introducerea lui R56 MINI, transmisiuna de tip CVT a fost retrasă, fiind înlcuită de un sistem de transmisiune automată hidarulică, similară cu cea de pe fostul Cooper S. Această cutie de viteze este disponibilă pe întreaga gamă de MINI R56, și va aparea în sfârșit pe Cooper D din 2008. În plus, sevo-direcție cu paddle-shift este disponibilă de asemenea.

Decapotabile[modificare | modificare sursă]

Un MINI Cooper S 2005 Decapotabil (Portocaliu/Negru) şi un MINI Cooper S 2003 (British Racing Green/Alb)
Mini Cooper S decapotabil, cu acoperişul ridicat

La salonul 'Salon International de l'Auto' (Geneva Motor Show) din 2004, MINI a prezentat versiunea cabriolet (decapotabilă) care a fost pusă în vânzare în anul 2005, pentru versiunile One, Cooper și Cooper S. Acoperișul este în totalitate automat - un lucru neobișnuit la o asemene mașină mică - și poate fi deschis parțial pentru a se folosi ca parasolar în timp ce mașina rulează cu viteză. Modelul decapotabil întrevedea MINI cu acoperiș solid prins doar în spate - înlocuind designul reminiscent de la Mini clasic și care incorporează mânerele externe proeminente. Decapotabila aduce și două mici ferestre electrice pentru pasagerii din spate, care sunt retractate automat când acoperișul este deschis. Acoperișul este făcut dintr-un material textil cu mai multe straturi de izolație; fereastra din spate este din sticlă și are dezaburire, dar nu are ștergător.

Ca glumă, cumpărătorilor de MINI decapotabile le-a fost cerut să semneze un 'contract' prin care promit să conducă mașina cu acoperișul deschis cel puțin 90% din timp. MINI a făcut și o linie fierbinte (în Statele Unite: 1-888-DO NOT CLOSE) unde oricine poate să sune pentru a raporta pe proprietarii de decapotabile care merg cu acoperișul închis. Sistemul automat îți prezintă cum poți să joci o festă celui care încalcă contractul.

La North American International Auto Show din 2007, MINI a prezentat o ediție limitată de Mini Cooper S Sidewalk decapotabilă. Caracteristicile tehnice sunt o viteză maximă de 215k, un timp de accelerație de la 0–100 km/h de numai 7.9 secunde, și un cuplu de 220 N·m.

Works GP MINI[modificare | modificare sursă]

Ultima versiune cu motor Tritec este MINI Cooper S cu John Cooper Works GP Kit, o versiune ușoară, pregătită pentru curse. Finisată manual de către Bertone în Italia, a fost produsă într-o serie limitată de 2000 de autoturisme, dintre care 444 destinate pieței din Marea Britanie (deși până la urmă au fost vândute 459 de unități). Versiunea GP are numai scaunele din față, mai puține izolații fonice, aer condiționat opțional și alte îmbunătățiri menite să reducă greutatea mașinii, cu o economie de aproximativ 40 kg față de un Cooper S. În plus, mașina are un sistem avansat de frânare și suspensii, precum și 218 cai putere proveniți de la pachetul de modificare a motorului John Cooper Works. În locul scaunelor din spate există mai mult loc pentru pasagerii din față, și spații de depozitare sub acoperiș. Sunt mai multe puncte de unice de individualizare a acestui model precum oglinzi roșii, spoiler de fibră de carbon, jante din aliaj ușor cu patru spițe, o emblemă unică. Disponibilă numai într-o singură schemă cromatică, Thunder Blue cu acoperiș Pure Silver, fiecare mașină este individualizată printr-un număr și au o plăcuță pe bord și acoperiș. Ultima dintre MINI-urile supra-alimentate este un model limitat original, și este de așteptat ca MINI Cooper S cu John Cooper Works GP Kit să devină o piesă de colecție.

Poveste de succes[modificare | modificare sursă]

Proprietarii de MINI au fost invitaţi să vină cu maşinile lor la premiera mondială a The Italian Job

Mașina a fost prezentată în multe filme, cel mai notabil fiind re-ecranizarea din anul 2003 a filmului The Italian Job.

Ca și în cazul lui Mini clasic, noul MINI are un club de entuziaști foarte numeros, datorită unui puternic suport post-vânzare pentru componente destinate sporirii performanțelor sau îmbunătățirii aspectului exterior. O astfel de comunitate duce la sporirea valorii acestei mărci, și confirmă validitate strategiei BMW de a relansa această marcă. MINI Cooper/Cooper S a câștigat titlul de mașina anului din America de Nord în anul 2003.[11]

Criticism[modificare | modificare sursă]

Dr. Alex Moulton, proiectantul sistemului de suspensie de la Mini clasic, a declarat într-un interviu pentru revista MiniWorld, "Este imensă - Mini-ul original este cea mai compactă mașină din toate timpurile - acesta este un exemplu despre cum nu trebuie făcut. Are un exterior foarte mare și are aceeași greutate ca un Austin Maxi. Protecția la impact a fost dusă mult prea departe. Vreau să zic, ce vreți, o mașină blindată? Este ceva irelevant și nu are treaba cu povestea Mini."[12]

Anumiți admiratori ai lui Mini clasic sunt foarte critici când vine vorba de noul MINI (unii îl numesc BINI, ca prescurtare de la BMW MINI), menționând ca este mult mai lungă și mult mai lată, cu o greutate aproape dublă față de mașina clasică - și totuși are mai puțin loc pentru picioarele pasagerilor din spate și mai puțin loc pentru bagaje. Fără îndoială că acest lucru se datorează cerințelor actuale de siguranță la impact și de dorința de a incorpora aerul condiționat, motorul supra-alimentat cu control asupra nivelului emisiilor, și de un confort sporit al pasagerilor din față. Această părere nu este împărtășită de toți entuziaștii Mini-ului clasic, unii dintre ei văd în noul MINI o evoluție a conceptului original, mulți dintre ei având în proprietate ambele mașini. [necesită citare]

Anumiți posesori ai MINI-ului decapotabil deplâng vizibilitatea scăzută în spate, pe care o oferă modelul decapotabil. Cu acoperișul închis, vizibilitatea este afectată de tendința de a colecta mizerie în spate pe care o au toate mașinile cu un spate vertical, combinată cu lipsa unui ștergător pe geamul din spate. Chiar și cu acoperișul deschis, bările anti-roliu din spatele locurilor din spate și pliul acoperișului coborât obturează vizibilitatea. În încercarea de a tempera aceste critici, MINI-ul decapotabil vine standard cu senzori de proximitate (acești senzori sunt opționali pentru versiunile cu acoperiș).

MkII MINI[modificare | modificare sursă]

Format:Infobox Automobile generation MINI a prezentat nou versiune a mașinii pentru anul 2007, bazată pe o platformă nouă, cu schimbări de aspect și funcționalitate. Arhitectura este folosită în comun cu PSA Peugeot Citroën, iar scopul este acela de a fi mai flexibil. Proiectarea tehnică a fost făcută în Marea Britanie de către MINI/BMW Group UK Engineering.

Așa numita 'Mk II MINI' (cu referiri la denumirea Mini-ului clasic) a fost prezentată în noiembrie 2006 în versiunile Cooper și Cooper S, iar gama s-a completat spre finalul lui 2007 prin adăugarea lui Mk II MINI One. Este disponibilă și în versiunea de motorizare diesel pentru modelul Cooper din încă din aprilie 2007, sub titulatura Cooper D. MINI decapotabilă încă mai folosește platforma Mk I din 2006.

Deși Mk II are un aspect cu care suntem obișnuiți, fiecare cadran a noii mașini a fost schimbat față de modelul anterior. Noile cerințe de securitate au dus la creșterea lungimii cu 60 mm, ridicarea anteriorului mașinii și înglobarea luminilor de semnalizare în proiectoare. Proiectoarele sunt acum fixe pe partea din față a mașinii, astfel încât acum nu se mai ridică odată cu ridicarea capotei. Mașina are o grilă restilizată și stopuri mai mari pe spate. Cooper S are încă scobitura în capotă, deși odată cu schimbarea locului unde este plasat intercooler-ul ea nu are decât un aspect estetic. În plus, Cooper S nu mai are bateria localizată sub planșeul capotei, ci într-un loc mai convențional. Stâlpii C nu mai sunt încastrați în sticlă și au o formă care să ducă la îmbunătățirea aerodinamicii și pentru a reduce tendința de acumulare a mizeriei în partea din spate a mașinii. Mult criticata problemă cu locul pentru pasagerii din spate a fost ameliorată prin decuparea unor adâncituri în scaunele din spate. Un buton de pornire a motorului înlocuiește cheia de contact, iar prin pachetul opțional 'convenience package', mașina se deschide singură în mod automat când cheia este suficient de aproape de mașină.

Modelele Cooper și Cooper S au noi models offer a new rear axle și componente din aluminiu pentru reducerea greutății mașinii, iar versiunea Sport are arcuri și amortizoare mai rigide și bare anti-roliu. O altă deosebire importantă este includerea unui nou sistem de servo-direcție electric mai performant, a cărui finețe se poate modifica prin apăsarea butonului Sport din fața schimbătorului de viteze (la ambele verisuni - auto și manuală), care modifică și răspunsul accelerației. Dacă transmisia este automată apăsarea butonului Sport duce la schimbarea vitezelor numai când accelerometrul ajunge foarte aproape de zona roșie.

La capitolul motorizări, motorul Tritec a fost înlocuit la modelul Cooper cu un motor de 120 de cai putere de 1.6 litri cu numele Prince, fabricat în colaborare cu Peugeot, care are un timp variabil indefinit pentru valve. Testele au dus la un tip de 9.1 secunde pentru a ajunge de la 0 la 100 de km/h, cu o viteză maximă de 201 km/h. Consumul este 4.82 l/100 km. Mai puternicul Cooper S, având 175 de cai putere înlocuiește supra-alimentarea cu turbo-compresia, pentru a avea un consum de combustibil mai mic, și va avea în viitor și injecție directă. Prin urmare, acest motor nu mai are Valvetronic. Acest motor are în continuare funcția de "overboost" care ridica pentru moment cuplul cu 20 N·m, la accelerații puternice. Prin urmare, timpul de la 0 la 100 este de 7.1 secunde, iar viteza maxima este de 225 km/h. Are cam aceleași îmbunătățiri la consumul de carburant ca și Cooper, ajungând al un consum mixt de 5.75 l/100 km. Ambele modele au transmise manuală cu șase trepte sau transmisie automată. Motorul cu turbo-compresie este același ca cel de pe modelul Peugeot 207 GTi/RC.

Din 2008, toate modelele MINI vor fi echipate cu tehnologia BMW Efficient Dynamics. Aceasta include modalitatea de a opri complet motorul când mașina nu se află în mișcare. Când pedala de accelerație este apăsată, motorul este pornit automat electricitatea produsă în timpul frânării. Cooper D model ajunge la un consum de 3.17 l/100 km și are o emisie de 104 g de carbon pe kilometru. Este posibilă și apariția unui model MINI One D, cu un consum și mai mic și emisii de dioxid de carbon și mai scăzute decât Cooper D, care are cam aceleași caracteristici cu Toyota Prius la consumul de carburant și la emisiile de carbon. Efficient Dynamics este standard pe toate modelele MINI, făcând astfel ca MINI să fie primul constructor de mașini care să aibă un vehicul hibrid.

Toate modelele Mk II with au opțional DSC (Dynamic Stability Control) care include asistență la pante, o tehnologie care împiedică mașina să se aplece spre spate pe un drum înclinat, prin menținerea frânei pentru încă două secunde după ce șoferul nu mai apasă pedala, ceea ce îi permite să apese accelerația.

Interiorul lui Mk II se aseamănă cu cel al modelului anterior, dar este complet reproiectat. Are un portbagaj mai mare cu 10 litri. Alte schimbări, atât vizibile cât și mai discrete au dus la scor de 5 stele la testele EURONCAP.

Mk II MINI este produs în triunghiul de producție MINI - fabrica Swindon (componentele de caroserie), fabrica Hams Hall (motor) și fabrica Oxford, unde are loc asamblarea finală.[13]

MINI Clubman[modificare | modificare sursă]

MINI Cooper S Clubman at the Internationale Automobil-Ausstellung 2007

MINI Clubman este un model diferit care poate fi comandat în versiunile Cooper, Cooper D și Cooper S. Are o lungime mai mare cu câțiva centimetri, menită să sporească locul pentru picioare și un portbagaj mai încăpătoar. Are uși duble pentru portbagaj, în loc de ușă care se deschide în sus. Are de asemenea și ușă de tip suicide door pe dreapta pentru pasagerii din spate.

Numele 'Clubman' este o întrerupere a tradiției clasice Mini. Clasica Mini Clubman era un automobil cu partea frontală mai pătrățoasă, și cu partea din spate asemănătoare lui Mini standard. Versiunea break a Mini-urilor clasice erau denumite 'Mini Traveller' și 'Mini Countryman'. Totuși, BMW nu a cumpărat drepturile de utilizare ale acestor nume când au achiziționat drepturile pentru celelalte nume de Mini.

Prototipuri și concepte de noi modele[modificare | modificare sursă]

Conceptul MINI Traveller concept prezentat la Detroit Auto Show în 2006
Vedere din spate a lui MINI Traveller

Rover a prezentat pentru prima dată MINI sub numele ACV30 în 1997[3]. Conceptul arăta foarte diferit de MINI-ul care s-a lansat în producție. Avea faruri rotunde, apărătoare pentru roți de mari dimensiuni și un aspect mult mai rotunjit decât modelul intrat în producție.

Înainte de începerea vânzărilor lui MINI, versiuni prototip au fost prezentate la Paris Auto Show din 2000. Acestea erau aproape identice cu versiunea care aveau să fie comercializate, excepție făcând culorile ('Candy Blue' și 'Flamenco Orange'), care nu au fost folosite pentru mașinile din producție.

BMW a prezentat o soluție propulsată prin hidrogen, în 2000 și 2001, MINI-ul găzduind un astfel de motor la Frankfurt Auto Show din 2001.

Un MINI în totalitate electric este folosit de către Ambasada Britanică din Mexico care are aproximativ 200 de kg de baterii Lithium Ion. Aceste MINI-uri electrice au fost folosite și în anumite scene din filmul The Italian Job, pentru reuși să se respecte regulile impuse de autoritățile de la metrou, pentru evitarea unor eventuale accidente cauzate de monoxidul de carbon. PML Flightlink a dezvoltat un prototip numit "MINI QED", care înlocuia propulsorul convențional cu un motor electric de 160 de cai putere, și care folosea un motor cu combustie pentru a genera curentul electric necesar motorului electric.[14]

Pentru versiunile cu o putere sporită a motorului, partea din față de la MINI are tendința să supravireze, o versiune cu tracțiune integrală ar rezolva această problemă. Getrag a prezentat un MINI cu tracțiune integrală în 2004.

La Frankfurt Motor Show din 2005, MINI a prezentat o versiune retro a clasicului 'Mini Traveller'. Conceptul este bazat pe o un șasiu alungit, cu uși pentru pasagerii din spate, și scaune individuale în spate, înlocuind bancheta de pe MINI standard. La Tokyo Auto Show, același concept a apărut cu câteva mici adăugiri - o porțiune circulară a acoperișului se putea desprinde pentru a forma o masă de picnic cu patru scaune pliante. Geamurile laterale fuseseră înlocuite cu compartimente pentru mâncare, veselă și pahare. La Detroit, o altă versiune a fost prezentată, în care nu s-a mai prezentat masa cu scaunele pliante, ci un interior complet restilizat.

Mai multe modele MINI, precum o versiune cu patru uși, un roadster cu 2 uși, și o versiune pentru dune de nisip, au apărut pe internet în diferite momente, fiind generate cu ajutorul graficii computerizate.

Țeava de eșapament în formă de cutie de bere[modificare | modificare sursă]

Echipa care se ocupa de proiectarea MINI-ului în anul 2001 terminase modelul din lut. Designer-ul principal Frank Stephenson și-a dat seama ca modelul nu avea țeavă de eșapament. Soluția rapidă a fost să pună o cutie de bere de pe care fusese desprinsă vopseaua, pentru a putea prezenta modelul comitetului de directori. Forma i-a încântat pe membrii comitetului, care i-au cerut să păstreze forma , ceea ce a dus la păstrarea formei și pentru modelul din producția de serie.[1]

Denumirile interne[modificare | modificare sursă]

Toate modelele MINI au numere din seria R. Acest lucru se datorează tradiției din cadrul Rover Group. Următoarele denumiri sunt cunoscute:[15]

  • R50: "Mk I" MINI One și Cooper (original numit R59 cu Rover Group)
  • R52: "Mk I" MINI Decapotabilă
  • R53: "Mk I" MINI Cooper S
  • R55: MINI Clubman[16]
  • R56: "Mk II" MINI One, Cooper, S și D
  • R57: "Mk II" MINI Decapotabilă
  • R58: Un posibil model MINI cu tracțiune integrală

Faimă[modificare | modificare sursă]

MINI a avut un succes comercial imediat în Marea Britanie și celelalte piețe după lansarea din anul 2001. S-a vândut în mai multe exemplare decât vechiul Mini în ultimii săi ani de producție, dar nu s-a bucurat niciodată de vânzările de care s-a bucurat Mini-ul în anii 1960 și 1970. S-a vântut totuși în mai mult de 40 000 de mii de exemplare anual în UK, și nu a fost departe de Top 10 în niciun an.

MINI One este populară printre cumpărătorii care își doresc o mașină performantă și cu stil, dar care este în același timp economică, în timp ce versiunile Cooper și Cooper S sunt alternative pentru mașini de oraș cu veleități sportive.

Racing[modificare | modificare sursă]

The MINI is currently in use in the KONI Challenge Series.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de MINI (BMW)

Referențe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Paterick C. Paternie. MINI. ISBN 0-7603-1157-9 
  2. ^ BMW Operations and Production: Can you tell me more about the MINI?”. BMW. http://www.bmweducation.co.uk/coFacts/view.asp?docID=17&topicID=3. Accesat la 1 mai 2006. 
  3. ^ a b Anglo-German Success”. The Unofficial Austin-Rover Web Resource. http://www.austin-rover.co.uk/r50storyf.htm. Accesat la 29 ianuarie 2007. 
  4. ^ Gillia Bardsley, Stephen King (2006). Making Cars at Cowley. Tempus Publishing. ISBN 0-7524-3902-2 
  5. ^ „Introducing the 2007 MINI Cooper S”. MC2 Magazine (Barry Brazier) (5). 1 noiembrie 2006. 
  6. ^ Mini Owners Workshop Manual July 2001 to 2005 (Y to 05 reg) Petrol. ISBN 1-84425-273-6 
  7. ^ MINI Cooper Service Manual: MINI Cooper, MINI Cooper S, 2002, 2003, 2004. ISBN 0-8376-1068-0 
  8. ^ a b Gateway to Official MINI websites worldwide
  9. ^ Gary Anderson; Don Racine. Motoring: Getting the Maximum from Your New MINI. ISBN 0-9765780-0-X 
  10. ^ Tim Mundy. You & Your New Mini: Buying, Enjoying, Maintaining, Modifying. ISBN 1-84425-028-8 
  11. ^ Graham Robson. New Mini. ISBN 1-85960-874-4 
  12. ^ Alex Moulton”. MiniWorld. http://www.mgfcar.de/hydragas/moulton.htm. Accesat la 24 aprilie 2006. 
  13. ^ "MINI Production Triangle and Oxford Plant Tour", Paultan.org, October 16 2006
  14. ^ http://www.pmlflightlink.com/archive/news_mini.html
  15. ^ MINI Product Numbering System Explained”. MotoringFile. http://motoringfile.com/2006/10/03/mini-product-numbering-system-explained/. Accesat la 29 ianuarie 2007. 
  16. ^ MINI Clubman Photos”. PaulTan. http://paultan.org/archives/2007/07/28/first-clear-shots-of-5-door-mini-clubman/. Accesat la 29 iulie 2007. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]