M

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Litera Mm scrisă cu fontul „School Script Dashed”.
Majuscula M
Minuscula m

M este a treisprezecea literă din alfabetul latin și a șaisprezecea din alfabetul limbii române. În limba română M notează o consoană nazală bilabială. M reprezintă, în sistemul cifrelor romane, numărul 1.000.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Litera M este derivată din fenicianul Mem, prin intermediul Mu din greacă (Μ, μ). Litera semitică Mem inițial, probabil, reprezenta apa. Unii semiți au trăit în Egiptul antic în cca. 2000 î.Hr. și unii cercetători consideră că atunci au împrumutat hieroglifa pentru "apă", care a fost folosită prima oară ca o consoană nazală alveolară (/n/), deoarece cuvântul egiptean pentru apă era n-t. Același simbol a devenit folosit pentru /m/ în alfabetul semit, deoarece cuvântul pentru apă începea cu acel sunet.

Hieroglifa egipteană
pentru N
Caracterul proto-sinaitic
din care derivă mem-ul fenician
Mem-ul
fenician
M-ul etrusc Litera grecească
miu
M-ul latin
n

Alte Utilizări[modificare | modificare sursă]

În fizică[modificare | modificare sursă]

În chimie[modificare | modificare sursă]

Alte reprezentări[modificare sursă]

Wikţionar
Wikţionar
Caută „M” în Wikționar, dicționarul liber.