Mănăstirea Neamţ
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Mănăstirea Neamţ | |
 Biserica Mănăstirii Neamţ |
|
| Profilul mănăstirii | |
|---|---|
| Confesiune: | ortodoxă |
| Hram: | Înălţarea Domnului, (la 40 de zile după Paşti) |
| Ctitor: | Petru I Muşat |
| Tip: | călugări |
| Datele mănăstirii | |
| Datare: | secolul XIV |
| Ţara: | România |
| Localizare: | Vânători-Neamţ, judeţul Neamţ |
| Website: | http://neamt.mmb.ro |
Mănăstirea Neamţ este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamţ, satul Mănăstirea Neamţ, judeţul Neamţ. Este cel mai mare şi mai vechi aşezământ monahal din Moldova.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activităţii monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Muşat (1375-1391), care a construit prima biserică din piatră, astăzi dispărută, însă, pe amplasamentul mănăstirii, existase o bisericuţă mai veche din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ştefan cel Mare la sfârşitul secolului al XV-lea şi are hramul Înălţarea Domnului.
În vara anului 1933, intra ca vieţuitor al Mânăstirii, Ilie, fiul lui Maxim şi al Ecaterinei Iacob. Acesta va deveni mai târziu Sfânul Ioan Iacob Românul de la Hozeva.
În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniţă cu 11 clopote, Seminarul Teologic "Veniamin Costache", precum şi un muzeu cu o colecţie de artă bisericească şi sala tiparului. Specific este Aghiazmatarul circular din faţa mânăstirii, unde se face sfinţirea apei la hram. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.
Aşezământul are cea mai mare şi mai veche bibliotecă mânăstirească (18000 volume) şi a avut o contribuţie deosebită la dezvoltarea culturii şi artei româneşti medievale. În camera mormintelor este îngropat Ştefan Voievod (unchiul lui Ştefan cel Mare), iar în pronaos se află moaştele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.
[modifică] Arhitectura
Biserica ctitorită de Ştefan cel Mare este principalul monument istoric şi de arhitectură moldovenească din incinta mânăstirii, de o eleganţă şi frumuseţe deosebite. Dimensiunile si monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcţie a unor elemente noi: pridvorul, situat în faţa intrării şi sala mormintelor, sau gropniţa, amplasata între pronaos şi naos.
Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice. Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are doua abside laterale, semicirculare în interior şi pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari. Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susţin zidurile până la nivelul bolţilor. Faţadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smalţuită, cărămizi şi discuri diferit colorate, în verde, în galben, în brun) cu cele gotice (contraforturile şi ancadramente de uşi şi ferestre). Discurile smălţuite şi nişele împodobesc şi turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre. Pictura din absida principală, naos şi sala mormintelor aparţin ultimilor ani de domnie ai lui Ştefan cel Mare, iar cea din pridvor şi pronaos este din timpul lui Petru Rareş.
Mânăstirea a suferit multe devastări şi incendii distrugătoare, urmate de refaceri care au distrus treptat zugrăveala iniţială.
A doua biserică inclusă în complexul mănăstiresc este biserica Sfântul Gheorghe, încorporată în zidul de incintă.
[modifică] Fotogalerie
 Turnul clopotniţă de la intrare |
 Turnul clopotniţă, vedere din curtea interioară |
 Biserica ctitorită de Ştefan cel Mare |
 Curtea interioară a mănăstirii |
 Picturi murale în tunelul de intrare |
 Toaca mănăstirii |
[modifică] Bibliografie
- Constantin Prisnea - Mănăstirea Neamţ (ediţia a II-a), Editura Meridiane, Bucureşti, 1969
- Ramona Aanei: ÎPS Daniel, la hramul Mănăstirii Neamţ, Monitorul de Neamţ, nr. din 15 mai 2007
[modifică] Legături externe
Acest articol despre o mănăstire din România este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui !
