Mănăstirea Dervent

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mănăstirea Dervent
Biserica Manastirii Dervent, CT.jpg
Informații generale
Confesiune ortodoxă
Hram Cuvioasa Paraschiva, 14 octombrie;
Izvorul Tămădurii
Ctitor monahul Elefterie Mihail
Tip călugări
Datare 1936
Site web http://www.dervent.ro
Localizare
Țara România
Localizare Galița, județul Constanța
Coordonate Coordonate: 44°6′30.28″N 27°28′50.59″E / 44.1084111°N 27.4807194°E / 44.1084111; 27.480719444°6′30.28″N 27°28′50.59″E / 44.1084111°N 27.4807194°E / 44.1084111; 27.4807194

Mănăstirea Dervent este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Galița, județul Constanța.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În timpul lui Dioclețian (285-305), în Dobrogea (Scythia Minor) au fost martirizați mai mulți creștini: Evagrius, Benignus, Cristus, Sive, Cresto, Arestus, Sinidia, Rufus, Patricius, Zosim, toți acești sfinți fiind consemnați în Acta Sanctorum, fără a se menționa însă locul martiriului lor. Nu departe de Dervent, în cetatea Durostorum (azi în apropiere de orașul bulgar Silistra), au primit mucenicia: Maximus, Quintilianus, Dadas, Iulius, Secondo, Dasius. În această perioadă, pe locul unde acum se află biserica mănăstirii, au fost martirizați patru creștini ale căror nume nu ne sunt cunoscute, păstrându-se însă patru cruci de piatră, ce s-au dovedit a fi tămăduitoare de neputințe trupești și sufletești – anumiți cercetători și istorici considerând că ar putea fi vorba de unii dintre martirii amintiți mai sus.

Tradiția fixează la Dervent o biserică de mănăstire (secolul al XI-lea), distrusă de pecenegi (1036) odată cu cetățile Capidava și Dervent. După Războiul de Independență (1877-1878), crucile – respectate chiar și de sultanii turci – sunt redescoperite de către un cioban surdomut care, adormind în apropierea acestora, s-a trezit vindecat. Vindecarea nu va fi una singulară. Protos. Atanasie Negară va ține la începutul secolului trecut – pentru o lungă perioadă – o evidență amănunțită a vindecărilor petrecute la „sfintele cruci nepuse de mână omenească, ci crescute din pământ”. În 1923, PS Ilarie Teodorescu al Tomisului înființează la Dervent o mănăstire pe terenul donat de familia Andreevici și Paraschiva Gheorghiu. În 1934, paraclisul care adăpostea sfintele cruci va arde din temelii, icoanele rămânând însă neatinse de foc. În 1936, PS Gherontie al Tomisului pune piatra de temelie a actualei biserici, ridicată după proiectul arhitectului N. Săndulescu și sfințită pe 13 septembrie 1942, dată la care preacuviosul părinte Elefterie Mihail a fost numit stareț al mănăstirii. În 1959, prin Decretul 410, mănăstirea a fost închisă timp de zece ani. Din 1970 a funcționat ca biserică de mir a satului învecinat, Galița, clădirile care au aparținut mănăstirii fiind folosite de IAS Ostrov până în anul 1990. Pe 2 februarie 1990, părintele Elefterie Mihail primește binecuvântarea de redeschidere a mănăstirii. În același an, pe 12 mai, la vârsta de 90 de ani, renumitul duhovnic dobrogean se mută la Domnul, fiind înmormântat în partea dreaptă a Sfântului Altar. Mănăstirea este astăzi una dintre cele mai înfloritoare dintre Dunăre și mare.

În apropierea mănăstirii se află cetatea bizantină Păcuiul lui Soare (secolul al X-lea), considerată de către mulți cercetători ca fiind vechea cetate Vicina, din care a fost adus în 1359 la Curtea de Argeș primul Mitropolit al Țării Românești, Iachint.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gheorghiță Ciocoi, Șerban Tica, Amalia Dragne, Ghidul mănăstirilor din România, București: Editura Sophia, 2011, p. 36

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini