Léo Taxil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Léo Taxil
Date personale
Nume la naștereMarie Joseph Gabriel Antoine Jogand-Pagès Modificați la Wikidata
Născut[2] Modificați la Wikidata
Marsilia, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Sceaux, Seine, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
editor[*]
scriitor
romancier[*]
proofreader[*][[proofreader (profession)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3][4][5] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimLéo Taxil[1]  Modificați la Wikidata
Studiilycée Thiers[*][[lycée Thiers |​]]
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata

Léo Taxil, născut Marie Joseph Gabriel Antoine Jogand-Pagès (n. 21 martie 1854, Marsilia – d. 31 martie 1907) a fost un jurnalist și scriitor francez care a devenit cunoscut datorită anticatolicismului și anticlericalismului său.

Pseudonimul "Leo Taxil" este format din cuvintele "Leo", prenumele bunicului său, și "Taxil", numele unui aliat hindu al lui Alexandru cel Mare. [6]

Léo Taxil s-a născut în Marsilia și la vârsta de 5 ani a fost plasat în cadrul unui seminar iezuit. După ce și-a petrecut anii copilăriei în cadrul seminarului a devenit dezamăgit de credința catolică și a început să vadă ideologia creștină ca fiind dăunătoare.

Taxil este cunoscut datorită cărților sale anticatolice precum Biblia hazlie (La Bible amusante) și Viața lui Iisus (La Vie de Jesus), în care satirizează ceea ce el considera erori și credințe false în aceste lucrări religioase. În celelalte cărți ale sale, Les Debauches d'un confesseur (Dezmățul unui duhovnic), Les Pornographes sacrés: la confession et les confesseurs (Pornografii sacre: mărturisire și mărturisitori), și Les Maîtresses du Pape (Amantele Papei), Taxil portretizează liderii Bisericii Catolice ca fiind creaturi hedoniste care își explorează fetișurile în modul Marchizului de Sade. În 1879, fiind acuzat că insultă o religie recunoscută de stat în pamfletul A Bas la Calotte, a fost judecat de Curtea cu Juri a departamentului Sena dar a fost achitat. În 1881, scrie La Marseillaise anticléricale.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ BnF catalogue général 
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Leo Taxil and Anti-Masonry