Luisa Maria Tereza de Bourbon-Artois

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Luisa Maria Tereza de Bourbon-Artois
Louise Marie Thérèse d'Artois Ducesă de Parma, c 1860
Louise Marie Thérèse d'Artois Ducesă de Parma, c 1860
Ducesă de Parma
Domnie 19 aprilie 1848–27 martie 1854
Regentă de Parma și Piacenza
Domnie 27 martie 1854 – 9 iunie 1859
Căsătorit(ă) cu Carol al III-lea, Duce de Parma
Urmași
Margherita, Ducesă de Madrid
Robert I, Duce de Parma
Alice, Mare Ducesă de Toscana
Henric, Conte de Bardi
Nume complet
Louise Marie Thérèse d'Artois
Casa regală Casa de Bourbon
Casa de Bourbon-Parma
Tată Charles Ferdinand, Duce de Berry
Mamă Carolina de Neapole și Sicilia
Naștere 21 septembrie 1819(1819-09-21)
Palatul Élysée, Paris, Franța
Deces 1 februarie 1864 (44 ani)
Palazzo Giustinian, Veneția, Imperiul austriac

Luisa Maria Tereza de Bourbon-Artois, prințesă regală a Franței (n. 21 septembrie 1819, Paris; d. 1 februarie 1864, Venedig), a fost o prințesă din casa de Bourbon, a fost de asemenea ducesă domnitoare de Parma mai târziu regentă a Ducatului Parma.

Copilărie[modificare | modificare sursă]

A fost fiica cea mare a Prințului Charles, Duce de Berry (fiul cel mic al regelui Carol al X-lea al Franței), și a soției sale, Carolina de Neapole și Sicilia (fiica regelui Francisc I al celor Două Sicilii). Tatăl Louisei a murit când ea avea cinci luni.

Când bunicul ei a abdicat în 1830, Louise împreună cu restul familiei a plecat în exil, stabilindu-se în cele din urmă în Austria. Ca nepoată a unui rege, Louise a fost petite-fille de France. Fratele ei mai mic, Henri, Duce de Bordeaux, a fost rege al Franței și al Navarei de la 2 până la 9 august 1830 iar după această dată pretendent legitimist la tronul Franței în perioada 1844 -1883.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Louise Marie Thérèse d'Artois, Ducesă de Parma împreună cu trei dintre copiii ei, 1849

La 10 noiembrie 1845, la Schloss Frohsdorf în Austria, Louise s-a căsătorit cu Ferdinando Carlo, Prinț Ereditar de Lucca, cunoscut după anul 1849 drept Carol al III-lea, Duce de Parma și Piacenza. La 17 decembrie 1847 împărăteasa Marie Louise a murit și socrul ei i-a succedat ca Ducele Carol al II-lea de Parma. Ducatul de Lucca a fost incorporat Marelui Ducat de Toscana iar soțul ei a devenit Prinț Ereditar de Parma.

Socrul ei a fost Duce de Parma timp de câteva luni. În martie 1848 a izbucnit revoluția la Parma susținută de regele Carol Albert al Sardiniei. Ferdinando Carlo a fugit din Parma însă a fost luat prizonier la Cremona. A rămas prizonier la Milano timp de câteva luni până când guvernul britanic a negociat eliberarea lui. După o scurtă perioadă în insula Malta el a călătorit la Neapole apoi la Livorno unde s-a reîntâlnit cu soția lui care tocmai născuse pe primul lor fiu. Apoi familia s-a refugiat în Anglia și Scoția.

În august 1848 armata austriacă a intrat în Parma și l-a restaurat oficial pe Carol al II-lea. Totuși, Ferdinando Carlo și familia lui au rămas în Anglia deoarece ostilitățile au continuat între armatele austriece și piemonteze. De mai mulți ani Carol al II-lea a vrut să abdice în favoarea lui Ferdinando Carlo, dar a întârziat în speranța că atunci când va face lucru acesta lucrurile ar fi fost mult mai sigure pentru fiul său.

La 24 martie 1849 s-a anunțat abdicarea lui Carol al II-lea. Ferdinando Carlo, care încă locuia în Anglia, i-a succedat ca Duce de Parma și Piacenza sub numele de Carol al III-lea. La 18 mai 1849 soțul ei a revenit la Parma însă două zile mai târziu a părăsit-o din nou. El nu a preluat administrarea ducatului până la 25 august.

Când soțul ei a fost ucis în 1854, Louise a servit ca regentă pentru tânărul lor fiu, devenit Ducele Robert I.

Louise a murit la 1 februarie 1864 la vârsta de 44 de ani la palazzo Giustinian din Veneția.