Ludovic al IV-lea de Turingia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ludovic al IV-lea de Thuringia, conform liber depictus, Český Krumlov, secolul al XIV-lea

Ludovic al IV-lea (n. 28 octombrie 1200, Creuzburg – d. 11 septembrie 1227, Otranto) a fost landgraf de Thuringia de la 1217 până la moarte.

Ludovic a fost fiul landgrafului Herman I de Thuringia, cu Sofia, fiică a ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria.[1] La moartea tatălui său din 1217, Ludovic a urcat pe tronul thuringian, având vârsta de 16 ani. Cu ocazia sărbătorii Sfântului Kilian din 1218, el a fost armat drept cavaler în Biserica Sfântului Gheorghe din Eisenach. În castelul Wartburg, în 1220, Ludovic s-a căsătorit cu Elisabeta de Ungaria, în vârstă de 14 ani. El și-a stabilit curtea în Eisenach.

În 1226, Ludovic a fost convocat la Reichstag-ul de la Cremona, unde i-a promis împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen că va lua Crucea și îl va însoți în Țara Sfântă. Ca urmare, el s-a îmbarcat pentru a participa la Cruciada a șasea din 1227, în parte inspirat de către poveștile unchiului său, care fusese în Levant alături de împăratul romano-german. Însoțitorii săi în expediție era cinci conți: Ludovic de Wartburg, Gunther de Kefernberg, Meinrad de Mühlberg, Henric de Stolberg și Burkhard de Brandenberg; Ludovic a lăsat în urmă o soție însărcinată, care avea presimțirea că nu se vor revedea niciodată.

În august 1227, Ludovic a treversat munții dintre Thuringia și Franconia Superioară, prin Suabia și Bavaria, străbătând Alpii din Tirol. El a fost lovit de febră după ce a ajuns la Brindisi și Otranto. El a primit maslul de la patriarhul de Ierusalim și episcopul de Santa Croce. El a murit la Otranto în septembrie 1227. La câteva zile după moartea sa, se năștea fiica sa, Gertruda. Rămășițele lui Ludovic au fost înmormântate în Reinhardsbrunn în 1228.

După moartea lui Ludovic, Elizabeta a părăsit curtea, a luat măsuri pentru grija copiilor, iar în 1228 a renunțat la viața laică, retgăgându-se la mănăstirea Sfântului Francisc. Ea a edificat spitalul franciscan de la Marburg și s-a devotat îngrijirii bolnavilor până la moartea ei din 1231, la vârsta de 24 de ani. Ea a fost proclamată oficial ca sfântă la numai patru ani după moarte. Deși Ludovic nu a fost niciodată canonizat, el a devenit cunoscut în rândul poporului german ca sfântul Ludovic (Ludwig der Heilige).

Familie și copii[modificare | modificare sursă]

Ludovic și Elisabeta de Ungaria au avut următorii copii:

  1. Herman (n. 1222–d. 1241/1242), succesor ca landgraf de Thuringia.
  2. Sofia (n. 20 martie 1224 – d. 29 mai 1275), devenită ducesă de Brabant prin căsătoria cu ducele Henric al II-lea de Brabant.
  3. Gertruda (n. 1227–d. 1297), devenită abatesă la Altenberg, lângă Wetzlar.

Note[modificare | modificare sursă]