Ludovic Bács

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ludovic Bács (n. 19 ianuarie 1930, Petrila, județul Hunedoara) este un muzician român de origine maghiară, dirijor, compozitor, instrumentist (violă) și profesor de dirijat orchestră. Cariera sa muzicală este strâns legată de Societatea Română de Radiodifuziune, unde își desfășoară activitatea din 1957.

Studii[modificare | modificare sursă]

Începe studiile muzicale în orașul natal, Petrila. Studiază inițial vioara, cu Joseph Faubich. Urmează studiile liceale la liceul de stat din Petroșani. În timpul liceului este admis ca instrumentist în formația simfonică a orașului, condusă de profesorul Julius Horáček. Între anii 1948-1951 își continuă studiile la Conservatorul de muzică din Cluj, apoi, între 1951-1956, obține o bursă și urmează studii de perfecționare în Rusia, la Conservatorul de muzică „Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova.

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

Cariera muzicală[modificare | modificare sursă]

În 1957 este repartizat la Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, unde, nefiind liber nici un post de dirijor, este încadrat inițial pe post de instrumentist (violă). Din 1958 până la pensionare, în 1991, a avut o activitate neîntreruptă în radio, în calitate de dirijor și director artistic al Orchestrei de studio Radio București, devenită, în 1990, Orchestra de Cameră Radio. În 1966 fondează formația de muzică veche Musica Rediviva din București, la pupitrul căreia evoluează în calitate de dirijor. A efectuat numeroase turnee în țară și în străinătate (Polonia, Spania, Germania, Olanda, Elveția, U.R.S.S., Italia, Austria) cu aceste orchestre și a realizat nenumărate înregistrări. Repertoriul său cuprinde lucrări muzicale în stil renascentist, baroc, clasic, modern și contemporan, românești și universale. De-a lungul întregii sale activități, maestrul Ludovic Bacs a promovat un imens fond de lucrări vechi românești, pe care le-a transcris, armonizat și orchestrat pentru a le aduce în fața publicului. A acordat o deosebită atenție și lucrărilor compozitorilor români contemporani (Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Ștefan Niculescu, Cornel Țăranu, Aurel Stroe, Dan Dediu, Cristian Crețu și Christian Muck), prezentând foarte multă muzică românească în primă audiție absolută.

Cariera didactică[modificare | modificare sursă]

Între 1962-1968 a fost asistent la Academia de Muzică din București, devenind ulterior profesor asociat la clasa de dirijat orchestră, citire de partituri, muzică de cameră.

Discografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Meritul Cultural, cls. V (1968)
  • Premiul II la Festivalul internațional de creație muzical religioasă "A Ta este Împărăția și Puterea" (1998)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Viorel Cosma: Muzicieni din România. Lexicon. Vol. 1 (A-C), Editura Muzicală, București, 1989
  • Viorel Cosma: Interpreți din România. Lexicon. Vol. I (A-F), Editura Galaxia, București, 1996.

Legături externe[modificare | modificare sursă]