Lucareţ, Timiş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Lucareţ | |
| — Sat — | |
| Ţară |  România |
|---|---|
| Judeţ | Timiş |
| Comună | Brestovăţ |
| Prima atestare | 1337 |
| Altitudine | 179 metri n.m. |
| Populaţie (2002) | |
| - Total | 123 locuitori |
| Cod poştal | 307088 |
| Localnici | |
 |
|
Lucareţ (sârbă Lukarevac) este o localitate în judeţul Timiş, Banat, România.
[modifică] Istorie
În 1471, lângă actualul sat, exista o aşezare care se numea Pădureni (Erdeglyka). Această aşezare a dispărut cu timpul. Când austriecii au cucerit Banatul în 1717, vechea localitate dispăruse. În contextul colonizărilor care au urmat instaurării Imperiului Habsburgic, pe vatra vechii localităţi s-au aşezat câteva familii de sârbi muntenegrini, printre ultimii din valul de coloni sârbi care au venit în Banat, care au construit noua localitate. La 1717 apare cu numele de Lukareszi. Satul şi-a menţinut pentru mult timp specificul sârbesc, ortodox.
Până în 1802 a fost proprietate erarilă, după care a fost cumpărată de Iankovics zis şi Doctorovics George. Pe la jumătatea secolului a trecut în proprietatea Ecaterinei Agora, de la care a cumpărat-o Iosif Galu. Acesta a început exploatarea carierei de piatră din apropiere şi a construit linia ferată îngustă care se transporta piatra de granit la gara din Topolovăţu Mare.
La 1924 se numea Galu. În a doua parte a secolului XX, sârbii din Lucareţ au migrat fie spre Recaş, Lugoj sau Timişoara, fie au fost asimilaţi de români. Lucareţul este în prezent un sat româno-sârbesc.
[modifică] Bibliografie
- Ioan Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş. Vol. 1. Etnie, evoluţie istorică şi stratificare oiconimică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
