Louis Philippe, Prinț de Condé
| Louis d'Orléans | |
| Prinț de Condé "le petit Condé" | |
 Louis d'Orléans, Prinț de Condé în jurul anului 1863 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Louis Philippe Marie Léopold d’Orléans |
| Născut | 15 noiembrie 1845 Castelul Saint-Cloud, Franța |
| Decedat | (20 de ani) Sydney, Australia |
| Înmormântat | chapelle royale de Dreux[*]  |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Părinți | Henri d'Orléans, duce de Aumale Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii |
| Frați și surori | Prince Henri, Duke of Guise[*] Prince François, Duke of Guise[*] Prince François, Duke of Guise[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Orléans |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Louis Philippe Marie Léopold d’Orléans (15 noiembrie 1845 – 24 mai 1866) a fost Prinț de Condé, membru al Casei de Orléans, fiul ducelui de Aumale.
Biografie[modificare | modificare sursă]
_with_her_son_(Prince_Louis_of_Orl%C3%A9ans,_Prince_of_Cond%C3%A9)_by_Victor_Mottez.jpg)
Louis d’Orléans s-a născut la 15 noiembrie 1845 la Castelul Saint-Cloud, ca fiul cel mare al lui Henri d'Orléans, duce de Aumale și a soției acestuia, Prințesa Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii. Prin tatăl său, el a fost nepotul regelui Louis-Philippe și a reginei Maria Amalia a celor Două Sicilii. Prin mama sa, a fost strănepotul regelui Ferdinand I al celor Două Sicilii și a reginei Maria Carolina a Austriei (fiica împărătesei Maria Tereza).
La naștere a primit titlul de Prinț de Condé, ca fiul cel mare al ducelui de Aumale, moștenitor al prinților de Condé. Ultimul Condé, Louis Henri, Prinț de Condé, s-a sinucis în 1830, și a lăsat imensa sa avere tatălui lui Louis. Louis d’Orléans a fost denumit le petit Condé de către familia regală.[1]
După izbucnirea revoluției din februarie 1848, familia lui a plecat în exil în Anglia reginei Victoria. Familia regală s-a stabilit la Twickenham unde a cumpărat o casă care va deveni „Casa de Orléans”. A studiat la Royal High School din Edinburgh, unde l-a avut ca profesor pe Leonhard Schmitz.[1]
Călătoria în Australia[modificare | modificare sursă]
Când Louis d’Orléans a împlinit 20 de ani, tatăl său a organizat pentru el un tur al lumii de 18 luni. În opinia tatălui, o călătorie dincolo de granițele Europei ar fi îmbunătățit sănătatea precară a fiului. Împreună cu medicul său, Paul Gingeot, și vărul său, Prințul Ferdinand, Duce de Alençon, Louis d’Orléans a început călătoria la 4 februarie 1866, îmbarcându-se la Southampton pe Mongolia, un vas de pasageri deținut de un armator britanic. Itinerariul era: Egipt, Ceylon, Australia, Noua Zeelandă, Java, China, Japonia și India. Louis d’Orléans era în special interesat de Australia datorită naturii sale exotice de care era fascinat.[1]
Deoarece Canalul Suez nu era încă finalizat în 1866, după sosirea sa la Alexandria, a călătorit cu trenul via Cairo spre Suez, apoi a luat un vas mai mic, Bengal, o altă navă de pasageri deținută de același armator britanic, continuându-și călătoria numai cu doctorul Gingeot, vărul său părăsind grupul în Egipt pentru a merge la Manila.
La 8 aprilie, Bombay a ajuns în golful King George Sound, de pe costa de vest a Australiei, apoi Louis a mers pe uscat la Albany. La 13 aprilie Bombay a intrat în portul Melbourne. Louis, care voia să ajungă la Sydney cât mai curând posibil, a decis să viziteze orașul pe drumul de întoarcere. Bombay a continuat să navigheze de-a lungul coloniilor din Asutralia de Sud, Victoria și New South Wales, pe lângă Cape Howe și Alpii Australieni.[1]
La 16 aprilie 1866, Bombay a ancorat în portul Jackson. d’Orléans a fost foarte impresionat de oraș și l-a comparat cu vechile orașe din întreaga lume.[1]
Deși mai multe persoane, inclusiv guvernatorul din New South Wales, Sir John Young, i-a oferit lui Louis d'Orléans și tovarășului său de călătorie condiții mai bune de cazare, el a decis să stea la hotelul Petty situat nu departe de biserica Saint-Philippe din Sydney. În următoarele cinci săptămâni, d’Orléans, a cărui sănătate s-a îmbunătățit semnificativ, a mers la diverse ocazii sociale, a vizitat Universitatea din Sydney, muzeul, grădina regală botanică și spitalul din Sydney. A făcut excursii la Parramatta, Windsor și Kurrajong.[1]
Deces[modificare | modificare sursă]
La 12 mai 1866 el a primit vestea morții bunicii sale, Maria Amalia a celor Două Sicilii, care l-a afectat grav; acest lucru împreună cu o răceală i-au agravat considerabil sănătatea. Dr. Gingeot i-a ordonat să se odihnească, însă d’Orléans a ignorat recomandarea.
După o ameliorare de scurtă durată, din nou sănătatea lui s-a deteriorat rapid, astfel încât doctorul Gingeot a solicitat opinia unui al doilea medic. În seara zilei de 24 mai, Louis d'Orléans a murit de tuberculoză la Sydney, în prezența doctorului Gingeot, a valetului său și a arhidiaconului McEnroe.
După decesul său, titlul de Prinț de Condé n-a mai fost deținut de nimeni.
Note[modificare | modificare sursă]
| |||||