Louis François de Boufflers

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Louis François de Boufflers, Duce de Boufflers
Jean-Louis Francois de Boufflers.jpg
Louis François de Boufflers, portret de Hyacinthe Rigaud
Date personale
Data nașterii 10 ianuarie 1644
Locul nașterii Crillon
Data decesului 22 august 1711 (67 de ani)
Locul decesului Fontainebleau
Naționalitate francez
Căsătorit/ă Catherine Charlotte de Gramont
Activitate
A luptat pentru Royal Standard of the King of France.svgRegatul Franței
Ramura dragoni
Gradul Mareșal al Franței
Bătălii / Războaie Războiul franco-olandez
Războiul Marii Alianțe
Războiul Succesiunii Spaniole
Decorații și distincții
Decorații Mareșal al Franței (1693)
Duce de Boufflers (1695)
Pair al Franței (1708)

Louis François de Boufflers, Duce de Boufflers (n. 10 ianuarie 1644, Crillon - d. 22 august 1711, Fontainebleau) a fost un militar francez ridicat la rangul de Mareșal al Franței în 1693 și devenit Pair al Franței în 1708.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Origini și tinerețea[modificare | modificare sursă]

S-a născut în familia Boufflers una din cele mai vechi și mai nobile familii din Picardia. Format la școala Marelui Condé și a vicontelui de Turenne, se distinge în timpul Războiului franco-olandez (1672-1678) și este avansat la gradul de general-locotenent al dragonilor. Se căsătorește cu Catherine Charlotte de Gramond, fiica lui Antoine-Charles de Gramont.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Cucerește Mainz în 1688, în ciuda noilor fortificații realizate de arhiepiscopul și prințul elector Anselm Franz von Ingelheim. În 1690 contribuie la victoria de la Fleurus, iar în 1693 cucerește Veurne. Tot în 1693 devine Mareșal al Franței, iar anul următor este ridicat la rangul de duce. În 1694 primește sarcina de a apăra Namur, asediat de William de Orania. După două luni de asediu în orașul fortificat de Vauban și aspre lupte, și după ce pierde 8000 de oameni dintr-un total de 13000, Boufflers se predă pe 5 septembrie 1695[1].

Războiul Succesiunii Spaniole[modificare | modificare sursă]

În 1702 primește comanda Armatei din Flandra. În timpul Războiul de Succesiune Spaniol primește comanda armatei din Țările de Jos. Îi învinge pe olandezi în bătălia de la Nijmegen. În 1704 primește comanda Gărzii de corp a regelui. Apără Lille în 1708, asediat de trupele Prințului Eugen de Savoia și ale Ducelui de Marlborough. După trei luni de asediu este nevoit să se predea[2]. Este răsplătit de regele său ca un învingător. Este un fel de triumf - inamicul, apreciind meritele sale, îi permite să dicteze proprii termeni de capitulare. În 1709 se oferă să lupte sub comanda mai tânărului Claude Louis Hector de Villars, în bătălia de la Malplaquet. În timpul luptei, Villars este rănit, iar Boufflers preia comanda și după înfrângere efectuează retragerea fără a pierde un tun sau un prizonier.

Moare la Fontainebleau pe 22 august 1711.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Manning, p. 411
  2. ^ Lynn, 321

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • de Alfred Börckel: Mainz als Festung und Garnison von den Römerzeit bis zur Gegenwart, Verlag von J. Diemer, Mainz, 1913
  • Roger Burrow Manning: An apprenticeship in arms : the origins of the British Army 1585- 1702, Oxford University Press, p. 411, ISBN 978-0-19-926149-9
  • en John A. Lynn: Războaiele lui Ludovic al XIV-lea: 1667-1714, Longman, 1999, ISBN 0-582-05629-2

Legături externe[modificare | modificare sursă]