Lorena

Lorena (franceză Lorraine, germană Lothringen) a fost o regiune administrativă situată în nord-estul Franței, la granița acesteia cu Belgia, Luxemburg și Germania. La 1 ianuarie 2016, Lorena a fuzionat cu regiunile Alsacia și Champagne-Ardenne, formând împreună regiunea Grand Est.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Lorena are o suprafață de 23.500 km² , însemnând 4,3% din teritoriul francez. Cuprinde departamentele Meurthe-et-Moselle, Meuse, Moselle și Vosges. Fluviul Meuse și râul Mosela își încep cursul din această regiune.

Orașe importante[modificare | modificare sursă]

Metz, Nancy

Istorie (date importante)[modificare | modificare sursă]

1000 î.Hr., populații nomade din nordul Europei se așază pe teritoriul actual al Lorenei.
60 î.Hr., Lorena era divizată între două teritorii celtice, cel al lui Médiomatriques în nord, cu capitala Metz, și cel al lui Leuques în sud, cu capitala la Toul.
52 î.Hr., legiunile lui Iuliu Cezar invadează Galia, marcând începutul unei perioade de stabilitate politică și economică, ce va dura aproape trei secole.
300 d.Hr., după retragerea trupelor romane, întreaga Galie este supusă valului de invazii barbare venite de peste Rin.
482 d.Hr., Clovis I realizează unitatea francilor, iar regatul său cuprindea Metz și Moselle.
561, Metz devine capitala regatului Austrasia, care se întindea de la Marea Nordului până la Marea Mediterană.
679, puternica aristocrație din Austrasia elimină regalitatea merovingiană și plasează sub dominația sa întregul regat franc, sub carolingieni
843, Tratatul de la Verdun. Lorena face parte din Francia de Mijloc, domeniul lui Lothar I.
855, la moartea lui Lothar, Francia de Mijloc este divizată între fiii acestuia. Ia ființă regatul Lotharingia, condus de Lothar al II-lea.
869, după moartea regelui Lothar al II-lea, Lorena devine subiect de dispută între conducătorii Regatului franc de apus (Franța de mai târziu) și cei ai Regatului franc de răsărit (Germania de mai târziu).
880, Tratatul de la Ribemont. Lorena revine, în totalitate, Regatului franc de răsărit
925, Lotaringia este ridicată la rangul de ducat al Sfântului Imperiul Roman de Națiune Germană.
959, Lotharingia este divizată în două ducate: Ducatul Lotharingiei Inferioare (Belgia și Olanda de mai târziu) și Ducatul Lotharingiei Superioare, care va deveni Ducatul Lorena.
1532, împăratul romano-german Carol Quintul dă o mai mare autonomie Lorenei.
1552, Regele Henric al II-lea al Franței ocupă orașele Metz, Toul și Verdun.
1735, Tratatul de la Viena. Ultimul duce al Lorenei, Francisc, soțul Mariei Terezia a Austriei, cedează ducatul său fostului rege polonez Stanislau Leszczynsky (care rămăsese fără țară), obținând în schimb pentru sine și pentru urmașii săi Marele Ducat al Toscanei.
1766, căsătoria fiicei lui Stanislau, Maria Leszczyńska, cu Ludovic al XV-lea, regele Franței, care moștenește Lorena după moartea socrului lui.
1789, odată cu Revoluția Franceză, Lorena a fost împărțită în patru departamente: Moselle, Meurthe, Meuse și Vosges. Eforturi susținute de introducere a limbii franceze și de eliminare a celei germane.
1871, în urma Războiului franco-prusac, zonele lorene de limbă germană și orașul Metz au fost anexate de Imperiul german în cadrul provinciei Alsacia-Lorena.
1916, Bătălia de la Verdun, considerată cea mai mare și mai lungă din istoria lumii, provoacă 700.000 de victime (morți, răniți și dispăruți)
1918, în urma victoriei franceze din Primul Război Mondial, întreaga Lorena revine în cadrul Franței.
1940, o nouă anexare a Lorenei de către Germania Nazistă.
1945, înfrângerea Germaniei în al Doilea Război Mondial readuce Lorena în cadrul Franței.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Lorena