Lopativ, Secureni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lopativ
Лопатів
—  Sat  —
Lopativ se află în Regiunea Cernăuți
Lopativ
Lopativ
Lopativ (Regiunea Cernăuți)
Poziția geografică
Lopativ se află în Ucraina
Lopativ
Lopativ
Lopativ (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 48°32′24″N 27°07′12″E ({{PAGENAME}}) / 48.54000°N 27.12000°E

Țară Ucraina
Raion Raionul Secureni
Regiune Cernăuți
RaionRaionul Nistru

KOATUU7324085601

Populație (2007)
 - Total478 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal60212

Prezență online

Lopativ (în ucraineană Лопатів, transliterat Lopativ) este un sat reședință de comună în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 478 locuitori, preponderent ucraineni.

Satul este situat la o altitudine de 270 metri, în partea de nord-vest a raionului Secureni. De această localitate, depinde administrativ satul Pocrovca.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Localitatea Lopativ a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 18061812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[1]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Lopativ făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin [2]. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn [3].

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Lopativ a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [4].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.

Începând din anul 1991, satul Lopativ face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1 (0+1), reprezentând 0,20% din populație [5]. În prezent, satul are 478 locuitori, preponderent ucraineni.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența lingvistică a localității Lopativ

     Ucraineană (98,54%)

     Rusă (1,05%)

     Alte limbi (0,42%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Lopativ era vorbitoare de ucraineană (98,54%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (1,05%).[6]


1989: 497 (recensământ)
2007: 478 (estimare)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
  2. ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Biserici de lemn (articol de Petre Constantinescu-Iași)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
  5. ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]