Long play

LP este un termen încetățenit în întreaga lume, care provine din prescurtarea expresiei engleze long play, care s-ar traduce aproximativ prin "mediu pentru audio de lungă durată". Se pronunță [ pron. elpi ].

Un LP se referă practic întotdeauna la o placă de patefon cu înregistrări pe ambele fețe, făcută de obicei din vinil negru, dar uneori și din metal, și cu o durată de audiție de câte circa 30 min. pe fiecare față. Diametrul LP-urilor este de aproximativ 30 cm. Pentru a fi ascultate este nevoie de un așa-numit pickup, cu o turație de 33 1/3 rpm. Înregistrarea propriu-zisă (doar audio) se aplică LP-ului prin turnare (în fabrică), în formă de șanț în spirală, de obicei de la margine spre centru, și neregulat ca adâncime. De cele mai multe ori este vorba de o înregistrare audio "stereo" (cu 2 canale). LP-urile nu se pot re-înregistra cu material audio nou.

Aceleași principii se folosesc și la plăcile audio mai mici de tip single play (SP, [ pron. es pi ], sau și "single", [ pron. singl ]), care măsoară în diametru numai circa 16 cm și sunt făcute pentru 45 rpm.

LP-urile și single-urile au fost practic "alungate" de pe piață de către casetele cu bandă magnetică re-înregistrabilă, iar mai târziu și de către CD-uri.