Liviu Dănceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fișier:Ansamblul Archaeus.jpg
Liviu Dănceanu (rândul din spate, centru) cu ansamblul „Archaeus”.

Liviu Dănceanu (n. 19 iulie 1954, Roman) este un compozitor de muzică contemporană, dirijor, publicist și profesor român. Este fondatorul și conducătorul artistic al Atelierului de muzică contemporană „Archaeus”, cu care abordează lucrări ale unor creatori contemporani (români sau de alte naționalități), la care se adaugă repertoriul propriu de compoziții. Dănceanu predă cursuri de istoria muzicii, estetică, stilistica barocului ș.a. în cadrul Conservatorului din București (începând cu 1990).[1]

Studii. Debutul[modificare | modificare sursă]

A urmat Conservatorul din București. Studiază compoziția cu Ștefan Niculescu,[2] muzician care va avea o influență însemnată asupra lui Dănceanu.

Debutează în calitate de compozitor în 1978, la Conservatorul bucureștean.[2]

Activitate[modificare | modificare sursă]

Cu ansamblul „Archaeus“[modificare | modificare sursă]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Liviu Dănceanu este căsătorit din 1976 cu pianista Rodica Dănceanu.[2]

Lucrări muzicale[modificare | modificare sursă]

Liviu Dănceanu este autorul a peste o sută de opusuri, publicate începând cu anii optzeci.[3]

  • Les héros, op. 1 (1978)[2]
  • La rocade de Janus, op. 2 (1978)[2]
  • Allegorie, op. 3 (1979)[2]
  • Sonata (pentru fagot), op. 4 (1980)[2]
  • Angulus Ridet (poem pentru orchestră cu text), op. 7 (1981, publicată în 1981)[2]
  • À cache-cache (pentru clarinet și pian), op. 8, nr. 1[4]
  • Ossia, op. 9 (1982)[2]
  • To Peace/Vers la paix (pentru voce feminină și pian), op. 10 (1982)[2]
  • Quasifuga (pentru chitară), op. 11 (1983, publicată în 1997)[2]
  • Quasiconcerto (pentru clarinet ori saxofon în si\flat și ansamblu), op. 12 (1983)
  • Quasisimfonia (sau Simfonia I), op. 13 (1983/4, publicată în 1987[2])
  • Quasiricerare (pentru 1-5 voci instrumentale și percuție), op. 14 (1984)
  • Trois chansons infantiles, op. 15 (1984)[2]
  • Florilegiu (pentru violă, clarinet și sintetizator), op. 16 (1985[2])[4]
  • Protocantus, op. 18 (1985)[2]
  • Glass Music, op. 20 (1985)[2]
  • Quasitoccata, op. 21 (1985)[2]
  • Rime pentru Archaeus, op. 22
  • Entrata (pentru clarinet), op. 23[4]
  • Aria 2 (pentru fagot), op. 26
  • Aria 3 (pentru pian), op. 28[4]
  • Aria 6 (pentru chitară), op. 34 (1986)
  • Aria 8 (pentru clarinet), op. 37[4]
  • Quasiopera (pentru opt interpreți), op. 38 (1986) – muzică de teatru în două acte[1]
  • Cântecul lemnului, op. 40, nr. 1 și Cântecul metalului, op.40, nr. 2 (1987) – muzică de film[1]
  • The Great Union, op. 42, no. 2 (1988[2])
  • Thochos, op. 46 (1989)[2]
  • Efectul Doppler (pentru două flaute și pian), op. 47[5]
  • Concert pentru fagot și orchestră, op. 49 (1989)[2]
  • Palimpseste 1 (pentru ansamblu instrumental), op. 51 (1990)[2]
  • Concerto Sintoboe, op. 52 (1991)
  • Quasisonata (pentru două viori și doi recitatori), op. 53 (1979-1989)
  • Palimpseste de Courtenon (pentru cvartet de saxofoane), op. 54 (1990)
  • Palimpseste 2 (pentru ansamblu vocal-instrumental), op. 55 (1991)
  • Șapte zile. Concert pentru Barrie (trombon, orchestră și sintetizator Korg Wavestation), op. 56 (1991)[6]
  • Syntiphonia (pentru sintetizator Korg Wavestation), op. 57[4]
  • Simfonia a II-a (pentru instrument solist, cor și orchestră), op. 59 (1992, publicată în 1994)[2]
  • Opus 61, op. 61 (1993)[2]
  • Feast Music (pentru clarinet și violă), op. 62[4]
  • Aliquote (pentru ansamblu de cameră), op. 63 (1994, publicată în 1994)[2]
  • Andamento (pentru clarinet, vioară și percuție), op. 64 (1994)[2]
  • Game, op. 65 (1994)[7]
  • Chinonic (pentru orchestră), op. 67 (1995)[8][9]
  • Parallel Musics no.1 (pentru violoncel și mașină de scris), op. 68 (1995)[2]
  • History 2 (pentru ansamblu), op. 75 (1998[2])
  • Tachycardie (pentru ansamblu), op. 81
  • Beverdillini (pentru flaut, oboi, clarinet și fagot), op. 84 – omagiu pentru Verdi și Bellini[10]
  • Tachycardia Again (pentru clarinet), op. 93[4]
  • 5 of Millenium (pentru orchestră), op. 98 (2003); pr. Filarmonica de Stat Moldova (Iași), noiembrie 2007
  • Exerciții de admirație (pentru ansamblu), op. 101 (2003-4) – dedicat ansamblului „Archaeus”
    • nr. 13 – pentru clarinet și pian[4]
  • Verba volant (pentru patru violoncele), op. 105
  • Koan (pentru clarinet, violă și pian), op. 111[4]
  • Cette lancinante douleur de la liberté (pentru clarinet și pian), op. 113[4]

În cazul următoarelor lucrări, anul publicării și opusul nu sunt cunoscute. Ca urmare, criteriul de ordonare va fi cel alfabetic.

  • History (rapsodie pentru orchestră)
  • Luxuria (pentru vibrafon și ansamblu de percuții)
  • Memorialis
  • Panta rei[11]
  • Parafrasi 1
  • Sega Nomia
  • Quasipreludiu (pentru chitară) – publicat în 1998[2]
  • Quasipostludiu (pentru chitară) – publicat în 1998[2]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Publicații[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Anotimpurile muzicii (o istorie eliptică și didactică a muzicii savante), ISBN 973-7903-37-9.
    Momentan, a fost editat doar un volum (vol. I, „Primăvara”) în 2005, la Editura Corgal Press, Bacău. ISBN 973-7922-38-7
  • Contribuții la epistemologia muzicii (2001, teză de doctorat). Editura Universității Naționale de Muzică, București
  • Cartea cu dansuri. Editura Muzicală, București
  • Cartea cu instrumente (2003). Editura Fundației „România de Mâine”, București.

Eseuri și articole[modificare | modificare sursă]

  • Eseuri implozive (1997). Editura Muzicală, București
  • Eseuri implozive α (1998). Editura Muzicală, București
  • Eseuri implozive β (2001). Editura Corgal Press, Bacău
  • Introducere în epistemologia muzicii (2003). Editura Muzicală, București

Premii obținute[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Fișa compozitorului Liviu Dănceanu, publicată pe site-ul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac Taylor & Francis Group, pag. 171
  3. ^ Biografia lui Liviu Dănceanu în caietul-program al festivalului „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi” 2004, reprodusă pe site-ul Institutului de Memorie Culturală
  4. ^ a b c d e f g h i j k Prezentarea concertului Portret componistic: Liviu Dănceanu (Ateneul Român, 9 martie 2008), publicat pe site-ul Filarmonicii „George Enescu”
  5. ^ Titlul lucrării preia numele unui efect ondulatoriu studiat prima dată de fizicianul austriac Christian Doppler, sesizabil în prezența unei surse sonore, când subiectul sau sursa respectivă se află în mișcare rapidă față de cealaltă instanță. Efectul dă impresia că frecvențele emise de sursă cresc sau scad odată cu apropierea, respectiv depărtarea de subiect. Pentru mai multe detalii, vezi articolul.
  6. ^ Se referă la trombonistul Barrie Webb, interpret de la care a plecat compozitorul în elaborarea concertului. De altfel, cea mai cunoscută înregistrare a concertului îl are ca solist.[1]
  7. ^ Game, op. 65/Liviu Dănceanu - 1994, scurtă prezentare a lucrării, făcută de Adrian Rațiu și citată pe site-ul Institutului de Memorie Culturală
  8. ^ Piesa este prezentă pe CD-ul New Recordings European Music, vol. 6 (vezi discografia). Despre piesă și despre interpretarea respectivă este notat un scurt comentariu pe site-ul Classics Today.
  9. ^ Profilul lucrării Chinonic, pe site-ul allmusic
  10. ^ a b Omaggio a Verdi e Bellini, prezentarea și recenzia discului, semnate de Luigi Pestalozza pe site-ul Taukay Edizioni Musicali (16 noiembrie 2005)
  11. ^ Panta rhei kai oyden menei (grc. „totul curge și nimic nu rămâne neschimbat”) este un aforism al filosofului Heraclit din Efes.
  12. ^ Lista completă a nominalizărilor pentru ediția 2007 a Premiilor Grammy

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]