Liviu Constantinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Liviu Constantinescu
Liviu Constantinescu 600x900.jpg
Născut 26 noiembrie 1914
Ighișu Vechi, Sibiu, Austro-Ungaria
Decedat 29 noiembrie 1997, (83 de ani)
Saint-Louis, Alsacia
Ocupație fizician, geofizician, profesor
Căsătorie Sofia (n. Stoicoviciu)
Părinți Romul Constantinescu și Ana (n. Dancășiu)
Copii Dan Horia Constantinescu, fizician
Semnătură: Signature of Liviu Constantinescu.jpg
Sigla academia romana.gif Membru al Academiei Române

Liviu Constantinescu (n. 26 noiembrie 1914, Ighișu Vechi, Sibiu – d. 29 noiembrie 1997, Saint-Louis, Alsacia) a fost un geofizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române. Este considerat, împreună cu Sabba S. Ștefănescu, drept fondator al școlii române de geofizică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Liviu Constantinescu s-a născut la 26 noiembrie 1914 în localitatea Ighișu Vechi, Sibiu. Era al doilea din cei cinci copii ai preotului Romul Constantinescu - descendent dintr-o veche familie de preoți - și ai soției sale Ana (n. Dancășiu). A urmat școala primară la Rășinari și liceul la Sighișoara, luându-și bacalaureatul la Blaj (1932). Licențiat în științe fizico-chimice (1935), doctor în științe fizice (1941) al Universității din București. Asistent la Facultatea de Științe, Universitatea din București (1937-1943). Director fondator al Observatorului Geofizic Surlari, numit astăzi Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” (1943-1958). A fost succesiv conferențiar, profesor, profesor șef de catedră (1949-1975) la Catedra de Geofizică ce a funcționat întâi la Institutul de Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie, în fine la Universitatea din București. În paralel, a fost cercetător, șef de secție și director adjunct științific (1959-1970) în unități de cercetare ale Academiei: întâi la Institutul de Fizică, apoi la Institutul de Geologie, Geofizică și Geografie, în fine la Centrul de Cercetări Geofizice.

Discriminat politic în urma refuzului său repetat de a se înscrie în partidul comunist, a cerut pensionarea prematură la vârsta de 60 de ani (1975), rămânând profesor consultant.

Din cauza poziției sale, Liviu Constantinescu a fost urmărit de Securitate în perioada martie 1978 - martie 1986. Urmărirea a fost declanșată prin denunț și alimentată cu informații de către un geofizician colaborator al profesorului Liviu Constantinescu, dirijat de Securitate. Dosarul de urmărire informativă al academicianului Liviu Constantinescu, se află la CNSAS și cuprinde circa 150 de pagini. În mare parte, dosarul s-a constituit pe delațiunile sursei „Valentin“, pe care fiul academicianului, fizicianul Dan H. Constantinescu, care locuiește acum la Frankfurt, consideră, în baza unor detalii din dosar, că ar fi Dorel Zugrăvescu, directorul Institutului de Geodinamică „Sabba S. Ștefănescu“, fost apropiat colaborator al regretatului academician Liviu Constantinescu, al cărui student și discipol a fost.[1][2] Dl. Zugrăvescu a negat categoric faptul că a fost informator al Securității și a cerut CNSAS analiza dosarelor sale, rezultatul comunicat după un an de verificări fiind categoric: nu a colaborat cu securitatea și nu a făcut poliție politică.[3]

După răsturnarea dictaturii comuniste, Liviu Constantinescu a revenit din retragerea forțată care durase 15 ani. Ales membru titular al Academiei Române în 1990[4] (era membru corespondent din 1963) și președinte al Secției de Științe Geonomice (1990-1994), s-a angajat cu hotărâre pentru renașterea Academiei Române și a geofizicii românești. Până la retragerea definitivă (1995) a fost președinte al Comitetului Național Român de Geodezie și Geofizică și al Societății Române de Geofizică.

Liviu Constantinescu a adus contribuții importante în mai multe domenii ale geofizicii pure și aplicate (prospecțiuni geofizice): geomagnetism (distribuția normală și variația seculară a câmpului geomagnetic principal, morfologia generală și particularitățile perturbațiilor geomagnetice, curenții telurici); prelucrarea și interpretarea datelor gravimetrice și magnetometrice (continuarea analitică a câmpurilor potențiale, efectele mareelor terestre, variația temporală a câmpului gravității); seismologie și tectonică (mecanismul focal al cutremurelor de pământ, seismicitate și seismotectonică, cutremurele vrâncene, seismicitatea teritoriului României). A subliniat necesitatea abordării multidisciplinare a problemelor complexe ale științelor Pământului, exemplificând-o în cartea „Mesaje ale Pământului în descifrări actuale” (1974) (scrisă pentru „orice om care gândește”, ea urma să fie volumul introductiv la o suită dedicată științelor Pământului, care n-a putut fi continuată) și în discursul de recepție la Academia Română, intitulat „Sinergismul în cercetările geonomice” (1992).

A fost membru al grupului de studiu privind „Metode seismice pentru monitorizarea exploziilor subterane” de la Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI) (1968-1970); membru (și președinte prin rotație) al comitetului de coordonare al proiectului PNUD/UNESCO pentru studiul seismicității regiunii balcanice (1970-1977). A ocupat funcții importante în organizații științifice internaționale: vicepreședinte al Uniunii Internaționale de Geodezie si Geofizică (IUGG) (1969-1971) și membru în Biroul IUGG (1967-1975)[5]; membru în consiliul de conducere al Centrului Seismologic Internațional (1970-1974) și în consiliul de conducere al Societății Geofizice Europene (1970-1975); vicepreședinte al Comisiei Seismologice Europene (1972-1976).

Universitar cu o vastă cultură științifică și umanistă, Liviu Constantinescu a fost un talentat pedagog. De-a lungul a 25 de ani, a predat cursuri de geomagnetism și prospecțiuni magnetice, gravimetrie și prospecțiuni gravimetrice, seismologie, radiometrie, distingându-se prin calitatea și actualitatea informației, dar și prin claritatea și eleganța expunerii. A fost editor și coautor al unui manual de „Prospecțiuni geofizice” (Editura Tehnică, București, 1964-1965). A redactat capitolul „Terra” pentru „Enciclopedia del Novecento” (Istituto della Enciclopedia Italiana, Roma, 1975-1990).

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Cutremurele din Vrancea, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1985

O listă (probabil incompletă) a lucrărilor publicate de Liviu Constantinescu se găsește în

  • Studii și cercetări de geofizică, Tomul 42, 2004, pp. 110-115.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Academician doctor turnător, cod „Valentin", în Cotidianul, sâmbătă, 11 martie 2006
  2. ^ Dosarul de urmărire informativă a profesorului Liviu Constantinescu: Identificarea sursei "Valentin"
  3. ^ Stimate Domnule Dr. Dan Constantinescu
  4. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent
  5. ^ IUGG Yearbook 2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]