Liviu Constantinescu

Liviu Constantinescu
Născut	26 noiembrie 1914
	Ighișu Vechi, Sibiu
Decedat	29 noiembrie 1997
	Saint-Louis, Alsacia
Ocupație	fizician, geofizician, profesor
Căsătorie	Sofia (n. Stoicoviciu)
Părinți	Romul Constantinescu și Ana (n. Dancășiu)
Copii	Dan Horia Constantinescu, fizician
Semnătură:
Membru al Academiei Române

Liviu Constantinescu (n. 26 noiembrie 1914, Ighișu Vechi, Sibiu – d. 29 noiembrie 1997, Saint-Louis, Alsacia) a fost un geofizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române. Este considerat, împreună cu Sabba S. Ștefănescu, drept fondator al școlii române de geofizică.

Biografie

Liviu Constantinescu s-a născut la 26 noiembrie 1914 în localitatea Ighișu Vechi, Sibiu. Era al doilea din cei cinci copii ai preotului Romul Constantinescu, descendent dintr-o veche familie de preoți, și ai soției sale Ana (n. Dancășiu). A urmat școala primară la Rășinari și liceul la Sighișoara, luându-și bacalaureatul la Blaj (1932). Licențiat în științe fizico-chimice (1935), doctor în științe fizice (1941) al Universității din București. Asistent la Facultatea de Științe, Universitatea din București (1937-1943). Director fondator al Observatorului Geofizic Surlari, numit astăzi Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” (1943-1958). A fost succesiv conferențiar, profesor, profesor șef de catedră (1949-1975) la Catedra de Geofizică ce a funcționat întâi la Institutul de Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie, în fine la Universitatea din București. În paralel, a fost cercetător, șef de secție și director adjunct științific (1959-1970) în unități de cercetare ale Academiei: întâi la Institutul de Fizică, apoi la Institutul de Geologie, Geofizică și Geografie, în fine la Centrul de Cercetări Geofizice. Discriminat politic în urma refuzului său repetat de a se înscrie în partidul comunist, a cerut pensionarea prematură la vârsta de 60 de ani (1975), rămânând profesor consultant. După răsturnarea dictaturii a revenit din retragerea forțată care durase 15 ani. Ales membru titular al Academiei Române în 1990 (era membru corespondent din 1963) și președinte al Secției de Științe Geonomice (1990-1994), s-a angajat cu hotărâre pentru renașterea Academiei Române și a geofizicii românești. Până la retragerea definitivă (1995) a fost președinte al Comitetului Național Român de Geodezie și Geofizică și al Societății Române de Geofizică.

Liviu Constantinescu a adus contribuții importante în mai multe domenii ale geofizicii pure și aplicate (prospecțiuni geofizice): geomagnetism (distribuția normală și variația seculară a câmpului geomagnetic principal, morfologia generală și particularitățile perturbațiilor geomagnetice, curenții telurici); prelucrarea și interpretarea datelor gravimetrice și magnetometrice (continuarea analitică a câmpurilor potențiale, efectele mareelor terestre, variația temporală a câmpului gravității); seismologie și tectonică (mecanismul focal al cutremurelor de pământ, seismicitate și seismotectonică, cutremurele vrâncene, seismicitatea teritoriului României). A subliniat necesitatea abordării multidisciplinare a problemelor complexe ale științelor Pământului, exemplificând-o în cartea „Mesaje ale Pământului în descifrări actuale” (1974) (scrisă pentru „orice om care gândește”, ea urma să fie volumul introductiv la o suită dedicată științelor Pământului, care n-a putut fi continuată) și în discursul de recepție la Academia Română, intitulat „Sinergismul în cercetările geonomice” (1992).

A fost membru al grupului de studiu privind „Metode seismice pentru monitorizarea exploziilor subterane” de la Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI) (1968-1970); membru (și președinte prin rotație) al comitetului de coordonare al proiectului PNUD/UNESCO pentru studiul seismicității regiunii balcanice (1970-1977). A ocupat funcții importante în organizații științifice internaționale: vicepreședinte al Uniunii Internaționale de Geodezie si Geofizică (IUGG) (1969-1971) și membru în Biroul IUGG (1967-1975); membru în consiliul de conducere al Centrului Seismologic Internațional (1970-1974) și în consiliul de conducere al Societății Geofizice Europene (1970-1975); vicepreședinte al Comisiei Seismologice Europene (1972-1976).

Universitar cu o vastă cultură științifică și umanistă, Liviu Constantinescu a fost un talentat pedagog. De-a lungul a 25 de ani, a predat cursuri de geomagnetism și prospecțiuni magnetice, gravimetrie și prospecțiuni gravimetrice, seismologie, radiometrie, distingându-se prin calitatea și actualitatea informației, dar și prin claritatea și eleganța expunerii. A fost editor și coautor al unui manual de „Prospecțiuni geofizice” (Editura Tehnică, București, 1964-1965). A redactat capitolul „Terra” pentru „Enciclopedia del Novecento” (Istituto della Enciclopedia Italiana, Roma, 1975-1990).

Publicații

O listă (probabil incompletă) a lucrărilor publicate de Liviu Constantinescu se găsește în

• Studii și cercetări de geofizică, Tomul 42, 2004, pp. 110-115.

Bibliografie

• Liviu Constantinescu: Mesaje ale Pământului în descifrări actuale, Editura Științifică, București, 1974.
• Liviu Constantinescu: Sinergismul în cercetările geonomice, Editura Academiei Române, București, 1992.
• Redacția CdF: Liviu Constantinescu (1914...1997) și Tudor Marian: Profesorul Liviu Constantinescu, Curierul de Fizică, Nr. 48, 2004.
• M. Visarion: Liviu Constantinescu, omul și opera, Academica, Nr.32 (169), noiembrie 2004.
• Andrei Alexandru Soare: Profesorul Liviu Constantinescu, întemeietorul Observatorului Geofizic Surlari, Academica, Nr.32 (169), noiembrie 2004.
• Dorina N. Rusu: Membrii Academiei Române – Dicționar, Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, București, 2003.

Legături externe

• Academia Română
• Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu”
• Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI)
• United Nations Development Programme (UNDP/PNUD)
• International Union of Geodesy and Geophysics (IUGG/UGGI)
• International Seismological Centre (ISC)
• European Geophysical Society (EGS) / European Geosciences Union (EGU)
• European Seismological Commission (ESC)
• Enciclopedia del Novecento