Lista conților de Namur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Blazonul conților și markgrafilor de Namur.
O hartă a Țărilor de Jos la 1477. Comitatul de Namur este marcat cu cifra 4.

Lista conților sau markgrafilor de Namur.

Namur a fost rareori un stat independent, fiind mai degrabă un domeniu în cadrul altor entități statale, precum comitatele de Hainaut și Flandra sau Ducatul Burgundia.

Lista conților de Namur[modificare | modificare sursă]

Casa de Namur[modificare | modificare sursă]

Lista markgrafilor de Namur[modificare | modificare sursă]

Casa de Hainaut[modificare | modificare sursă]

Casa de Courtenay[modificare | modificare sursă]

Casa de Luxemburg[modificare | modificare sursă]

Casa de Dampierre[modificare | modificare sursă]

În 1421, Ioan al III-lea și-a vândut moșiile către Filip al III-lea, ducele de Burgundia.

Casa de Burgundia[modificare | modificare sursă]

Casa de Habsburg[modificare | modificare sursă]

  • 1493-1519 : Maximilian I, soțul Mariei, de asemenea împărat al Sfântului Imperiu Roman, ca Maximilian I
  • 1519-1556 : Carol al II-lea, nepot al precedentului, de asemenea împărat al Sfântului Imperiu Roman, sub numele de Carol al V-lea

Carol Quintul a proclamat Pragmatica Sancțiune din 1549, unind "pentru veșnicie" Namur cu celelalte seniorii din Țările de Jos, în cadrul unei uniuni personale. Atunci când Imperiul habsburgic a fost divizat între moștenitorii lui Carol Quintul, Cele 17 Provincii, inclusiv Namur, au trecut sub stăpânirea regelui Filip al II-lea al Spaniei, din ramura spaniolă a Casei de Habsburg.

Între 1706 și 1714 Namur a fost invadat de către trupele engleze și olandeze în Războiul de succesiune spaniol. Asupra fiefului au emis pretenții Casa de Habsburg și Casa de Bourbon. În 1712 Luxemburg și orașul Namur au fost cedate lui Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria de către aliații săi francezi, însă la sfârțitul războiului în 1713, prin tratatul de la Utrecht Maximilian Emanuel a fost restaurat ca elector de Bavaria. De asemenea, tratatul de la Utrecht a stabilit succesiunea, iar Marchizatul de Namur a trecut sub dominația ramurii austriece a Casei de Habsburg, odată cu restul Țărilor de Jos spaniole.

  • 1714-1740 : Carol al IV-lea, strănepot al lui Filip al III-lea; de asemenea împărat al Sfântului Imperiu Roman, sub numele de Carol al VI-lea
  • 1740-1780 : Maria a II-a Terezia, fiica precedentului, căsătorită cu Francisc I; de asemenea împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman, ca Maria Terezia
  • 1780-1790 : Iosif I, de asemenea împărat al Sfântului Imperiu Roman, ca Iosif al II-lea

Titlul a fost abolit de facto ca urmare a Revoluției franceze și anexării Namurului de cptre Franța în 1795. Cu toate acestea, titlul a continuat să fie pretins în mod oficial de către descendenții lui Leopold al II-lea până în timpul domniei lui Carol I al Austriei.