Listă de etimologii ale județelor României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
[[wiki]]
 Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
  • Alba - orașul Alba Iulia (Bălgrad) – Latină „albus” și latină „iulianus”
denumit de la culoarea albă a zidurilor cetății medievale, clădite din piatră, Latin albus
Iulia provenind de la o funcție militară a regatului unguresc, gyula.[necesită citare]
  • Arad - orașul Arad, etimologie incertă
Arad (Ard) Formele în română sunt mai degrabă de origine proto-IE via limba Tracă (Dacă) Cf. Aar ( Elveția) Ar, (Moselle, Franța), Araden (Creta) Vezi și Aranca, Argeș, Arieș [1]
pe vremea dacilor numit Argessos, probabil însemnând „strălucitor”
pentru care există mai multe etimologii posibile: un conducător local numit Bako, fructul strugurelui, care crește în vecinătate (bacă [2]) sau chiar zeul Bachus.
  • Bihor etimologie incertă
probabil din sârbește vihor (volbură),
dar e posibilă și o etimologie traco-dacică, după numele cetății „Biharea” din bi (doi) + harati (a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni.
1.) de la antroponimul Botos [3]
2.) de la regionalismul botoș însemnând căpușă [4]; alte variante ar fi cuvintele
3.) botos [5] sau
4.) botoșei [6]
Prin metateza cuvântului bîrsă /bârsă. Acesta este considerat de către lingviști ca fiind autohnton (origine dacică) [2]

Nu există o etimologie unanim recuoscută. Sugestiile includ:

1.) provine de la brad – cuvântul Brad este considerat de origine dacică de Hasdeu, I.I. Russu și Olteanu -Cf. albaneză bradh sau bredh
2.) denumire slavă
3.) denumire peceneagă, de la hidronimul Baraso, atestat din anii 1300, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat atunci (bara šu = „apă cenușie”, tradus incorect de Alexandru Madgearu ca „apă albă” [necesită citare] [7], întrucât bara, boru înseamnă cenușiu). Teoria peceneagă este întărită și de faptul că principale hidronime din zonă amintesc de pecenegi [necesită citare]: Zizin, Bârsa, Tatrang (maghiară și germană), Tömös (maghiară și germană)

probabil denumire slavă „Brailov”

probabil de la cuvântul buză cuvant autohton, după părerea lui Vasile Pârvan și NODEX [3]; denumirea de Mousaios pentru râu este atestată de un document din secolul al IV-lea al erei creștine.[4]

cuvântul călăraș, corp militar auxiliar în evul mediu, în Țara Românească [8]

  • Cluj – din latină

Clusium (castru medieval) nume dat de coloniștii germani (Klausenburg)

a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare

cuvântul slavon Cvaz (acrișor, referitor la gustul apelor minerale din zonă)

cuvântul dâmb + sufix -ița, dar particula -ov ar putea arăta o origine slavonă

de la slavicul dolu (vale) și râul "Jiu" („Jiul de vale”)

probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiția; O altă variantă ar fi din limba cumană gala(t) preluat din arăbescul kalhat (fortăreață)

orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre; numit după Sf. Gheorghe (san Giorgio), patronul orașului lor natal.

de la slavicul gora (munte) și râul „Jiu” („Jiul de munte”)

posibil din har ("deal" sau "munte" în limbile semitice și turcice, vezi Ağrı)

de la orașul Hunedoara, compus din antroponimul Honod + magh. vára („cetatea lui”), vezi de ex. Timiș-oara. Din toponimul Huniad își trag numele Huniazii (=„cei din Huniad”).

după râul Ialomița, denumire de origine slavonă ialov = „pustiu”

orașul Iași, posibil de la populația sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I.

denumire de origine slavonă

probabil compus din Mara (origine traco-dacică: stâncă, înrudit cu „mal”) și Mureș (vezi mai jos)

din maghiară méhed, prisacă, stupină. Este motivul pentru care vechea stemă a județului avea reprezentate mai multe albine[5].

după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris

după orașul Piatra Neamț, neamț cu sensul de „german”, teutonii construind o fortificație în zonă

după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus.

după râul Prahova, denumire de origine slavonă: prah- însemnând cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix -ova

Sătmar, de la numele Zothmar, căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea

din magh. Szilágy, compus din szil (ulm) + ágy (albie), adică Valea Ulmilor (Iorgu Iordan: Toponimia românească, p. 104)

-provine din numele râului Cibin, care derivă din slavul sviba (sînger, corn). Latin: Cibinium'

-alternativ, este considerat din limba dacă de la *Cebonie (Cedonie) așa cum apare în Tabula Peutingeriana[6]

vezi „teoria maghiară” al lui Simion Dascălul și „teoria română” al lui Antal Kiss

denumire de origine cumană deliorman, însemnând „pădure nebună”

după râul Timiș, denumit Tibisis de către romani

denumire compusă din Tul (etimologie necunoscută) + turk cay(râu, apă curgătoare)

nume derivat din hidronimul Vaslui, compus din Vas sau Vasul (etimologie necunoscută) + turk uj (râu, apă curgătoare)

1.) slavă vâlk (lup), [necesită citare] 2.) românește vâlcea (vale îngustă) [9]

slavă vrana (corb); în româna veche „frânc”, „frâncu” însemna „occidental”, „franc”. Etimologia „francea”-„vrancea” este foarte probabilă, mai ales având în vedere vecinătatea zonei respective cu zona populată în evul mediu de sași. Este puțin probabil ca amintirea Babei Vrâncioaia să vreo aibă legătură cu corbii, varianta „Baba Frâncioaia” fiind în schimb foarte plauzibilă.

Referințe [modificare]

  1. ^ Atestări : 1156: Urod; 1183: Orodium; 1197, 1206: Orod, prepositus Orodiensis. Este atestat de Numele NFl Arda în Bulgaria (LexiconA); Ambele forme sunt atestate în Tracians e.g. Arantas (Decev 1957: 21), posibil lituaniană (NL Arantat;ius and NP Arant) cf. Illyrian Ardotion și NL Provence Arda (Rostaing 1969: 16) Lexicon etimologic al elementelor autohtone (traco-dace) ale limbii române București de Sorin Paliga 2006
  2. ^ „NODEX”: Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional Publishing House, 2002
  3. ^ "NODEX": Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional Publishing House, 2002
  4. ^ Petcu, Gheorghe; Constantin Stan, Doina Ciobanu, Constanța Tănase, Doina Filoti (2002) (în română). Municipiul Buzău. Monografie. Buzău: Editura Alpha. p. 19. ISBN 973-8054-59-1 
  5. ^ Nicolae Iorga: Istoria românilor pentru poporul românesc, ediția a VI-a, București, 1926, 57.[1]
  6. ^ Schütte, Gudmund (1917). Ptolemy's maps of northern Europe : a reconstruction of the prototypes. Royal Danish Geographical Society. p. 89
Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Listă_de_etimologii_ale_județelor_României&oldid=7523608