Limba ainu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Limba ainu este limba vorbită de populaţia ainu din Japonia, iar în secolul trecut şi în partea sudică a peninsulei Sahalin şi, mai puţin, în insulele Kurile. Numărul celor care mai ştiu limba ainu în momentul de faţă (2008) nu este cunoscut. În 1991 mai erau 15 persoane.

Limba ainu nu are o legătură genealogică cu alte limbi care este general acceptată, şi nu poate fi încadrată în nici o familie de limbi, deşi unii cercetători cred că ar avea legături cu limba vorbită de populaţia indigenă (y)ezo (numită şi emişi sau (y)ebisu) din nordul insulei Honshū, cu limbile altaice, cu cele austroneziene, sau paleosiberiene.

În limba ainu, ainu înseamnă om.

Cuprins

[modifică] Fonologie

Limba ainu are 5 vocale (/i/, /e/, /a/, /o/, /u/) şi 12 consoane:

Structura silabică în dialectul Hokkaidō este CV(C)- C=consoană; V=vocală; în dialectul din Sahalin este CV(V)(C), cu vocale identice.

Accentul este final.[1]

Din punct de vedere sintactic este o limbă SOV (subiect-obiect-verb), ca şi limba japoneză. Foloseşte multe prefixe şi sufixe, încât uneori un cuvânt este la fel de lung ca şi propoziţii întregi în alte limbi.[2]

Substantivele limbii ainu nu au gen gramatical, caz sau număr, dar unele substantive au un fel de formă de genitiv.

Nu are scriere proprie, dar foloseşte o variantă modificată a silabarului japonez katakana, sau un alfabet derivat din literele latine. Ziarul Ainu Times le foloseşte pe ambele.

Populaţia ainu are o bogată tradiţie orală.

[modifică] Denumiri geografice japoneze originare din limba ainu

Unele exemple din Hokkaidō:

  • Sapporo ← sat poro pet(Fluviu larg uscat)
  • Tomakomai ← to mak oma nay (Râul din spatele mlaştinii)
  • Wakkanai ← yam wakka nay(Mlaştina cu apă rece)
  • Shiretoko← sir etok(Capătul pământului)
  • Engaru← inkar ush (Loc cu vizibilitate bună)
  • Monbetsu← moppet(Râu liniştit/mic)
  • Furano ← huranuy(Loc care miroase urât)
  • Muroran ← moruran(Loc cu pantă lină)

[modifică] Nume de animale etc. japoneze originare din limba ainu

  • tonakai ←tunakay (ren)
  • rakko ←rakko (vidră de mare)
  • ottosei ←ottosey ←onnep(urs-de-mare, Callorhinus ursinus)
  • etopirika ←etupirka (pasăre, Fratercula cirrhata)
  • shishiamo ←susam ←susu(peşte, Spirinchus lanceolatus)

[modifică] Vezi şi

[modifică] Referinţe

[modifică] Legături externe

  • [1] Dicţionar ainu-englez

[modifică] Note

  1. ^ Marius Sala/Ioana Vintilă-Rădulescu, Limbile lumii, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981
  2. ^ Japan, An Illustrated Encyclopedia, Kodansha Ltd., Tokyo, 1993, p. 22
Unelte personale