Leu (monedă)
Leul (plural: lei) este unitatea monetară a României (leu românesc) și a Republicii Moldova (leu moldovenesc). Un leu este subdivizat în 100 de bani (singular: ban).
Același nume, însă tradus în limba bulgară (lev bulgar), este folosit pentru a desemna moneda națională a Bulgariei. Levul este, însă, subdivizat în 100 stotinki (singular: stotinka).
Etimologie[modificare | modificare sursă]
În secolul al XVII-lea, în statele românești se foloseau ca monedă taleri olandezi (în neerlandeză Leeuwendaalder, iar în germană Löwentaler și, până în 1901, Löwenthaler), care aveau gravat pe revers un leu rampant (ridicat în două labe).
Chiar și după ieșirea din uz a talerilor (pe la 1750) numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani.
Istorie[modificare | modificare sursă]
România[modificare | modificare sursă]
Încă din 1859, în încercarea de a crea o monedă națională, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iași, Victor Place, să negocieze baterea unor monede românești la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint și ar fi fost împărțit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bătut totuși o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată și s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului și inscripția Alecsandru Ioan I. Însă ele nu au fost puse în circulație niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Național de Istorie a României din București.[1]Această problemă avea să se soluționeze abia în 1867, când a fost adoptată Legea pentru influențarea sistemului monetar național și pentru fabricarea monedelor naționale. Prin această lege, în Principatelor Unite s-a adoptat sistemul monetar zecimal și metric – al Uniunii Monetare Latine. Unitatea monetară adoptată era leul divizat în 100 de bani.[2] În 1867 au fost bătute doar monede divizionare de 1, 2, 5 și 10 bani. Acestea au fost bătute în două monetării din Birmingham - Heaton și Watt&Co, însemnele acestor monetării făcând diferența între monede[3]. Prima monedă propriu-zisă de 1 leu a fost bătută în anul 1870.
Republica Moldova[modificare | modificare sursă]
Între 1918-1940 și 1941-1944, când partea Moldovei dintre Prut și Nistru era componentă a României, leul românesc circula în această zonă în calitate de monedă oficială. Când Republica Moldova, cu denumirea Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, făcea parte din Uniunea Sovietică, moneda oficială era rubla sovietică. După destrămarea Uniunii Sovietice și proclamarea Independenței de către Republica Moldova, unitatea monetară a Republicii Moldova a luat același nume, leu.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Istoria Leului românesc”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Aurel Pițurcă, Istoria Economiei Nationale” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „1 ban 1867 - Monede româneşti”. romaniancoins.org. Accesat în .
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Istoria monedei in Romania Arhivat în , la Wayback Machine. Articol Magazinuldebancnote.ro
- Povești vesele și triste din epoca leului, 15 ianuarie 2012, Cristian Delcea, Mihai Voinea, Adevărul
- Oamenii de pe bani și poveștile lor, 16 ianuarie 2012, Mihai Voinea, Cristian Delcea, Adevărul
- Ce femei merită să fie pe banii românești?, 19 ianuarie 2012, Mihai Voinea, Cristian Delcea,Florin Marin, Adevărul
- Șapte lucruri inedite despre banii românești. De unde vine numele de „leu“ și de ce nu avea Ceaușescu nevoie de portofel, 9 martie 2013, Mihai Voinea, Adevărul
- Pe urmele leului nostru