Leopoldina Bălănuță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Leopoldina Bălănuță
Leopoldina Balanuta.jpg
Născut(ă) 10 decembrie 1934
Păulești, județul Vrancea
Decedat(ă) 15 octombrie 1998 (63 de ani)
Căsătorit(ă) cu Mitică Popescu
Roluri importante Efimița în Conu Leonida față cu reacțiunea
Elvira în Bietul Ioanide
Zenobia în Blestemul pământului, Blestemul iubirii

Leopoldina Bălănuță (n. 10 decembrie 1934, Păulești, județul Vrancea - d. 15 octombrie 1998, București) a fost o actriță română de scenă, film, voce și televiziune.

A absolvit în 1957 Institutul de de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova și a lui Marcel Anghelescu. A debutat la București, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din “Prima întâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din "O batistă în Dunăre", de D.R. Popescu, la Teatrul Național, montat de același regizor. A avut roluri memorabile în "Vassa Jeleznova" și "Mama" de Maxim Gorki, "Anna Karenina", de Lev Tolstoi, "Medeea" de Euripide, "Martin Eden" de Jack London, "Noaptea Iguanei" de Tennessee Williams, "Oameni sărmani" de Feodor Dostoievski, "Livada cu vișini" de Anton Pavlovici Cehov, "Doi pe un balansoar" de William Gibson și, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, "Ca frunza dudului în rai" și "O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu).

A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, "Nunta de piatră" (1972), "Dincolo de pod" (1975), "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Clipa" (1979), "Bietul Ioanide" (1979), "Năpasta" (1982), etc.

Leopoldina Bălănuță a avut și o colaborare de succes cu Televiziunea. "Gaițele" (1993), "Strigoii" (1992), "Trandafirul și coroana", "Conu' Leonida față cu reacțiunea"(1985), "Moartea unui comis voiajor" (1977), "Idolul și Ion Anapoda" (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune.

Deși a fost considerată o actriță dramatică, Leopoldina Bălănuță a avut și memorabile roluri de comedie. Sceneta TV "Care de dame" de G.H. Brăescu [1], realizată în 1980 (unde actrița întruchipează 4 personaje) este considerată unul din momentele de referință din istoria divertismentului TV românesc.

Leopoldina Bălănuță a fost una din cele mai importante actrițe care a practicat spectacolul de poezie și care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat de școlile lui Constantin Nottara și Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuță a dat un regal de muzică și poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul "O întâmplare a ființei" din 27 ianuarie 1998, pe versuri de Ana Blandiana, Ștefan Augustin Doinaș, Magda Isanos, Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. „Eu plec cu viața mea în teatru; teatrul vine cu viața lui în viața mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenței lui: «Doamne, am obosit așteptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut ca o ștafetă a Dumnezeirii”.

Viața artistică[modificare | modificare sursă]

A terminat studiile de arta actorului odată cu deschiderea sălii Casandra, acest studio al celui mai tânăr actor, unde au debutat cei mai mulți interpreți ai țării, toți cei care au studiat la prima școală de teatru și film din România, Academia de Teatru și Film de astăzi, fostul Institut de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. A jucat în spectacolul Peer Gynt, de Ibsen, în regia lui Dinu Ernescu, pe Aase, mama eroului principal, alături de Florin Piersic, devenit și el o legendă în rolul ibsenian, din 1957. Au urmat câteva personaje pe scena celuilalt studio al experimentelor Teatrul din Piatra Neamț, după care marile succese din București, de la Teatrul Mic.

Rolurile sale au fost nenumărate și în toate a venit cu vocea ei caldă, melodioasă, cu adâncul ei cult pentru adevăr, fiecare replică constituindu-se într-o pledoarie pentru justiție și demnitatea omului. Poate de aceea se consideră absolut paradigmatic pentru talentul și personalitatea ei, Antigona, din tragedia omonimă a lui Sofocle. Antigona, sub bagheta regizorială a lui Ion Cojar era Bălănuță, dreaptă, mândră, neînfricată în fața dictatorului, gata să moară, dar să nu cedeze. A fost pur și simplu copleșitoare în acest rol, după cum a fost convingătoare, încărcată de nuanțe, cu o continuă autoironie și un emoționant tragicomic în eroina principală din Doi pe un balansoar, de William Gibson. Alături de Victor Rebengiuc, Bălănuță a transformat această melodramă într-un zguduitor simbol al condiției tânărului de azi, al singurătății, al lipsei de comunicare, al nevoii de compasiune, dragoste, înțelegere. Această tragediană înnăscută, distribuită de Andrei Șerban, firesc, în Medeea, din Trilogia antică de la Teatrul Național din 1990.

A fost și o excelentă interpretă de comedie. Printre creațiile comice trebuie menționate Femeia cu coșul cu ouă din muzicalul montat de Cătălina Buzoianu, la Teatrul Mic, după Nu sunt Turnul Eiffel, de Ecaterina Oproiu, dar, mai ales Elisabeta, din Elisabeta din întâmplare o femeie, de Dario Fo, tot la Teatrul Mic. Cele două dimensiuni ale acestui extraordinar talent care a fost Bălănuță s-au asociat, desăvârșit, în Liubov Andreevna, din Livada cu vișini, în regia lui Andrei Șerban, tot pe scena Naționalului bucureștean. La fel de sclipitoare și profundă este și atunci când interpretează diferite personaje din dramaturgia românească, mai ales din cea a lui D.R. Popescu. Astfel, la Teatrul Mic joacă în piesa Ca frunza dudului, iar la Teatrul Național în O batistă pe Dunăre.

Bălănuță a fost și o remarcabilă recitatoare. În concepția ei actorul este glasul dramaturgului, dar și al poetului! Mai ales al poetului care nu-l obligă să devină personaj, nu-l supune la metamorfoze, ci îl lasă să fie el însuși, cu sensibilitatea și sentimentele sale, punând în lumină sensurile ascunse ale creației poetice. Bălănuță a iubit poezia bună și a dat numeroase recitaluri. Nicicând, versurile lui Nichita Stănescu, de exemplu, nu au fost mai limpezi și mai bine descifrate decât în rostirea ei. L-a iubit la fel de mult pe Eminescu, dar a fost aproape, foarte aproape, îndeosebi de poeții contemporani care pledează pentru frumos și adevăr. Referințe artistice despre ea se găsesc în volumul lui Andrei Băleanu și Doina Dragnea, Actorul în cântarea personajului, București, Meridiane, 1981, precum și în medalionul Magdalenei Boiangiu, Leopoldina Bălănuță, din revista „Scena” nr. 6/1998.

Leopoldina Bălănuță a fost fată de preot. În 1977 s-a căsătorit cu actorul Mitică Popescu.

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[1]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • Ultima gară (1998)
  • Gaițele (1993) - TV
  • Chira Chiralina (1993)
  • Balanța (1992)
  • Rămânerea (1998)
  • Trandafirul și coroana (TV) / (1991)
  • Punct și de la capăt (1987)
  • Umbrele soarelui (1986)
  • Conu Leonida față cu reactiunea (TV) / (1985) - Efimița
  • Scopul și mijloacele (1983)
  • Mult mai de preț e iubirea (1982)
  • Năpasta (1982)
  • Înghițitorii de sabii (1981)
  • Semnul Șarpelui (1981)
  • Bietul Ioanide (1980) - Elvira, soția lui Ioanide
  • Blestemul pământului, blestemul iubirii / Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) - Zenobia
  • Clipa (1979)
  • Pe firul apei (1978)
  • Moartea unui comis-voiajor (TV) / (1977) - Linda Loman
  • Dincolo de pod (1976) - Negustoreasa Mara
  • Duhul aurului (1974)
  • Tatăl risipitor (1974) - taranca Constanta Oaie
  • Nunta de piatră 1 - Fefeleaga (1973) - Fefeleaga
  • Oameni sărmani (1969) - Varvara Alekseyevna
  • Dacii (1967) - dublaj de voce Meda
  • Subteranul (1967) - Irina
  • Tristan (TV) / (1966) - Gabriela Kloterjanh
  • Pisica de mare (1963)

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • Acești nebuni fățarnici, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Anatema actor, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Anna Karenina, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Cuibul de piatră, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Deliana, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Idolul și Ion Anapoda, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
  • Mama, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
  • Martin Eden, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Matca, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
  • Medeea, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Miorița, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Noaptea iguanei, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • O zi mai lungă decât veacul, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Oameni sărmani, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
  • Oamenii cavernelor, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Pană Lesnea Rusalim, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Povestea brățării de gleznă, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Săptămâna luminată, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Sechestrații din Altona, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Straniul interludiu, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Trandafirul și coroana, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
  • Trei mistere, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Tristan și Isolda, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Vassa Jeleznova, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
  • Viforul, premieră la Teatrul Național Radiofonic.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcu, George (coord.), Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009. ISBN 9737839552